Mărturia mincinoasă (art. 260 cod penal). Decizia 159/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.159/2010
Ședința publică de la 23 Februarie 2010
PREȘEDINTE: Oana Maria Călian
JUDECĂTOR 2: Leontin Coraș
JUDECĂTOR 3: Monica
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin
- procuror
Prezentul complet a fost constituit potrivit prevederilor art.95 și urm. din Regulamentul de Organizare Interioară a Instanțelor Judecătorești.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de partea vătămată mpotriva deciziei penale numărul 226/A/7.12.2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul penal nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat inculpatul intimat asistat de avocat - cu delegație din oficiu, lipsind partea vătămată recurentă. Se prezintă avocat, apărătorul ales al părții vătămate recurente .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care apărătorul ales al părții vătămate recurente depune la dosar motive de recurs și copiile certificatelor medico-legale din 12.10.2004 și respectiv din 31 august 2004.
Instanța procedează la audierea inculpatului intimat, declarația acestuia fiind consemnată la dosar.
Apărătorul părții vătămate recurente, apărătorul inculpatului intimat și reprezentantul parchetului învederează că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, apărătorul ales al părții vătămate recurente solicită admiterea recursului, casarea hotărârii penale atacate și rejudecând, pe baza probelor administrate în cauză a se dispune condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.260 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.25 Cod penal.
Învederează că instanța de apel prin schimbarea temeiului achitării a reținut existența faptei penale, însă în mod eronat apreciat că există dubii cu privire la vinovăția inculpatului, care a fost dovedită cu probele administrate, inclusiv cele testimoniale.
Arată că din coroborarea declarațiilor martorilor, G și rezultă cu certitudine vinovăția inculpatului, respectiv calitatea acestuia de autor moral, iar a numitului aceea de autor material.
Precizează că s-a probat în cauză faptul că inculpatul l-a instigat pe numitul la săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, în schimbul unei sume de bani.
Vinovăția inculpatului a fost dovedită cu certitudine, aceasta materializându-se sub forma intenției directe.
Cu cheltuieli judiciare inclusiv cele ocazionate la instanțele de fond și de apel.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat și a se menține ca legală și temeinică decizia penală atacată.
Învederează că în cauză s- stabilit corectă stare de fapt, temeiul juridic al achitării inculpatului reținut de instanța de apel fiind corect.
Inculpatul intimat, având ultimul cuvânt solicită a se face dreptate.
Precizează că el l-a plătit pe numitul, după terminarea procesului, cu suma de 500 lei /zi plus cheltuielile de transport, astfel cum prevăd și dispozițiile referitoare la martori. Arată că nu l-a cunoscut mai din timp pe martorul.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față
Analizând actele și lucrările aflate la dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 19/2009 pronunțată de Judecătoria Câmpeni în dosar nr- a fost achitat inculpatul în temeiul art. 10 lit. a Cpp pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la mărturie mincinoasă prevăzută de art. 25 rap. la art. 260 al. 1 Cp. Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia și s-a respins cererea inculpatului privind obligarea părții vătămate la plata cheltuielilor judiciare.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut în esență că chiar dacă numitul ar fi declarat nereal la Judecătoria S acesta a făcut-o fără să fi fost determinat în vreun fel de inculpatul, fapt ce rezultă din depozițiile tuturor martorilor, iar suma de 130 lei pe care inculpatul i-a dat-o martorului reprezintă contravaloarea a 2 zile de muncă ale martorului și transportul pe ruta -S și retur și nu reprezintă vreo sumă de bani pe care inculpatul să o fi dat martorului pentru a declara nereal. Mai mult decât atât toți martorii audiați au afirmat că inculpatul i-a cerut martorului să declare tot ce știe și nu i-a cerut să declare mincinos.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpeni și partea vătămată aducându-i critici de nelegalitate și netemeinicie.
În apelul Parchetului s-a solicitat schimbarea temeiului achitării inculpatului în art. 10 lit. b/1 Cpp și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, invocându-se în esență că martorul l-a văzut pe inculpat avertizându-l pe martorul înainte de a depune mărturie la S să declare cum a văzut și cum s-au înțeles cei doi.
S-a mai invocat că martorul a primit de la sora inculpatului 500.000 ROL, iar după ce a fost audiat a primit de la inculpat suma de 800.000 ROL, iar explicațiile celui în cauză sunt neverosimile. Totodată fără temei s-a reținut că martorul ar fi o persoană care consumă frecvent băuturi alcoolice, iar instanța și-a întemeiat hotărârea exclusiv pe probatoriul administrat în faza cercetării judecătorești.
În apelul părții vătămate s-a solicitat desființarea hotărârii atacate și condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la mărturie mincinoasă prevăzută de art. 25 rap. la art. 260 al. 1 Cp.
În apelul părții vătămate s-a invocat faptul că instanța de fond nu a făcut nici o apreciere cu privire la depoziția martorului - martor care a relatat împrejurările în care martorul a procedat la redactarea înscrisului olograf din data de 07.09.2005.
Totodată instanța trebuia să compare declarația dată de numitul din instanță cu cea dată în fața organelor de urmărire penală la 07.10.2005, iar în urma acestei comparații se justifica pronunțarea unei alte soluții de către instanță cu atât mai mult cu cât numitul a fost sancționat cu amendă administrativă pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă. Instanța de fond trebuia să sancționeze lipsa de consecvență a martorului care a data două declarații diametral opuse, prima în dosarul de urmărire penală, iar a doua în fața instanței de fond.
În fața instanței de apel a fost audiat martorul G fil. 53, 54 și au fost confruntați martorii și fil. 55, 56.
Prin decizia penală nr.226/A/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr- a fost admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpeni împotriva Sp nr. 19/2009 pronunțată de Judecătoria Câmpeni în dosar nr-.
S-a desființat sentința penală atacată numai sub aspectul temeiului juridic al achitării inculpatului pe care-l schimbă din art. 10 lit. a CPP în art. 10 lit. d Cpp.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
S-a respins apelul formulat de partea vătămată împotriva aceleiași sentințe.
În baza art. 192 al. 2 Cpp a obligat pe partea vătămată la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.
În baza art. 193 Cpp a obligat pe partea vătămată la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea inculpatului.
S-a respins cererea părții vătămată de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 135/2006 pronunțată de Judecătoria S în dosar nr. 1549/2004 definitivă la data de 23.02.2006 prin decizia penală nr. 135/2006 a Tribunalului Alba fil. 18-21 dosar - a fost condamnați inculpații:
- la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 8000.000 ROL pentru săvârșirea a 2 infracțiuni de lovire în dauna părților vătămate și respectiv;
- G la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 8000.000 ROL pentru săvârșirea a 2 infracțiuni de lovire și 2 infracțiuni de amenințare în dauna părților vătămate și respectiv;
- G la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 8000.000 ROL pentru săvârșirea infracțiunii de lovire în dauna părții vătămate
- la pedeapsa de 2 ani închisoare la care se adaugă amenda în cuantum de 10.000.000 ROL pentru săvârșirea a 2 infracțiuni de lovire și 2 infracțiuni de amenințare în dauna părților vătămate și respectiv;
Pentru a pronunța această hotărâre Judecătoria a reținut în esență că la data de 27.08.2004 inițial inculpatul i-a aplicat mai multe lovituri părții vătămate și apoi părții vătămate adresându-le și amenințări cu moartea. Ulterior inculpații, G, G și i-au aplicat mai multe lovituri cu bâte, pumnii și picioarele părții vătămate; iar inculpații și G l-au lovit pe partea vătămată cu pumnii și cu bâtele.
În respectiva cauză au fost audiați în calitate de martori, și fil. 45-49 dosar nr. 1192/P/2005.
Inculpatul din prezentul dosar este tatăl martorului și al părții vătămate din dosarul nr. 1192/P/2005 al Judecătoriei S și în care s-a pronunțat Sp 135/2006, având la rândul lui calitatea de parte vătămată în respectivul dosar.
Cu ocazia judecării recursului formulat împotriva Sp nr. 135/2006 pronunțată de Judecătoria S în dosar nr. 1549/2004 inculpatul a invocat printre altele și nesinceritatea declarației martorului. Instanța de recurs a reținut în esență că, chiar dacă s-ar admite semnul de îndoială asupra acestui martor (deși procurorul nu a stabilit cu certitudine care este declarația necorespunzătoare adevărului), au rămas alte mijloace de probă care dovedesc vinovăția inculpatului, martorele și sunt esențiale în acest sens.
De remarcat că inculpații, G și nu au mai formulat recurs împotriva Sp nr. 135/2006 pronunțată de Judecătoria S în dosar nr. 1549/2004 achiesând astfel la soluția de condamnare și recunoscând astfel justețea acesteia.
În prezenta cauză parchetul și partea vătămată l-au acuzat pe inculpatul că l-ar fi instigat pe martorul să facă declarații mincinoase cu ocazia audierii sale la Judecătoria S în dosarul nr. 1549/2004.
Inculpatul a recunoscut că i-a dat martorului suma de 800.000 ROL după ce martorul a fost audiat de instanță, arătând că suma reprezintă contravaloarea transportului pe ruta - - 300.000 ROL și contravaloarea unei zile de muncă - 500.000 ROL. Totodată inculpatul a arătat că martorul i-a cerut această sumă tocmai pentru a se prezenta și a depune mărturie.
Tribunalul a constatat că, într-adevăr, există o practică - partea care propune un martor (indiferent dacă procesul este penal sau civil) suportă cheltuielile legate de deplasarea acelui martor și ziua de muncă pierdută. S-a ajuns la această situație tocmai datorită lipsei fondurilor cu care se confruntă instanțele de judecată și refuzului angajatorilor de a plăti martorilor zilele în care au fost la instanță și nu au putut munci.
Pe de altă parte, astfel cum a reținut și instanța de fond martorul este o persoană inconsecventă în declarațiile sale acesta schimbându-și depozițiile cu fiecare audiere. Chiar și în fața instanței de apel martorul a încercat din nou să schimbe depoziția afirmând inițial că nu el a redactat înscrisul olograf din data de 07.09.2005.
Totodată martorul a consumat frecvent băuturi alcoolice conform celor susținute chiar de martorul.
Instanța de apel a apreciat ca deosebit de neconvingătoare circumstanțele redactării înscrisului olograf din data de 07.09.2005 de către martorul: într-un bar, de către o persoană cunoscută drept mare consumatoare de băuturi alcoolice, în prezența uneia din persoanele incriminate și care a și fost condamnată în urma depozițiilor martorului- numitul G și pe care martorul o căuta frecvent la locul de muncă (o carmangerie) pentru a i se da carne. În acel bar mai era și martorul - prieten bun și coleg de serviciu cu numitul G ceea ce nu a făcut decât să adâncească dubiile legate de acel înscris.
Tribunalul a mai reținut că și depozițiile celuilalt martor - invocat în apelul părții vătămate sunt diametral opuse în funcție de organul judiciar în fața căruia au fost date. După ce, inițial, în fața organelor de poliție, martorul a lăsat să se înțeleagă că inculpatul i-ar fi solicitat martorului să declare "astfel cum au vorbit ei doi" ulterior, în fața instanței de judecată și în condiții de contradictorialitate, martorul a revenit și a arătat că de fapt inculpatul i-a solicitat martorului să declare doar ceea ce a văzut.
Toate aceste aspecte mai sus expuse au dus la concluzia că există un mare dubiu referitor la vinovăția inculpatului, nedemonstrându-se dincolo de orice îndoială că acesta ar fi încercat să-l influențeze pe martorul.
Condamnarea unei persoane pentru comiterea unei fapte penale trebuie să se bazeze pe probe certe de vinovăție. Or, în cauza de față probele administrate nu sunt de natură a duce la concluzia că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunii de instigare la mărturie mincinoasă.
Pe de altă parte așa cum s-a arătat mai sus inculpatul i-a dat bani martorului pentru a-i acoperi cheltuielile de deplasare - 300.000 ROL și ziua de muncă pierdută - 500.000 ROL.
Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de apel declarat recurs partea vătămată.
Recursul a fost declarat în termen, dar nu a fost motivat în scris.
În susținerea orală a recursului partea vătămată prin apărător ales a solicitat condamnarea inculpatului, fapta existând și fiind săvârșită cu vinovăție de către inculpat.
Critica formulată de partea vătămată se încadrează în cazul de casare prevăzut de art.385/9 alin.1 pct.18 Cod procedură penală.
Din perspectiva acestui caz de casare, verificând temeinicia criticilor formulate pe baza lucrărilor și materialului probator din dosar, instanța apreciază că acestea sunt nefondate, din următoarele considerente:
Instanțele au administrat probele necesare elucidării laturii obiective și subiective a cauzei reținând corect starea de fapt.
Fapta inculpatului de plăti martorului suma de 800.000 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor ocazionate de transportul martorului din în S și contravaloarea unei zile de muncă nu întrunește conținutul constitutiv al infracțiunii de instigare la infracțiunea de mărturie mincinoasă, existând un dubiu serios cu privire la intenția inculpatului de a determina pe martorul să facă afirmații mincinoase.
Între ceea ce spune hotărârea prin conținutul ei și piesele dosarului nu există o contradicție evidentă, de natură a determina o eroare gravă de fapt, care a avut drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare a inculpatului.
În mod corect instanța de apel schimbat temeiul achitării, reținând că fapta există dar nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii.
Având în vedere considerentele de mai sus, în temeiul art.385/15 alin.1 pct.1 lit.b Cod procedură penală, instanța va respinge ca nefundat recursul părții vătămate.
Conform art.192 alin.2 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs vor fi suportate de partea vătămată recurentă.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de partea vătămată împotriva deciziei penale nr. 226/A/07.12.2009 pronunțate de Tribunalul Alba - secția penală în dosarul nr-.
Obligă recurentul la plata sumei de 360 lei în favoarea statului, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în recurs, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, se înaintează din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților, în contul Baroului de Avocați
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 23.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER
Red.
Dact. 2 ex/3.03.2010
;
Președinte:Oana Maria CălianJudecători:Oana Maria Călian, Leontin Coraș, Monica
