Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 160/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 160/2010
Sedința publică din 23 februarie 2010
PREȘEDINTE: Oana Maria Călian JUDECĂTOR 2: Leontin Coraș
- - -JUDECĂTOR 3: Monica
- - - judecător
-grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin:
- procuror
Prezentul complet a fost constituit potrivit prevederilor art.95 și urm. din Regulamentul de Organizare Interioară a Instanțelor Judecătorești.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 231/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților. Se prezintă avocat, apărătorul ales al inculpatului recurent.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Apărătorul inculpatului recurent și reprezentantul parchetului învederează că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, apărătorul inculpatului recurent solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor penale atacate și rejudecând:
- schimbarea încadrării juridice a faptei din complicitate la infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de tăinuire.
- reducerea cuantumului pedepsei;
- schimbarea modalității de executare a pedepsei, respectiv a se face aplicarea dispozițiilor art.81 Cod penal;
În motivarea recursului învederează că la dosar nu s-a conturat o stare de fapt exactă.
La stabilirea vinovăției s-a avut în vedere doar faptul că inculpatul a fost de față și s-a apreciat că simpla sa prezență a creat o stare de temere pentru partea vătămată.
Mai arată că practica judiciară este scindată în privința infracțiunilor de tâlhărie privind calitatea autorilor de complice sau tăinuitor. presupune supunerea părții vătămate la suferințe.
Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei învederează că inculpatul nu va putea face dovada mijloacelor de existență întrucât în condițiile actuale date nu poate să-și câștige existența în țară, dorind să plece în străinătate.
Având în vedere pedeapsa și modalitatea acesteia de executare, respectiv suspendarea sub supraveghere, cu obligațiile impuse de instanță, îl pun pe inculpat în situația imposibilității plecării acestuia din țară o perioadă de aproximativ 6 ani.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat și a se menține ca legală și temeinică decizia penală atacată.
Învederează că nu se impune în cauză schimbarea încadrării juridice a infracțiunii, raportat la faptul că s-a stabilit în practică, în mod cert că smulgerea plasei din mână constituie agresiune, precum nu se impune nici schimbarea modalității de executare pedepsei, raportat la atitudinea inculpatului care nu s-a prezentat în fața instanței.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față
Prin sentința penală nr.173/03.06.2009 pronunțată de Judecătoria Mediaș în dosarul nr- s-a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tâlhărie, prev. de art.211 al.2 lit.b și c, al.21lit.a Cod penal, art.75 lit.a Cod penal, cu aplicarea art.74 lit.a, 76 lit.b și art. 80 Cod penal.
S-a făcut aplicarea art. 71, 64 teza I, lit. b
Cod PenalÎn baza art. 861.Cod Penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate sub supraveghere pe o durată de 6 ani.
Pe durata termenului de încercare, condamnatului i s-au impus următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte, la datele fixe, la judecătorul desemnat cu supravegherea lui sau la Serviciul de Protecție a Victimelor și Reintegrare Socială a Infractorilor;
b) să anunțe, în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
I-a fost atrasă atenția inculpatului asupra prevederilor art. 864.Cod Penal privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
S-a constat achitarea prejudiciului în sumă de 180 lei.
A fost obligat inculpatul la plata către stat a cheltuielilor judiciare în sumă de 1000 lei din care suma de 300 lei, onorariu avocat din oficiu.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut în fapt că în seara zilei de 24 ianuarie 2008 inculpatul se afla împreună cu inculpații minori și G. Sub influența inculpatului, cei doi minori au urmărit-o pe partea vătămată în timp ce aceasta a cumpărat bunuri într-o alimentară și au observat că aceasta deține o sumă de bani, astfel că cei trei au așteptat-o la ieșirea din magazin unde minorul i-a smuls plasa din mână și toți trei s-au îndepărtat în fugă în zona căii ferate. Acolo au împărțit suma de bani găsită, aproximativ 100 lei în mod egal, precum și cele 7 bonuri de masă, inculpatul luând trei bonuri, iar portmoneul l-au aruncat lângă calea ferată unde a fost ulterior găsit de organele de poliție.
Prin sentința penală nr. 77/2009 pronunțată în dosar penal nr- al Judecătoriei Mediașs -a dispus luarea față de minorul a măsurii educative a libertății supravegheate pe timp de 1 an iar față de inculpatul G măsura educativă a mustrării.
Împotriva sentinței a formulat apel inculpatul solicitând desființarea sentinței atacate și rejudecând să se dispună schimbarea încadrării juridice conform art. 334.C.P.P. din infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de furt, precum și înlocuirea suspendării sub supraveghere cu suspendarea condiționată a executări pedepsei.
În motivele de apel s-a învederat că din starea de fapt dovedită în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie respectiv lipsește latura obiectivă, întrucât chiar din declarația părții vătămate a rezultat că aceasta nu a opus rezistență, fiind surprinsă de acțiunea inculpaților.
De asemenea s-a arătat că partea vătămată nu a fost nici constrânsă fizic sau psihic.
Ca o consecință a schimbării juridice s-a solicitat reindividualizarea pedepsei prin reducerea cuantumului acesteia, precum și înlocuirea suspendării sub supraveghere cu suspendarea condiționată.
Prin decizia penală nr.231/25.11.2009 a Tribunalului Sibiua fost respinsă cererea de schimbare încadrării juridice formulate de inculpatul a fost admis apelul declarat de acesta, a fost desființată în parte sentința penală nr.173/2009 a Judecătoriei Mediaș și rejudecând, în baza art.71 al.5 Cod penal a fost suspendată executarea pedepsei accesorii.
Au fost menținute în rest dispozițiile sentinței atacate.
Conform art.192 al.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au fost lăsate în sarcina statului.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel reținut următoarele:
Analizând în continuare motivele de apel învederate de inculpat, Tribunalul a constatat că în mod corect instanța de fond a reținut, în raport de probele administrate în cauză, încadrarea juridică a faptei, ca fiind complicitate la tâlhărie, prev. de art. 26 raportat la art. 211 alin. 2 lit. b și c, alin. 21lit. a.
Cod PenalAnalizând latura obiectivă a infracțiunii de tâlhărie în modalitatea săvârșirii în prezenta cauză, Tribunalul a constatat că smulgerea plasei din mâna părții vătămate, constituia o însușire prin întrebuințarea de violență, actul smulgerii fiind un act violent de a înfrânge voința victimei, iar nu o simplă luare din posesie, neviolentă a lucrului.
Analizând în continuare contribuția inculpatului la săvârșirea faptei, Tribunalul a constatat că probele administrate confirmă complicitatea inculpatului la săvârșirea faptei.
Astfel inculpatul, în declarațiile date a recunoscut că a primit de la inculpatul din suma sustrasă de la partea vătămată, cât și faptul că imediat după săvârșirea faptei i-a însoțit pe ceilalți doi inculpați.
Contribuția morală a inculpatului la săvârșirea faptei a fost confirmată de inculpatul G care a declarat că inculpatul le-a cerut celor doi minori să-i demonstreze cum sustrag bunurile. În acest scop inculpatul i HG-a smuls plasa părții vătămate, i-a aruncat-o inculpatului și apoi au părăsit împreună locul faptei.
Pentru considerentele expuse, apelul inculpatului sub aspectul încadrării juridice a fost nefondat.
De asemenea a fost nefondată și cererea de reducere a cuantumului pedepsei precum și de înlocuire a dispozițiilor art. 861următoarele cu art. 81 și următoarele Cod Penal, întrucât individualizarea pedepsei s-a făcut cu respectarea exigențelor art. 52,72.Cod Penal, iar față de cuantumului pedepsei, suspendarea condiționată nu este aplicabilă.
Analizând din oficiu hotărârea atacată potrivit dispozițiilor art. 371 alin. 2.C.P.P. s-a constatat că instanța nu a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 alin. 5.Cod Penal, astfel că s-au aplicat aceste dispoziții.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs, în termen legal inculpatul, aducându- critici de nelegalitate și netemeinicie, solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei din complicitate la infracțiunea de tăinuire, reducerea cuantumului pedepsei aplicate și schimbarea modalității de executare a pedepsei, prin aplicarea prevederilor art.81 Cod penal.
În expunerea orală a motivelor de recurs, s-a invocat faptul că în speță nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, starea de fapt evidențiată de probele dosarului conturând cel mult infracțiune de tăinuire, având în vedere că a primit o parte din bunurile sustrase de minori.
A fost contestată încadrarea juridică a faptei și sub aspectul utilizării violenței la sustragerea bunurilor, arătându-se că smulgerea plasei din mâna părții vătămate, nu a fost de natură să cauzeze acesteia suferință fizică.
A fost criticat cuantumul pedepsei aplicate de instanța de fond, precum și modalitatea de executare dispusă, susținându-se că suspendarea executării pedepsei sub supraveghere este de natură să îl pună în imposibilitate de a-și câștiga existența, inculpatul recurent menționând intenția sa de a pleca în străinătate pentru a-și găsi un loc de muncă.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, în limitele statuate de art.385/9 al.3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul inculpatului este nefundat.
Primele instanțe au realizat interpretare judicioasă a probelor administrate în cauză, stabilind în mod corect starea de fapt dedusă judecății și dispozițiile legale aplicabile.
rezultat că în seara de 24.01.2008, la sugestia inculpatului minorii și (judecați definitiv într-un dosar separat) împreună cu acesta au urmărit partea vătămată după ce ieșise dintr-un magazin, s-au apropiat toți trei în fugă de aceasta, după care minorul i-a smuls plasa din mâini.
Ulterior, bunurile astfel dobândite au fost împărțite între făptuitori.
Raportat la starea de fapt expusă, nu se poate reține că activitatea inculpatului a fost doar cea specifică infracțiunii de tăinuire, prev. de art.221 Cod penal.
Conform textului arătat, tăinuitorul este cel care primește, dobândește sau transformă un bun ori înlesnește valorificarea acestuia, cunoscând că acesta provine din săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, dacă prin aceasta s- urmărit obținerea unui folos material, pentru sine sau pentru altul.
Ori, se constată că inculpatul nu numai că a avut inițiativa comiterii faptei de tâlhărie, ci fost prezent la realizarea elementului material al infracțiunii, participația sa îmbrăcând forma complicității morale concomitente.
În acest sens, Curtea reține că inculpatul a întărit și menținut hotărârea infracțională a celor doi minori, fiind realizată totodată legătura subiectivă dintre participanți, inculpatul cunoscând ce faptă urma a fi săvârșită.
Sub acest aspect, criticile aduse de recurent sunt nefondate, la fel fiind și cele privind lipsa violenței la sustragerea bunului.
Acțiunea de sustragere a plasei din mâna părții vătămate este acțiune violentă, specifică infracțiunii de tâlhărie, deoarece smulgând prin surprindere obiectul, făptuitorul înfrânge în mod violent contactul persoanei vătămate cu bunul său, iar impactul psihologic al faptei asupra victimei nu poate fi neglijat în caracterizarea faptei ca tâlhărie.
În consecință, pentru considerentele expuse, Curtea constată că încadrarea juridică dată faptei întrunește elementele constitutive ale complicității la tâlhărie, prev. de art.26 raportat la art.211 al.2 lit.b și c, al.2 lit.a Cod penal cu aplicarea art.75 lit.c Cod penal.
Cu privire la pedeapsa aplicată, Curtea reține că aceasta a fost corect individualizată, prin raportare la criteriile generale prev. de art.72 Cod penal și având în vedere circumstanțele personale ale inculpatului.
Nu se poate da mai mare eficiență circumstanțelor atenuante prev. de art.74 Cod penal deoarece o pedeapsă într-un cuantum mai redus nu ar fi de natură să contribuie la realizarea scopului preventiv și coercitiv prev. de art.52 Cod penal.
În acest sens, nu se poate ignora gravitatea faptei, precum și atragerea unor minori în câmpul infracțional, împrejurări ce denotă o periculozitate ridicată a inculpatului.
Din această perspectivă, modalitatea de executare a pedepsei dispusă de prima instanță și obligarea inculpatului de a se supune măsurilor de supraveghere prev. de art.86/3 alin.1 Cod penal sunt justificate având rolul de a preveni comiterea unor fapte similare.
Pentru considerentele expuse, apreciind nefondate criticile aduse de inculpat hotărârii atacate, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală Curtea va respinge recursul declarat în cauză, iar în baza art.192 al.2 Cod procedură penală va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.231/2009 pronunțate de Tribunalul Sibiu - secția penală în dosar penal nr-.
Obligă inculpatul recurent la plata sumei de 200 lei în favoarea statului, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parțial al apărătorului din oficiu, se înaintează din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților, în contul Baroului de Avocați
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 23.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - -
GREFIER
Red.
Dact. 2 ex/8.03.2010
m
;
Președinte:Oana Maria CălianJudecători:Oana Maria Călian, Leontin Coraș, Monica
