Mărturia mincinoasă (art. 260 cod penal). Decizia 1197/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 260, 261 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR. 1197
Ședința publică de la 03 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Mirela Ciurezu Gherghe JUDECĂTOR 2: Claudia Lăutaru
JUDECĂTOR 3: Tamara
Judecător - -
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror, de la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA.
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor consemnate în Încheierea de ședință de la 26 noiembrie 2009, care formează corp comun cu prezenta decizie, având ca obiect recursurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL și părțile civile și împotriva deciziei penale nr. 186A din 01 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, privind pe intimatul - inculpat.
La apelul nominal făcut cu ocazia pronunțării, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită din ziua dezbaterilor.
Deliberând;
CURTEA:
Asupra recursurilor penale de față;
Constată că, prin sentința penală nr. 841 din 10 martie 2008 pronunțată de Judecătoria Tîrgu J în dosarul cu nr-, s-a dispus condamnarea inculpatului - fiul lui și, născut la 19 februarie 1971 în Tg. J, jud. G, cu același domiciliu, în str. -, -. 5,. 13, CNP - - la pedepsele de: - 1 an închisoare pentru o infracțiune de instigare la mărturie mincinoasă prev de art. 25 Cod penal rap la art. 260 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 Cod penal (formă continuată) și de 3 luni închisoare pentru o infracțiune de încercare de a determina mărturia mincinoasă prev de art. 261 alin. 1 Cod penal.
În baza art. 33, 34 Cod penal, s-au contopit pedepsele, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare.
S-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b Cod penal, pe durata prev de art. 71 Cod penal.
În baza art. 81 Cod penal și art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a pedepselor aplicate, pe durata prev de art. 82 Cod penal, cu atenționarea inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal privind revocarea beneficiului suspendării.
Au fost respinse acțiunile civile promovate de părțile civile și.
A fost obligat inculpatul la plata sumelor de: 500 lei cheltuieli judiciare statului din care, 100 lei reprezentând onorariu avocat oficiu și câte 200 lei, cheltuieli judiciare pentru fiecare dintre părțile civile.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că a fost investită, în rejudecare, în primul ciclu procesual dispunându-se următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tîrgu J nr. 5436/P/2004 din 20 iunie 2005, fost trimis în judecată - în stare de libertate - inculpatul, pentru săvârșirea în concurs real a infracțiunilor prev de art. 25 rap la art. 260 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și de art. 261 alin. 1 Cod penal, în final cu aplicarea art. 33 Cod penal, în fapt reținându-se că inculpatul a formulat o plângere penală împotriva lucrătorilor de poliție și pentru infracțiunile de lovire și alte violențe, purtare abuzivă și supunere la rele tratamente, prev de art. 180 alin. 2 Cod penal, art. 250 Cod penal și art. 267 Cod penal, în susținerea căreia a instigat și a încercat să determine mărturia mincinoasă a martorilor, și.
Astfel, s-a reținut că inculpatul, în motivarea plângerii penale a reclamat faptul că în seara de 13 septembrie 2003, în timp ce se deplasa cu martorul din direcția spre Tîrgu J, a fost urmărit de cei doi polițiști, care se aflau în misiune și, fiind ajuns de aceștia pe raza Fermei Pomicole, a fost agresat atât inculpatul cât și martorul de către lucrătorii de poliție, suferind leziuni după cum urmează: - leziuni de circa 16 - 18 zile îngrijiri medicale, iar leziuni de circa 4 - 5 zile îngrijiri medicale.
În această cauză penală s-a emis rechizitoriul nr. 1442/P/2004 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților și pentru infracțiunea de purtare abuzivă prev de art. 250 alin. 2 Cod penal.
În prezenta cauză, prin rechizitoriu s-a reținut că martorii și, au declarat că au fost prezenți la locul desfășurării conflictului dintre inculpat și părțile vătămate (lucrătorii de poliție) și că au observat când inculpatul a fost agresat, pentru ca, ulterior să revină asupra acestor declarații și să arate că, în realitate, nu au fost prezenți și nu au asistat la incident, dar au declarat astfel la cererea inculpatului, care le-a promis sume de bani.
Față de martorii și s-au efectuat acte premergătoare pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă prev de art. 260 Cod penal, însă, constatându-se incidența cauzei de nepedepsire prev de art. 260 alin. 2 Cod penal (persoanele în cauză retrăgându-și mărturia înainte de a se da o soluție), s-a dispus neînceperea urmăririi penale prin rechizitoriul nr. 1442/P/2004.
Totodată, s-a reținut că și martorul a declarat că a întâlnit pe inculpatul, în vara anului 2004 și acesta a povestit despre un conflict cu polițiști, survenit în luna septembrie 2003, iar martorul a fost rugat de inculpat să depună mărturie în favoarea sa, sub promisiunea oferirii unor sume de bani, însă martorul a refuzat; în acest context, s-a concluzionat că inculpatul a săvârșit infracțiunea prev de art. 261 Cod penal.
1. Cauza a fost soluționată în primul ciclu procesual prin sentința penală nr. 271 din 25 ianuarie 2006 pronunțată de Judecătoria Tîrgu J, prin care s-a dispus restituirea cauzei la procuror, pentru completarea urmăririi penale privitor la efectuarea unor confruntări între martori, între martori și inculpat, precum și a administrării unei expertize grafice pentru a se stabili dacă înscrisul intitulat "declarație" a martorului, depus în dosarul nr. 8885/2005 a fost redactat de acest martor.
Sentința a fost atacată cu recurs, iar prin decizia penală nr. 738 din 08 mai 2006 pronunțată de Tribunalul Gorj, recursul Parchetului a fost admis, casată sentința și s-a dispus trimiterea cauzei pentru continuarea judecății la aceeași instanță de fond.
2. Primind cauza pentru continuarea judecății, Judecătoria Tg. Jaî nregistrat dosarul nr. 8398/P/2006 soluționat prin sentința penală nr. 4187 din 05 octombrie 2006, prin care s-a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă rezultantă de 1 an închisoare, cu aplicarea art. 81 Cod penal, reținându-se săvârșirea infracțiunilor prev de art. 25 rap la art. 260 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și de art. 261 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal. Au fost respinse acțiunile civile promovate de părțile civile și.
Sentința a fost atacată cu apel d e către inculpat și părțile vătămate, iar prin decizia penală nr. 474 A/13 decembrie 2006, Tribunalul Dolja admis apelurile, desființând sentința cu trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanța de fond, constatându-se că rechizitoriul este incomplet, prin lipsa unei file, iar prin aceasta apreciindu-se că s-a încălcat dreptul la apărare a inculpatului.
3. Primind cauza în rejudecare, Judecătoria Tg. Jar eînregistrat dosarul nr-, procedând la completarea neregularității constatate de instanța de apel, interogarea inculpatului, audierea părților vătămate și a martorilor:,.
În raport de acest probatoriu, judecătoria a reținut că inculpatul a instigat pe martorii și să declare în timpul urmăririi penale în dosarul nr. 1442/P/2004 că au asistat la o altercație inculpat și părțile vătămate, iar aceștia, deși aflați în exercițiul funcțiunii, au exercitat violențe asupra inculpatului, manoperele inculpatului fiind întărite de promisiunea oferirii unor sume de bani. De asemenea, îmn privința martorilor și, s-a reținut că inculpatul a încercat să-i determine să depună mărturie mincinoasă în același sens, sub promisiunea oferirii unor beneficii materiale.
Față de acestea, prima instanță a reținut că activitatea infracțională este pe deplin dovedită atât sub aspect obiectiv, cât și subiectiv, procedând la condamnarea inculpatului la pedepse privative de libertate individualizate în raport de dispozițiile art. 72 Cod penal, orientându-se spre pedepse egale cu minimul special, iar în privința modalității de executare a dispus suspendarea condiționată, în condițiile art. 81 - 83 Cod penal.
Totodată, sub aspect civil s-a reținut că părțile vătămate și au formulat cereri pentru acordarea daunelor morale, prima instanță reținând că aceste cereri sunt nefondate, nefiind argumentate și susținute de părțile civile, precum și că infracțiunile deduse judecății sunt infracțiuni al căror obiect juridic îl reprezintă buna desfășurare a justiției, sens în care a adoptat o soluție de respingere.
Sentința a fost atacată cu apel d e către inculpat și părțile vătămate constituite părți civile, pentru următoarele critici:
În apelul inculpatului s-au susținut critici de nelegalitate constând în aceea că nu s-au respectat îndrumările date prin deciziile instanțelor de control judiciar, nu s-au administrat probele solicitate în apărare de inculpat (confruntarea între inculpat și martori), iar judecata s-a realizat în lipsa inculpatului, care nu a fost citat.
În apelurile părților vătămate s-au invocat critici de netemeinicie privitoare la greșita individualizare a modalității de executare a pedepsei aplicate inculpatului, precum și la greșita soluționare a laturii civile a cauzei.
Tribunalul Gorj, prin decizia penală nr. 186 din 01 iulie 2009, admis apelul declarat de inculpat și a respins ca nefondate apelurile părților civile; a desființat sentința pe latură penală și, rejudecând, în baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod Procedură penală rap la art. 10 lit. d Cod Procedură penală, a achitat pe inculpatul pentru infracțiunile prev de art. 25 rap la art. 260 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41, 42 Cod penal și de art. 261 alin. 1 Cod penal. A obligat pe apelanții - părți civile la plata a câte 60 lei, fiecare, cheltuieli judiciare statului, iar pentru cheltuielile judiciare reprezentând onorariu apărător oficiu pentru inculpat, în sumă de 100 lei, s-a dispus să fie achitate din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a reținut următoarele - după administrarea probelor testimoniale constând în audierea martorilor, și G (ultimii trei la solicitarea apelantului - inculpat):
Martorii din acte, și și-au menținut declarațiile date atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul cercetării judecătorești, în sensul că inculpatul le-a solicitat să relateze că au asistat la incidentul dintre inculpat și polițiști, respectiv la agresarea inculpatului de către aceștia, sub promisiunea oferirii unor foloase materiale, după cum urmează: - martorul a relatat că a fost rugat de inculpat să declare în favoarea sa, în schimbul sumei de 5.000.000 lei ROL și a unei reparații de bicicletă, aspecte cunoscute și de către martorul - tatăl său - care a arătat că, în realitate, minorul cunoștea numai împrejurarea că inculpatul nu oprise la semnalul polițiștilor, aceștia l-au urmărit cu mașina poliției, iar ulterior, minorul a observat pe inculpat în fața unui bar, având lângă el scuterul cu anvelopelor dezumflate; - martorul a arătat că a fost rugat de inculpat, atât personal cât și fratele său, (prieten cu inculpatul), să depună mărturie la parchet, în care să arate că inculpatul a fost agresat de polițiști (bătut și ars cu țigara), martorul indicând însă că nu cunoștea în realitate nimic; - martorul a arătat că, de la inculpat a aflat că acesta a fost agresat de polițiștii și, după care, ulterior, inculpatul i-a promis suma de 5.000.000 ROL și un telefon mobil, pentru a declara la parchet că a văzut când inculpatul a fost lovit de către polițiști, însă martorul a precizat că, în realitate, nu cunoștea nimic despre incident, dar inițial a dat o declarație în favoarea inculpatului, la rugămintea acestuia.
Totodată, instanța de apel a reținut că martorii audiați în apărare pentru inculpat au relatat că au cunoștință despre faptul că, în urmă cu 4-5 ani, inculpatul a fost urmărit de o mașină de culoare albă, intrând într-o plantație pomicolă, inculpatul fiind însoțit de un tânăr (martorul ), precum și că ar fi fost agresat în aceste împrejurări de către cei doi polițiști (martorul ).
În privința martorului s-a reținut că acesta a declarat că se afla împreună cu inculpatul și că ambii au fost agresați de către polițiști, martorului fiindu-i produse în acest mod leziuni de circa 7 zile îngrijiri medicale, după cum rezultă din certificatul medico-legal pe care îl deține, dar pentru care nu a formulat plângere penală; în aceleași împrejurări, martorul a relatat că polițistul a înțepat cu o șurubelniță din spate a motoscuterului inculpatului, iar martorul a însoțit pe inculpat până la domiciliul martorului, unde au solicitat o pompă pentru roți, după care s-au deplasat la un centru de vulcanizare și apoi la spital.
Instanța de apel a reținut că și din depozițiile martorilor G, și, rezultă că inculpatul le-a relatat că a fost agresat de polițiști, în urmă cu 5 ani, martorul declarând și că, în seara incidentului, inculpatul s-a internat la Spitalul Tg. J, unde i-a fost aplicat un aparat gipsat în zona toracică. În același mod s-a reținut că martora - colegă de serviciu cu inculpatul - a însoțit în data de 14 septembrie 2003 pe inculpat la spital, martora observând că inculpatul prezintă o leziune la nivelul zonei toracico-lombare - o de culoare neagră - despre care inculpatul a relatat că i-a fost produsă prin lovirea cu picioarele de către cei doi polițiști. În același mod și martorul (văr primar cu inculpatul), a declarat că în anul 2003 l-a văzut pe inculpat purtând aparat gipsat și de la acesta a aflat că a fost lovit de niște polițiști.
Totodată, instanța de apel a procedat la audierea martorilor - propus de părțile vătămate, precum și, din oficiu, la audierea martorilor, și, care au relatat că au asistat la o discuție între inculpat și martorul în cursul căreia, inculpatul i-a propus martorului să depună mărturie în fața instanței, în favoarea sa, în schimbul sumei de 1.000 lei, cu care urma să fie recompensat.
În raport de întreg materialul probator, instanța de apel reținut că nu are posibilitatea să-și formeze convingerea privitor la vinovăția inculpatului, deoarece martorii - față de care s-a reținut prin rechizitoriu instigarea, respectiv încercarea de a determina mărturia mincinoasă - au avut o atitudine oscilantă, fără a motiva schimbarea depozițiilor, în acest fel fiind reținute depozițiile martorilor,. În privința martorului s-a reținut că depoziția acestuia nu se coroborează cu restul probelor, sens în care nu a fost reținută în dovedirea vinovăției inculpatului.
În consecință, s-a reținut că, în cauză, prezumția de nevinovăție - de care inculpatul beneficiază în temeiul art. 52Cod Procedură penală - nu a fost înlăturată, astfel că s-a dat eficiență principiului in dubio pro reo, dispunându-se achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a Cod Procedură penală rap la art. 10 lit. d Cod Procedură penală.
Pentru celelalte critici invocate atât în apelul inculpatului, cât și în apelurile părților civile, s-a reținut caracterul nefondat și au fost respinse.
Împotriva acestei decizii, au formulat recurs - în termen legal - Parchetul și părțile vătămate constituite părți civile în cauză, după cum urmează:
În recursul Parchetului a fost invocată netemeinicia soluției de achitare, arătându-se că probatoriul administrat confirmă săvârșirea cu vinovăție de către inculpat a infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, astfel că s-a solicitat casarea deciziei și menținerea sentinței privitor la condamnarea inculpatului, cuantumul pedepselor și modalitatea de executare.
În recursurile declarate de părțile civile și s-a solicitat condamnarea inculpatului, arătându-se că probele testimoniale în apărare nu pot avea forță probantă mai mare decât probele directe administrate la urmărirea penală, solicitând a fi analizate depozițiile tuturor martorilor și a se pronunța condamnarea inculpatului și obligarea la daune morale, motivate de părțile civile prin aceea că litigiul trenează de 5 ani, iar aceștia au fost permanent șicanați de către inculpat.
Curtea, analizând recursurile din speță, reține:
Inculpatul a fost dedus judecății pentru două fapte de instigare la mărturie mincinoasă prev de art. 25 Cod penal rap la art. 260 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, în raport de martorii și și o infracțiune de încercare de a determina mărturia mincinoasă prev de art. 261 alin. 1 Cod penal, față de martorul, trimiterea în judecată întemeindu-se pe depozițiile acestor martori, date atât în dosarul de urmărire penală nr. 1442/P/2003 instrumentat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj - care a fost înregistrat sub nr- pe rolul Judecătoriei Tîrgu J, respectiv Tribunalului Gorj și Curții de Apel Alba Iulia, cât și depozițiile acelorași martori și ale martorilor, și, audiați în prezenta cauză.
Ori, din analizarea depozițiilor acestor martori se constată că, în cursul cercetării judecătorești, poziția acestora a fost constantă în a relata că, la incidentul dintre inculpat și părțile vătămate, nu au asistat martorii pe lângă care inculpatul a efectuat demersuri pentru a-i determina la mărturii în favoarea sa.
Totodată, se constată că în dosarul nr- - în care și au fost trimiși în judecată pentru infracțiunile de purtare abuzivă prev de art. 250 alin. 2 Cod penal, cu aplic art. 33 lit. a Cod penal, față de părțile vătămate și - prin sentința penală nr. 179 din 23 mai 2007 Tribunalului Gorj, s-a dispus achitarea celor doi inculpați în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a Cod Procedură penală rap la art. 10 lit. a Cod Procedură penală, reținându-se că nu a existat nici un conflict între inculpat și părțile vătămate, întrucât nici unul din martorii audiați nu a perceput în mod direct agresiunea, iar certificatul medico-legal prezentat de (eliberat la data de 24 septembrie 2003 și completat la 20 aprilie 2004 pentru leziuni din 13 septembrie 2003), indică drept mecanism de producere a leziunilor atât lovirea cu un corp dur, cât și căderea pe plan dur, iar la internarea părții vătămate, acesta nu prezenta nici un fel de leziuni de agresiune, după rezultă atât din fișa medicală, cât și din depoziția medicului curant pe perioada spitalizării.
Sentința a fost atacată cu apel d e parchet și de partea vătămată, apeluri care au fost respinse ca nefondate prin decizia penală nr. 40/A/2008 a Curții de Apel Alba Iulia.
Față de acestea, se reține că faptele de a promite foloase materiale martorilor, respectiv de determina pe martorul - față de relația de prietenie cu fratele acestuia - să depună mărturii favorabile, au fost dovedite în sarcina inculpatului.
Astfel, se constată că probele invocate în apărare de inculpat sunt reprezentate de depozițiile unor martori care sunt interesați în cauză, fie datorită relațiilor de afinitate sau colegiale (martorul are calitate de cumnat; martora este colegă de serviciu), fie datorită propriului interes în angajarea răspunderii penale, respectiv civile a lucrătorilor de poliție (martorul, care a promovat plângere penală pentru infracțiunea prev de art. 250 Cod penal împotriva acestora, în dosarul nr-), precum și de depozițiile unor martori care au aflat de existența conflictului numai din relatările inculpatului (martorii G, ).
În aceste condiții, soluția instanței de apel este netemeinică, întrucât probatoriul administrat, astfel cum a fost analizat în prezenta decizie, conduce la concluzia că inculpatul a săvârșit atât acțiuni de promisiune a unor foloase materiale, cât și acțiuni de determinare a unei mărturii favorabile, ca urmare a relațiilor de prietenie cu martorul, situație în care, sub aspect obiectiv au fost dovedite acțiunile incriminate în elementul material al infracțiunilor prev de art. 25 rap la art. 260 alin. 1 Cod penal și de art. 261 alin. 1 Cod penal.
În ceea ce privește însă pericolul social concret al acestor fapte, se reține că, în speță, sunt incidente prevederile art. 181Cod penal, respectiv că faptele, prin conținutul lor concret, au produs o vătămare minimă relațiilor sociale ocrotite de norma penală, raportat la situația procesuală a inculpatului - parte vătămată într-o infracțiune soldată cu vătămarea sănătății sale (art. 250 Cod penal), respectiv față de soluția de neîncepere a urmăririi penale față de și, pentru infracțiunea prev de art. 255 respectiv art. 254 Cod penal și disjungerea urmăririi penale pentru infracțiunile prev de art. 260 Cod penal și art. 261 Cod penal, cu declinarea competenței la Parchetul de pe lângă Judecătoriei Tîrgu J, prin ordonanța nr. 293/P/2009 din 30 aprilie 2009 adoptată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, fapta de a fi oferit bani (suma de 1.000 lei) unui martor, referitor la același incident (filele 31, 32 - dosar apel).
În consecință, recursul parchetului este fondat în raport de dispozițiile art. 3859pct. 18 Cod Procedură penală coroborat cu art. 38515pct. 2 lit. d Cod Procedură penală, urmând să fie admis, să fie casată în parte decizia și, în rejudecare, să se dispună achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a Cod Procedură penală rap la art. 10 lit.1Cod Procedură penală și art. 181Cod penal, pentru infracțiunile prev de art. 25 Cod penal rap la art. 260 alin. 1 Cod penal cu aplic art. 41 Cod penal și de art. 261 alin. 1 Cod penal; în baza art. 181alin. 3 Cod penal și art. 91 lit. c Cod penal, inculpatul va fi sancționat administrativ cu amendă în cuantum de 200 lei.
În ceea ce privește recursurile declarate de părțile vătămate constituite părți civile și, se constată că sunt nefondate, deoarece infracțiunile deduse judecății sunt infracțiuni de pericol, obiectul juridic fiind reprezentat de relațiile sociale ce protejează buna înfăptuire a justiției, fără a putea fundamenta o acțiune în daune pentru persoanele angajate în litigiul care a determinat mărturia mincinoasă, astfel că reparația echitabilă se realizează prin soluționarea acțiunii penale care conduce la sancționarea persoanei vizată de procedura penală.
În consecință, acțiunile civile promovate în procesul penal sunt inadmisibile și urmează a fi respinse.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 1 lit. d și alin. 2 Cod Procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL împotriva deciziei penale nr. 186A din 01 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, privind pe intimatul - inculpat.
Respinge, ca nefondate, recursurile formulate de părțile civile și, împotriva aceleiași decizii penale menționate anterior.
Casează decizia, în parte.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod Procedură penală raportat la art. 10 lit.1Cod Procedură penală și art. 181Cod penal;
Achită pe inculpatul pentru infracțiunile prev de art. 25 Cod penal raportat la art. 260 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 Cod penal și de art. 261 alin. 1 Cod penal.
În baza art. 181alin. 3 Cod penal și art. 91 lit. c Cod penal;
Aplică inculpatului sancțiunea administrativă a amenzii în cuantum de 200 lei.
Respinge acțiunile civile promovate de părțile civile și, ca inadmisibile.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei recurate.
Obligă inculpatul - intimat la plata a 220 lei cheltuieli judiciare statului în faza de recurs, din care, 200 lei reprezentând onorariu avocat oficiu.
Obligă pe recurenții - părți civile la plata a câte 50 lei fiecare, cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 decembrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
Red. jud.:
Jud. fond: -
Jud. apel: D-tru.
C-tin.
Dact. 3 ex./ - 26 Ianuarie 2010
Președinte:Mirela Ciurezu GhergheJudecători:Mirela Ciurezu Gherghe, Claudia Lăutaru, Tamara
