Luare de mită (art. 254 cod penal). Decizia 51/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.51/A/2008
Ședința publică din 27 mai 2008
PREȘEDINTE: Munteanu Traian JUDECĂTOR 2: Pantea Nistor
Judecător: - -
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art. 304 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare apelul penal declarat de inculpata apelantă, domiciliat în O, str.-, nr.5, cu reședința în comuna, sat, nr.87, jud.B împotriva sentinței penale nr.10/P din 7 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, inculpatul fiind trimis în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de luare de mită, faptă prev. și ped. de art.254 Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărător ales avocat pentru inculpatul apelant - lipsă, în baza împuternicirii avocațiale emisă la 25.03.2008 de Baroul Bihor - Cabinet de Avocat.
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul părților asupra apelului.
Apărătorul inculpatului apelant avocat solicită admiterea apelului declarat de inculpat, desființarea hotărârii atacate și a se dispune achitarea inculpatului în baza art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală raportat la art.10 lit.a Cod procedură penală arătând că în cauză nu au fost administrate acele probe care să conducă în mod indubitabil la concluzia săvârșirii de către inculpat a faptei reținute în sarcina sa. A se observa că în aceste condiții trebuie să se dea eficiență principiului de nevinovăție și să se admită că orice dubiu ar trebui să profite inculpatului. Apreciază că probele administrate nu pot fi coroborate nici cu declarația martorului care nu poate preciza dacă s-au remis bunuri sau bani către inculpat, în condițiile în care bunurile la care s-a făcut referire nu au fost găsite asupra inculpatului, respectiv la domiciliul acestuia, inculpatul justificând ce fel de calculator a dat fiului său, iar faptul că au existat apeluri telefonice de la denunțătorul către telefonul inculpatului nu poate constitui o probă concretă în măsura în care s-a contestat faptul că inculpatul se cunoștea cu denunțătorul.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind legală și temeinică arătând că starea de fapt și vinovăția inculpatului au fost corect stabilite în baza ansamblului probator care a fost administrat în faza de urmărire penală, readministrat în faza de judecată și suplimentat cu altă probațiune la cererea inculpatului. Apreciază că declarațiile celor doi martori se coroborează cu desfășurătorul apelurilor telefonice efectuate de pe telefonul mobil al martorului pe telefonul mobil al inculpatului, cu situația intrărilor în țară a martorilor respectiv situația serviciilor efectuate de inculpat care relevă împrejurarea că în perioada februarie - noiembrie 2005 martorul l-a apelat telefonic pe inculpat, de fiecare dată înainte să intre în țară și de fiecare dată în timpul turelor de serviciu ale inculpatului.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra apelului penal de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr.10/P din 07 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, în baza art.254 alin.1 și 2 Cod penal cu referire la art.1 lit. a și c și art.6 și 7 alin.1 din 78/2000 cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal a fost condamnat inculpatul, CNP -, fiul lui și, ns. la 15.04.1971 în B,. în O, str. - nr.5,.2,.15, cu reședința în, sat nr.87, la:
-3 ani închisoareși interzicerea pe o durată de 2 ani a drepturilor prev de art.71, 64 lit. a teza II, b și c pen cu titlu de pedeapsă complementară pentru comiterea infracțiunii de luare de mită în formă continuată.
În baza art.86/1 și 71 alin.5 Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere precum și a pedepselor accesorii prev. de art.71, 64 lit. a teza II, b și c Cod penal pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit conform art.86/2 Cod penal.
În baza art.86/3 Cod penal a fost obligat inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere pe durata termenului de încercare:
a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probațiune a infractorilor, de pe lângă Tribunalul Bihor;
b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a fi controlate mijloacele lui de existență.
S-a atras atenția asupra dispozițiilor art.86/4 Cod penal.
În baza art.255 alin.5 Cod penal s-a dispus restituirea, în favoarea martorului denunțător -A, a sumei de 481 RON reprezentând 50% din valoarea componentelor de calculator, respectiv a sumei de 600 RON reprezentând 50% din suma dată ca mită.
În baza art.255 alin.5 Cod penal s-a dispus restituirea, în favoarea martorului denunțător, a sumei de 481 RON reprezentând 50% din valoarea componentelor de calculator, respectiv a sumei de 600 RON reprezentând 50% din suma dată ca mită.
În baza art.191 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la 2000 RON, cheltuieli judiciare către stat.
S-a dispus virarea din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Bas umei de 100 RON, onorariu apărător din oficiu avocat, conform delegației nr.17/2007.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut că la data de 23.03.2006, IPJ Baî naintat autodenunțurile formulate de -A și - prin care aceștia au sesizat organele judiciare despre faptul că, în cursul anului 2005 au dat sume de bani și bunuri învinuitului - lucrător vamal la Biroul Vamal, în valoarea totală de 30 milioane lei pentru ca acesta să nu efectueze controlul vamal al bunurilor introduse în țară de cei doi denunțători și să nu le perceapă taxe vamale.
-A și - erau cercetați de Serviciul de Investigare de Fraudelor din cadrul IPJ B sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală, constând în aceea că, în perioada 2004-2006 au comercializat unități centrale de calculatore, monitoare, aparate foto/video digitale și componente electronice pentru calculatoare, aduse din străinătate, fără plata impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat.
Începând din anul 2003, -A și - au inițiat o afacere în vederea obținerii de profit, respectiv de cumpărare a unor produse electronice și componente calculator din Ungaria și vânzarea lor în România.
-A l-a cunoscut pe inculpat în cursul anului 2003, despre care a aflat la scurt timp că este lucrător vamal în Vama, cu care a stabilit o relație de amiciție.
La începutul anului 2005, când -A și - au intrat în țară având asupra lor aparate electronice și componente de calculator, au fost controlați de inculpatul, acesta atrăgându-le atenția că, pentru componentele electronice introduse în țară trebuie plătite taxe vamale, dar ținând cont de relația de amiciție pe care o avea cu -A și la promisiunea acestuia "nu vom rămâne datori" i-a lăsat să treacă prin vamă fără a le mai calcula și percepe taxe vamale.
La scurt timp, între -A și inculpat a intervenit înțelegerea ca pentru fiecare trecere prin vamă fără ca și să fie controlați, inculpatul să primească suma de 2 mil. lei.
Astfel, de la începutul anului și până în luna august 2005, în schimbul sumelor de bani pretinse de inculpat, acesta a primit două aparate foto digitale, "Canon " și "HP " precum și mai multe componente electronice pentru calculator de la - electronice au fost montate de -A în calculatorul inculpatului, îmbunătățindu-i performanțele la nivelul unui " IV".
Pe lângă aceste bunuri, inculpatul a primit de la și suma de 14 milioane lei.
În memoria calculatorului lui -A, ridicat la data de 22.03.2006 cu ocazia percheziției domiciliare, a fost identificată situația privind evidența produselor și a componentelor electronice cumpărate din Ungaria și vândute în România, valoarea acestora, data cumpărării și data vânzării, precum și numele persoanelor cărora le-au fost vândute.
La poz.164,531,972,2685,2989,4172,5088,5679,5968,6905,6991,7288 figurau componente electronice pentru calculator și două aparate foto digitale "Canon " și "HP " vândute de în perioada 5.02-17.08.2005, în valoare totală de 24.030.000 lei, cumpărătorul acestora fiind o persoană cu numele de " ".
Într-un alt fișier, "" la poz.13, figura același cu suma de 14.000.000 lei iar în fișierul "CLIENȚI " la poz.13, era scris " " cu numărul de telefon mobil 0740-538.943. Din declarația inculpatului, a rezultat că acesta, în cursul anului 2005, deținut un telefon mobil cu numărul indicat mai sus.
Totalizând valoarea bunurilor cumpărate de din Ungaria și vândute în România, inclusiv cele date drept mită inculpatului, conform evidenței existente în calculatorul lui, a rezultat că acesta, în cursul anului 2005, cumpărat produse și componente electronice în valoare de 23.167.920.281 lei.
Au fost coroborate datele desfășurătorului apelurilor telefonice ale telefonului mobil folosit de către telefonul mobil aparținând inculpatului cu Situația privind intrările în țară ale lui prin Biroul Vamal, stabilindu-se că în perioada 1.02-18.11.2005 l-a apelat telefonic pe inculpat de 48 ori, cu puțin timp înainte de a intra în România și în timpul turelor de serviciu ale inculpatului, unele dintre convorbiri purtându-se după ora 24, la orele 1.00, 2.00, și chiar 4.00 dimineața.
Cu ocazia percheziției domiciliare la inculpatul, au fost găsite un monitor pentru calculator, tastatură de calculator și imprimantă, dar nu și unitatea centrală (calculatorul) sau vreunul dintre cele două aparate foto digitale. S-a impus precizarea că, în momentul în care și au fost depistați de organele de poliție din cadrul IPJ B la data de 22.03.2006, cazul a fost mediatizat atât de televiziune cât și în presa locală.
În declarația dată la 17 dosar, inculpatul a susținut următoarele: " că, am avut o discuție cu martorul denunțător în sensul că nu-l voi ajuta contra prevederilor legale să treacă bunuri prin vamă, respectiv fără să plătească taxe. Este adevărat că din listingul convorbirilor telefonice reiese că la data la care eram de serviciu a sunat de nenumărate rânduri pe numele de telefon deținut respectiv 0740-538.943, chiar înainte de a intra în țară. Nu-mi amintesc să fi vorbit cu acesta, am observat și eu listingul convorbirilor, că este vorba despre convorbiri foarte scurte, cca.5 secunde, timp în care, practic, nu se putea purta o discuție, este adevărat că mi se pare o coincidență faptul că eram sunat la acel număr de către chiar în momentele în care eram de serviciu, însă eu cred că, acesta mă suna pentru a-i arăta martorului faptul că are o înțelegere cu mine și în considerentul că m-a sunat pe mine, pentru a putea lua o sumă de bani de la acesta.
Este posibil să-i și fi răspuns acestuia dar să închid telefonul, însă nu am purtat convorbiri cu acesta.
Ne cunoaștem de mai multă vreme dar nu pot să susțin că eram prieten cu martorul.
Am aflat cu ocazia efectuării urmăririi penale despre datele existente în calculatorul lui unde figurează ca și cumpărător o persoană cu numele. că nu am cumpărat asemenea componente de la, este posibil să mă fi trecut în evidențe tot pentru a-i arăta numitului că mi-a restituit anumite componente de calculator pentru ca acesta din urmă să îi dea J din bani.
Nu sunt sigur dacă persoana trecută în fișierul datornici se referă la persoana mea, probabil este așa, dat fiind faptul că în dreptul numelui apare și numărul de telefon al meu 0740-538.943.
că în memoria calculatorului meu nu au fost montate componente care să îmbunătățească performanțele la nivelul unui IV. Nu lucrez des la calculator și nici cei din familia mea.
că în data de 10.03 am fost detașat la cu serviciul și înainte de această dată, am trimis calculatorul la copilul meu din prima căsătorie, întrucât el avea unul mai vechi, iar pe data de 15.03 era ziua acestuia. copilului avea nivelul I iar cel pe care i l-am dat aveam II. În timp ce eram la, am primit mai multe telefoane din partea fostei soții care îmi reproșa faptul că i-am dat copilului un "jaf" de calculator și să vin să îl iau înapoi. Eu nu am reușit să vin întrucât eram detașat. După data percheziției 27.03.2005, sfârșitul lunii martie 2005 s-a verificat și calculatorul dat copilului, a fost ridicat de organele de poliție în vederea verificării, după care, a fost restituit fostei soții care mi-a cerut telefonic să vin să-i iau înapoi întrucât nu vrea să aibă probleme cu poliția datorită calculatorului. Nu i-a convenit ideea să fie chemată și întrebată de organele de poliție în legătură cu acel calculator.
Când eram de serviciu pe cele patru artere, se aflau doi vameși și 4-5 polițiști de frontieră, respectiv un polițist era permanent pe artere. Poliția de frontieră putea să sesizeze eventualele convorbiri telefonice și dânșii aduc mașinile la control când există suspiciuni, luând astfel și decizia de control. Precizez că nu ne puteam deplasa de la o arteră de lucru la o altă arteră, în timpul serviciului și nici nu ne puteam deplasa de la calculator la o altă arteră, deoarece la camioane se lucrează la calculator și sunt cozi de 7- 8 km, care, trebuie introduse în calculator.
A doua zi, după ce am venit de la mi s-a făcut percheziția.
Nu am primit nimic de la martorul și oricum, noi suntem verificați la ieșirea din tură.
Nu am fost la martorul acasă, nu am văzut evidența acestuia de pe calculator.
Martorul nu mi-a dat nici bani cu împrumut și nici nu i-am cerut bani împrumut. Precizez că am plecat în excursie chiar înainte de nuntă, deci nu este adevărat că mi-a dat bani pentru efectuarea respectivei călătorii. Căsătoria civilă a avut loc după ce m-am întors din călătorie. În sept.2005, nu am vorbit la telefon cu, eu eram în concediu.
În data de 24.09.2005 când figurează convorbirea telefonică cu acestuia i-au fost confiscate la vamă componentele de calculator, probabil pentru că a fost găsit cu acele componente asupra sa.
că nu a existat nici un fel de înțelegere nici cu și nici cu să-mi dea anumite sume de bani la introducerea în țară. Nu am discutat cu, nici nu știu cine este.
- în afară de calculatorul găsit la copilul din căsătoria anterioară, nu s-a găsit asupra mea un alt calculator. Singurul calculator găsit la domiciliu a fost laptopul, dar componentele în legătură cu care se susține că le-a dat nu puteau fi montate în acesta.
că, am observat că în memoria calculatorului apare ca introdus în țară respectivele componente la o dată anterioară datei la care eram de serviciu și mi le-a fi înmânat la data la care eram de serviciu, în tură, când apar ca și ieșite."
Martorul denunțător -A, în declarația de la 27 a afirmat următoarele: " că am predat inculpatului mai multe componente calculatoare și acesta are la mine o datorie de cca.14 mil lei, conform evidenței pe care o am pe calculator. au fost extrase de către DNA din calculatorul meu personal. Menționez că m-am ocupat de aducerea din Ungaria a unor componente de calculatoare, dar în limita legală, deși arăt că erau componente pe care le ascundeam în mașinii și în torpedo, iar în momentul în care eram depistați, mi se cerea să prezint factura pe ele. Nu pot să precizez motivul pentru care ascundeam unele componente în torpedo pentru că nu se percepeau taxe pentru acestea. Pe inculpat îl cunoșteam de ceva vreme din O, și nu aveam nevoie să-mi faciliteze trecerea prin vamă. Pe desfășurătorul convorbirilor apare că l-am sunat pe inculpat înainte de a intra în vamă, pentru a mă asigura că nu sunt controale de la Au fost situații când chiar inculpatul ne-a întors din drum cu ocazia unei verificări, fără a ne lăsa să intrăm cu ele în țară. Erau situații în care inculpatul nu era pe artera de intrare sau ieșire din țară ci pe o alta. Când nu era aglomerație mare în vamă erau cazuri în care funcționa doar o singură arteră, precum și situații când pe aceeași arteră era inculpatul, dar mă controla un alt vameș. Diferența de preț reiese din fișier, din câte îmi amintesc, percepeam inculpatului adaos mic, însemnările făcute cu x,1,2,3 nu am reușit să le finalizez.
Mențin declarația de la 32 când am spus că, ținând cont de relația de amiciție, "eu l-am rugat pe să ne lase să mergem fără să plătim taxele vamale, spunându-i că nu vom rămâne datori". Este adevărat că, la o săptămână de la trecerea vămii, m-am întâlnit cu inculpatul care mi-a spus că ar vrea un aparat foto digital în valoare de 4 mil. lei, precizând că îmi va plăti c/v acestui obiect. Am dat inculpatului aparatul foto ulterior, convenind cu acesta să nu mai plătească aparatul, în schimb, să ne mai ajute când vom intra în țară transportând componente electronice pentru calculator. Mențin și declarația care, la 33, după ce i-am spus inculpatului că avem un aparat foto digital pe care urma să i-l dau zilele următoare, acesta nu a mai făcut controlul vamal la mașina în care ne aflam eu și. Nu rețin conversația pe care am avut-o cu, 33 prin care acesta mi-a spus că inculpatul i-a cerut o placă video în schimbul lăsării să intre în țară fără efectuarea controlului vamal. M-am oferit să-i montez placa video pe gratis. Dat fiind că placa respectivă nu se potrivea, am spus inculpatului că trebuie schimbate mai multe componente în calculator, cu condiția să ne mai ajute când trecem prin vamă. Este adevărată și declarația în care am spus că pentru fiecare trecere prin vamă fără control vamal, eu și să-i dăm câte 2 mil. lei. Inculpatului i-am dat 12-14 mil. lei pentru perioada august-oct.2005 în diferite tranșe deoarece calculasem că pentru anul 2005 până în luna august, îi dădusem acel calculator. că am dat inculpatului 6 sau 8 mil lei după ce s-a căsătorit, dar nu în considerarea serviciilor pe care acesta mi le-a putea face în calitate de vameș. Este adevărat că înainte de a ajunge în vamă îl sunam și acesta ne comunica artera pe care se afla.
Diferența de 8 mil lei până la suma de 14 mil cu care inculpatul îmi este dator reprezintă c/v componentelor pe care eu i le-am vândut acestuia. Dacă era cu titlu de mită, nu o treceam în fișierul datornici. "4 mil este valoarea reală a tuturor componentelor de calculator pe care i le-am dat și în care se include și suma de 8 mil lei la care am făcut referire anterior, diferența reprezentând c/v pieselor încorporate în calculator, așa cum se arată la 44 dosar, piesele pe care i le-am introdus în calculator inculpatului sunt cele de la poz.2,3,4,5,7.
Din valoarea totală a acestor componente, arăt că lui i se cuvin 50% din bani, sumă cu privire la care solicit să-mi fie restituită. la care am făcut referire mai sus și care se găsesc la 4 sunt toate componente pe care i le-a, dat inculpatului. Prețul cu care i le vindeam inculpatului avea un adaos față de prețul la care le cumpăram din Ungaria. Evidența pe care o țineam, o țineam mai mult pentru garanții. În același fișier "datornici" mai erau și alți datornici în afara de, care îmi datorau bani. că la data la care am formulat autodenunțul, era începută urmărirea penală împotriva mea pentru evaziune fiscală. Promisiunea ca eu să fac autodenunț a fost aceea că-mi va ierta J din greșeală și a venit din partea d-lui polițist care mi-a luat declarație. Apelurile de 2-3 secunde erau acelea care îmi răspundea și închidea inculpatul, posibil să nu fi răspuns. Dacă inculpat era de serviciu pe artera sau la calculator, nu mă putea ajuta. Nu rețin exact data la care am băgat în calculatorul inculpatului componentele, dar reiese din fișierul calculatorului meu. Motivul pentru care în declarații am arătat că au fost date în lunile iunie-iulie, iar în fișier apare în februarie, este pentru că nu mai rețin exact data. La fiecare trecere am stabilit că trebuia să dăm inculpatului fiecare câte 1 mil lei. Când dădeam bani inculpatului, îi dădeam 2 mil și din partea lui, dar nu în prezența lui. Nu țin minte de câte ori am dat bani inculpatului, ne întâlneam în oraș și îi înmânam. Sumele de 2 mil, la care fac referire nu se regăsesc în evidența din calculator. La data la care am fost amendat cu 25 mil lei, nu am reușit să iau legătura cu inculpatul, dar figurează că aș fi vorbit cu el. să-l fi sunat să mă ajute să nu plătesc amenda, dar se pare că dacă am plătit-o nu a putut să mă ajute. Precizez că în cursul anului 2005, am avut cca.100 intrări, nu în toate cazurile a fost inculpatul de serviciu, dacă mă încadram în suma admisă de lege, nu trebuia să plătesc. ridicat de DNA de la fiul inculpatului nu conține piesele pe care eu le-am montat. Cu certitudine arăt că, piesele pe care i le-am dat eu inculpatului nu erau în calculatorul ridicat de la fiul acestuia, întrucât carcasa calculatorului nu era compatibilă cu piesele pe care eu le-am montat în calculatorul inculpatului. Din componentele care se află în evidențele calculatorului meu, au fost și componente care au fost plătite de inculpat. 8 mil erau piese care trebuiau achitate de inculpat. Din sumele bănești remise inculpatului în mai multe tranșe de câte 2 mil în valoare totală de 12 mil, solicit să-mi fie restituite 6 mil, restul i se cuvin martorului. Sumele date în tranșe, au fost date înainte de a întrerupe legăturile cu inculpatul în august 2005."
Martorul, în declarația de la 29 a afirmat următoarele: " că între și inculpat a existat o înțelegere anterioară prin care primul urma să-i remită acestuia componente pentru calculator, în scopul ca inculpatul să ne faciliteze trecerea prin vamă. Este adevărat ce am spus în declarația de la 109 că, pentru ajutorul dat de inculpat, mi-a spus că acesta cere câte 50 euro pentru fiecare transport de componente pentru calculatoare pe care le aduceam în țară, fiecare dintre noi suportând banii pe care trebuia să-i dăm în mod egal. Din ce mi-a spus, acesta ar fi dat inculpatului și un aparat foto digital, tot pentru viitoarele servicii pe car eu urma să le presteze inculpatul în calitate de vameș, iar eu contribuiam cu Nu știu dacă martorul a dat inculpatului și un calculator. Este adevărat că eu nu am dat personal inculpatului bani niciodată, aceștia fiind dați lui care-i completa cu partea lui de bani, după care, îi înmâna lui. Toate acestea sunt relatările martorului. O singură dată, când am efectuat un transport cu componente din Ungaria, am fost controlat de către inculpat care, fără să-mi perceapă TVA, în schimb, mi-a spus că are nevoie de o placă video întrucât i s-a defectat calculatorul. Precizez că nu a făcut referire la placa video ca o condiționare la faptul că nu a perceput taxe vamale, de altfel, această discuție despre placa video a avut loc ulterior controlului. adevărului, că, în aceeași perioadă, mi-a spus că i-am asamblat lui un calculator din componentele pe care i le adusese din Ungaria. O parte din valoarea componentelor asamblate în calculatorul pe care pretindea că i le-a dat lui a fost suportată și de mine în funcție de transporturile pe care le-am făcut eu pe lui. În legătură cu valoarea banilor pe care i-am dat inculpatului pentru transporturile efectuate de mine în Ungaria este de cca.500 euro bani pe care i-am dat lui și presupun că i-ar fi înmânat inculpatului. Față de inculpat nu am nici un fel de pretenții privind restituirea unei sume de bani. Dacă îi recuperează, atunci doresc să-mi restituie 50%."
În cauză, la 53 a fost audiată și martora a, soția inculpatului, care a precizat doar că, în casă, în afară de un calculator III proprietate personală și laptop, nu exista un alt calculator.
La 46, a fost audiată martora, fosta soție a inculpatului, care a arătat că ulterior datei de 15.03.2006, inculpatul i-a lăsat fiului său mai mare, lăsat în grija ei, un calculator vechi, care ulterior a fost ridicat de poliție, ocazie cu care s-a constatat că nu este vorba despre calculatorul în care au fost asamblate componentele primite de la martorul.
Din probatoriul existent la dosarul cauzei, a rezultat că inculpatul a săvârșit infracțiunea de luare de mită reținută în sarcina sa. Declarațiile martorului și ale martorului au fost relevante în acest sens. Astfel, martorul a recunoscut că a avut o înțelegere cu inculpatul în sensul "să-i lase să treacă vama fără să plătească taxele vamale, spunându-i că nu vor rămâne datori", precizând spre sfârșitul declarației că puteau transporta o anumită cantitate de componente fără să plătească vamă, numai pentru ceea ce trecea de o anumită sumă trebuia plătit, astfel că, rolul inculpatului era acela de a lăsa mașina să treacă fără aov erifica, pentru a nu fi depistate mai multe componente decât cele admise a fi transportate fără a se plăti taxe. Imediat după aceea, a exemplificat martorul că după ce i-a spus inculpatului că a făcut rost de aparatul de fotografiat pe care l-a cerut, acesta din urmă nu a mai efectuat controlul vamal la mașina martorilor, lăsându-i să treacă. Mai mult, în calculatorul martorului, la poziția "datornici", figura o persoană cu numele "", în dreptul său fiind trecut numărul de telefon al inculpatului, pe care chiar acesta din urmă l-a recunoscut ceea ce a condus la concluzia că martorul i-ar fi dat acestuia componente de calculator cu titlu de mită, precum și componente de calculator pentru care inculpatul urma să-i dea banii ulterior. Motivul pentru care martorul a susținut că acestea au fost date în lunile iunie-iulie, iar în fișier apare în februarie, este pentru că nu mai reține exact data. Același martor a arătat că pentru fiecare dată în care reușea să treacă fără ca inculpatul să-i controleze mașina, i-a înmânat acestuia suma de 2 milioane lei, 1 milion din partea lui, iar 1 milion din partea martorului, pentru aceasta, dându-și întâlnire cu inculpatul în oraș, unde îi înmâna banii, în total această sumă ridicându-se la 12-14 milioane lei. O altă probă relevantă a constituit-o desfășurătoarele convorbirilor telefonice ale martorului, de unde a reieșit că acesta l-a sunat pe inculpat în repetate rânduri, la diferite ore din zi și din noapte, cele mai multe concordând cu datele la care inculpatul era de serviciu în vamă, precum și cu datele la care martorul denunțător intra în țară prin vama. Martorul a arătat că inculpatul îi comunica artera pe care se află sau alte date necesare pentru ca acesta să treacă granița fără ca mașina să-i fie controlată. Față de aceste coincidențe repetate, inculpatul a afirmat că nu a vorbit cu martorul, și, la mai multe poziții din factura detaliată, apare un număr mic de secunde, timp insuficient pentru a purta o convorbire, iar, pe de altă parte, e posibil să fi intrat robotul, fără să vorbească deloc. Aceste aspecte nu au putut fi reținute, atâta vreme cât chiar și inculpatul a recunoscut că a fost amic cu martorul, existând situații când, martorul a sunat de mai multe ori când inculpatul era de serviciu, ceea ce a pus în discuție o eventuală eroare în formarea numărului de telefon al inculpatului, iar, pe de altă parte, nu a fost suficient să fi purtat o discuție, ci doar să-i fi comunicat martorului numărul arterei pe care se află, pentru ca acesta să ajungă la el. De asemenea, a fost puțin credibilă și apărarea inculpatului cum că, probabil martorul îl suna de câte ori era pe tură, pentru a-i arăta martorului care era cu el în mașină că avea o înțelegere cu inculpatul, astfel că martorul trebuia să-i dea inculpatului, prin intermediul lui câte 1 milion lei pentru a putea trece fără efectuarea controlului, sumă care era însușită de, în primul rând fiind vorba despre o sumă relativ mică față de demersurile făcute în sensul apelării inculpatului în repetate rânduri, această susținere fiind contrazisă de celelalte declarații de la dosarul cauzei.
Martorul a arătat că, în total, i-a dat inculpatului 12-14 milioane lei bani, plus valoarea componentelor pe care i le-a introdus în calculatorul personal și care nu a mai fost ulterior găsit, respectiv suma de 962 RON, ce a reieșit din evidența de pe calculatorul martorului, la poz.2,3,4,5 și 7 (44 dosar ). Faptul că nu s-a mai găsit ulterior calculatorul pe care au fost montate chiar de către martorul denunțător componentele electronice s-a datorat împrejurării că, anterior efectuării percheziției la domiciliul inculpatului, a fost începută urmărirea penală față de martorii denunțători, care a fost făcută publică, inculpatul având timp să înstrăineze calculatorul respectiv. Apărarea susținută de inculpat, cum că în acea perioadă fusese detașat la, astfel că nu a putut să afle despre faptul că denunțătorii fuseseră prinși nu a fapt probată de acesta, de altfel, de la nu era o distanță chiar atât de mare iar inculpatul se putea deplasa până acasă și să înstrăineze calculatorul.
Martorul a confirmat cele spuse de, arătând că a existat o înțelegere cu inculpatul "prin care primul urma să-i remită acestuia componente pentru calculator, în scopul ca inculpatul să le faciliteze trecerea prin vamă". Banii din partea lui erau dați inculpatului prin intermediul martorului. De altfel, martorul a arătat că, o singură dată, când a efectuat un transport cu componente din Ungaria, a fost controlat de către inculpat care, fără să-i perceapă TVA, în schimb, i-a spus că are nevoie de o placă video întrucât i s-a defectat calculatorul. "Precizez că nu a făcut referire la placa video ca o condiționare la faptul că nu a perceput taxe vamale, de altfel, această discuție despre placa video a avut loc ulterior controlului. A corespuns adevărului că, în aceeași perioadă, mi-a spus că i-am asamblat lui un calculator din componentele pe care i le adusese din Ungaria". Dacă inculpatul a purtat o asemenea convorbire cu martorul fără a fi nici măcar amic cu acesta, în perioada în care cu care era amic i-a asamblat mai multe componente de calculator, cu atât mai mult pare veridic faptul că ultimul i-a montat acele componente de calculator.
Faptul că ambii martori au făcut autodenunțurile după ce față de ei a fost începută urmărirea penală cu privire la infracțiunea de evaziune fiscală, având tot interesul să facă acest autodenunț să fie făcut pentru a beneficia de dispozițiile legale privitoare la reducerea pedepsei nu înseamnă că cele susținute nu sunt reale, cele relatate de ei fiind coroborate cu celelalte probe de la dosar, inclusiv cu listingul convorbirilor telefonice, cu situația privind zilele în care inculpatul era de serviciu și cu cea privind intrările în țară a martorului, toate ducând spre același rezultat. Față de aceste aspecte, nu a avut relevanță nici soluția ce urma să se dea în dosarul lor de urmărire penală, cu privire la faptele de evaziune fiscală.
Fapta inculpatului, care în cursul anului 2005, în calitate de lucrător vamal la Biroul Vamal, a pretins și primit de la -A bunuri și sume de bani în valoare totală de 38.030.000 lei, în mai multe tranșe, pentru a nu efectua controlul vamal și a nu percepe taxele vamale aferente mărfurilor introduse în țară de -A și - a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, prev și ped de art. 254 alin.1 și 2 Cod penal cu referire la art.1 lit. a și c și art.6 și 7 alin.1 din 78/2000 cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal.
În baza art.72 Cod penal, la individualizarea judiciară a pedepsei instanța a ținut seama de dispozițiile din partea generală a Codului penal, de limitele de pedeapsă din partea specială, de gradul de pericol social al faptei comise, de împrejurările în care s-a comis aceasta, de persoana inculpatului, faptul că nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa, nu are antecedente penale și l-a condamnat pe inculpat la:
- 3 ani închisoare și interzicerea pe o durată de 2 ani a drepturilor prev de art.71, 64 lit. a teza II, b și c Cod penal cu titlu de pedeapsă complementară pentru comiterea infracțiunii de luare de mită în formă continuată, în baza art.254 alin.1 și 2 Cod penal cu referire la art.1 lit. a și c și art.6 și 7 alin.1 din 78/2000 cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal.
Față de motivarea anterioară, instanța de fond a apreciat nu se impune nici achitarea inculpatului și nici reținerea în favoarea acestuia a circumstanțelor atenuante, atâta vreme cât fapta a fost comisă în formă continuată, iar inculpatul nu a recunoscut comiterea acesteia.
A apreciat că pronunțarea hotărârii constituie un avertisment pentru inculpat și chiar fără executarea pedepsei acesta nu va mai săvârși infracțiuni, dată fiind persoana inculpatului, comportamentul său după comiterea faptei, în baza art.86/1 și 71 alin.5 Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere precum și a pedepselor accesorii prev. de art.71, 64 lit. a teza II, b și c Cod penal pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit conform art.86/2 Cod penal.
În baza art.86/3 Cod penal l-a obligat pe inculpat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere pe durata termenului de încercare:
a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probațiune a infractorilor, de pe lângă Tribunalul Bihor;
b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a fi controlate mijloacele lui de existență.
I-a s-a atras atenția asupra dispozițiilor art.86/4 Cod penal privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere și executarea în întregime a pedepsei în cazul în care inculpatul nu îndeplinește cu rea-credință măsurile de supraveghere prevăzute de lege ori obligațiile stabilite de instanță precum și în cazul comiterii de către inculpat cu intenție a unei noi infracțiuni înăuntrul termenului de încercare.
În baza art.255 alin.5 Cod penal s-a dispus restituirea în favoarea martorului denunțător -A a sumei de 481 RON reprezentând 50% din valoarea componentelor de calculator, respectiv a sumei de 600 RON reprezentând 50% din suma dată ca mită. Valoarea componentelor de calculator remise cu titlu de mită a apărut în evidența extrasă din calculatorul martorului și a fost atașată la 44 dosar p, astfel: 2.750.000 lei (poz.2), 1.120.000 lei (poz.3), 2.250.000 lei (poz.4), 1.730.000 lei (poz.5), 1.770.000 lei (poz.7). S-a dispus restituirea către martor doar a Jd in sumele de mai sus dat fiind faptul că cealaltă Jaf ost dată cu titlu de mită de către martor în calitate de intermediar, din partea martorului.
În baza art.255 alin.5 Cod penal s-a dispus restituirea în favoarea martorului denunțător a sumei de 481 RON reprezentând 50% din valoarea componentelor de calculator, respectiv a sumei de 600 RON reprezentând 50% din suma dată ca mită. Deși martorul a susținut că vrea să i se restituie suma doar de martorul dacă i se restituie acestuia, instanța a apreciat că fiind vorba despre o cerere de restituire și din partea acestuia, restituire care se face în conformitate cu textul de lege, iar nu cu doleanțele martorului cu privire la persoana de la care să primească banii respectivi.
În baza art.191 Cod procedură penală l-a obligat pe inculpat la 2000 RON, cheltuieli judiciare către stat.
S-a dispus virarea din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Bas umei de 100 RON, onorariu pentru apărătorul din oficiu avocat, conform delegației nr. 17/2007.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termen inculpatul, solicitând desființarea și modificarea ei în sensul achitării acestuia de sub învinuirea comiterii infracțiunii menționate întrucât în cauză nu au fost administrate acele probe care să conducă în mod indubitabil la concluzia săvârșirii faptei de către inculpat.
Examinând sentința apelată prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, în limitele legale, se reține că apelul este nefondat și drept urmare, în baza art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală acesta va fi respins cu obligarea inculpatului apelant la plata cheltuielilor judiciare în folosul statului.
Astfel se constată că instanța de fond, în mod corect, pe baza probelor administrate atât în cursul urmăririi penale cât pe parcursul a 15 termene de judecată a stabilit starea de fapt și vinovăția inculpatului pentru comiterea infracțiunii de luare de mită, comisă în mod repetat dar în baza aceleiași rezoluții infracționale, faptă prevăzută de art.254 al.1 și 2 Cod penal cu referire la art.1 lit.a și c, art.6 și art.7 al.1 din Legea nr.78/2000, cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal, iar pedeapsa de 3 ani închisoare cu aplicarea art.86/1 Cod penal este o pedeapsă just individualizată în condițiile art.72 Cod penal.
În contradicție cu susținerile inculpatului se constată că probele de la dosar dovedesc în mod indubitabil, cu certitudine și fără putință de tăgadă vinovăția acestuia.
În acest sens, pe lângă declarațiile denunțătorilor, relevante sunt listingurile convorbirilor telefonice dintre inculpat și martorul denunțător în raport de situația zilelor în care inculpatul era de serviciu și intrările în țară ale martorului.
Aceste aspecte au fost lămurite pe larg de instanța de fond, argumentele acesteia, însușite fiind de instanța de apel, duc la concluzia că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică sub toate aspectele, nefiind cazul modificării ei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală
RESPINGE ca nefondat apelul penal declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.10/P din 07 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe apelant să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare în apel.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare și comunicare cu inculpatul.
Pronunțată în ședința publică azi, 27 mai 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
red. dec. jud.- N, 04.06.2008
Jud fond
Tehnored. GM/2 ex./05.06.2008
Președinte:Munteanu TraianJudecători:Munteanu Traian, Pantea Nistor
