Mărturia mincinoasă (art. 260 cod penal). Încheierea /2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
1740/2009
ÎNCHEIERE
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 21.10.2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Luciana Mera
JUDECĂTOR 2: Anca Alexandrescu
JUDECĂTOR 3: Viorica Costiniu
GREFIER - - -
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL B - a fost reprezentat prin procuror.
Pe rol soluționarea recursului formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.414/A din data de 24.06.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat personal și asistat de avocat ales.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Constatând ca nu sunt excepții de invocat, cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată încheiată cercetarea judecătoreasca și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Aparatorul ales al recurentului inculpat solicita admiterea recursului, in temeiul disp.art.385/9 alin.1 pct.18 cu referire la art.385/15 alin.2 lit.d Cpp, casarea deciziei de apel si menținerea sentinței de fond, ca fiind legala si temeinica. Apreciază decizia de apel ca fiind greșita întrucât nu a avut in vedere faptul ca declarațiile date de acesta in dosarul nr- la tribunal nu au fost luate in considerare, nu au avut rolul de a crea o confuzie instanței si nu au influențat in nici un fel soluția din respectivul dosar. Și fata de martorul, fata de care s-a început urmărirea penala cu privire la. infracțiunii prevăzute de art.260 Cp, Parchetul a dispus scoaterea de sub urmărire penala si aplicarea unei amenzi administrative. Inculpatul a recunoscut ca fără rea voința a omis sau a dat o alta conotație unor aspecte in opinia sa, greșita. Instanța de apel nu a avut in vedere persoana infractorului, inculpatul nefiind cunoscut cu antecedente penale, încadrat in muncă, student in ultimul an la facultatea de drept, precum si faptul ca nu a avut reprezentarea corecta a ceea ce se putea întâmpla, neavând niciodată intenția de a influenta sau a schimba cumva adevărul.
Reprezentanta parchetului pune concluzii de respingere a recursului, ca nefondat, decizia de apel fiind legală si temeinica, in sensul reținerii săvârșirii faptei cu vinovăție, in forma intenției. Solicitându-i-se inculpatului de către președintele de complet, in mod expres, sa relateze ce cunoaște in legătura cu incidentul pe care l-a perceput in mod direct, acesta a ales sa facă afirmații despre care știa că sunt neconforme cu realitatea, urmărind sau acceptând ca prin aceasta atitudine creează o stare de pericol pentru înfăptuirea justiției.
În ultimul cuvânt, recurentul inculpat susține ca nu a conștientizat ce a făcut, a omis sa declare ceea ce i s-a cerut. Precizează ca judecătorul i-a solicitata sa declare ceea ce știe despre al doilea conflict, insa nu iși amintește in ce forme i s-a cerut acest lucru.
CURTEA
Având nevoie de timp pentru a delibera,
DISPUNE
Amâna pronunțarea la 28 octombrie 2009.
Pronunțată în ședință publică azi, 21 octombrie 2009.
PREȘEDINTE GREFIER
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
1740/2009
DECIZIA PENALĂ NR.1579
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 28.10.2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE - - -
JUDECĂTOR - - -
JUDECĂTOR - - -
GREFIER - - -
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL B - a fost reprezentat prin procuror.
Pe rol soluționarea recursului formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.414/A din data de 24.06.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II a Penală în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc in ședința publică de la 21.10.2009, au fost consemnate in încheierea de ședința de la acea dată, încheiere care face parte integranta din prezenta sentință penală, dată la care Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 28.10.2009, când a decis următoarele:
CURTEA:
Asupra recursului penal de față, deliberând constată următoarele:
Prin sentința penală nr.223 din 19.03.2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 s-a dispus în baza art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală achitarea inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art.260 alin.1 Cod penal.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut în esență că:
- prin rechizitoriu s-a afirmat că la data de 6.07.2006 inculpatul, cu prilejul audierii sale în calitate de martor în dosarul penal nr- aflat pe rolul Tribunalului București - secția I penală, a făcut afirmații mincinoase referitoare la împrejurări esențiale ale cauzei;
- dosarul respectiv a avut ca obiect judecarea inculpatului, aflat în stare de arest, care prin rechizitoriu a fost acuzat de săvârșirea unei tentative la omor calificat și deosebit de grav;
- în acea cauză, pe parcursul urmăririi penale, numitul, audiat în calitate de martor, a declarat că în cursul lunii iunie 2005, din balconul apartamentului său, a sesizat un incident violent în care a fost implicat inculpatul;
- audiat însă de către instanță, a declarat că nu își menține depozițiile date la urmărirea penală, nefiind de față la desfășurarea incidentului, a arătat că procurorul nu a făcut presiuni asupra lui, dar a declarat astfel pentru a nu mai fi deranjat.
cu infracțiunea de mărturie mincinoasă, judecătoria a apreciat că afirmațiile nereale nu privesc împrejurări esențiale nici pentru încadrarea juridică a infracțiunii săvârșite de inculpatul și nici pentru individualizarea pedepsei aplicate acestuia.
Sub un prim aspect, inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat prin sentința penală nr.137 din 2.02.2007 a Tribunalului București - secția I penală la o pedeapsă de 9 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat și deosebit de grav - art.20 Cod penal raportat la art.174-175 lit.i, art.176 lit.b Cod penal, constând în lovirea cu un cuțit a părților vătămate Coacă și. Or, martorul a perceput în mod direct doar un moment de la începutul incidentului, când inculpatul a lovit o altă persoană, pe numitul.
În al doilea rând, tribunalul nu a luat în considerare mărturia lui, întemeindu-și soluția pe alte probatorii.
În fine, judecătoria a reținut că mărturia lui nu a avut caracter esențial nici cu privire la individualizarea pedepsei, astfel că, sub nici un aspect, fapta sa nu întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6.
Prin decizia penală nr.414/A din 24.06.2009 Tribunalul București - secția a II-a penală a admis apelul, a desființat sentința atacată și rejudecând în fond:
- a dispus în baza art.260 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.74 lit.a și 76 lit.d Cod penal condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 7 luni închisoare;
- în baza art.71 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal de la momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare executată a pedepsei;
- în baza art.81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 7 luni, conform prevederilor art.82 Cod penal în baza art.71 alin.5 Cod penal s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei;
- a atras atenția inculpatului, conform art.359 Cod procedură penală asupra dispozițiilor art.83 Cod penal.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut, sub un prim aspect, că situația de fapt a fost corect stabilită de către instanța de fond, în sensul că declarațiile date de inculpat, cu prilejul audierii sale de către Tribunalul București - secția I penală, sunt neconforme realității.
Spre deosebire însă de judecătorie, instanța de control judiciar a apreciat că fapta comisă întrunește toate elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă, din punct de vedere obiectiv și subiectiv.
Astfel:
- faptul că inculpatul a asistat la incidentul ce a făcut obiectul dosarului penal în care a fost audiat ca martor rezultă atât din depoziția numitului cât și din propriile sale recunoașteri în prezenta cauză;
- declarația sa mincinoasă în fața tribunalului a vizat împrejurări esențiale ale cauzei, lovirea numitului de către inculpatul fiind factorul declanșator al incidentului în cursul căruia Coacă și aveau să fie loviți cu cuțitul;
- afirmațiile mincinoase ale inculpatului, cu ocazia audierii sale de către tribunal, au îmbrăcat, din punct de vedere subiectiv, forma intenției, întrebările președintelui completului de judecată fiind clare, la obiect și nedând posibilitatea vreunei erori.
Împotriva acestei decizii inculpatul a declarat recursul de față, solicitând în principal casarea acesteia și menținerea sentinței instanței de fond, iar în subsidiar reducerea pedepsei, despre care a arătat că este prea severă.
Recurentul inculpat a susținut, în esență, că a greșit dând, din ușurință, declarații neconforme realității, însă acestea nu au produs consecințe juridice. A mai arătat că este tânăr, cu un comportament anterior bun și regretă fapta, astfel încât o sancțiune cu caracter administrativ ar fi absolut suficientă în raport de datele concrete ale cauzei.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea reține că recursul este neîntemeiat, în sensul considerațiilor ce succed.
Spre deosebire de judecătorie, care s-a limitat să afirme, fără o analiză temeinică, faptul că declarațiile (cert nereale) ale inculpatului nu au produs consecințe juridice, tribunalul a analizat acest aspect esențial și a concluzionat în mod corect că acestea s-au referit la elemente importante ale cauzei. Faptul că a negat că a văzut primul incident, cel dintre inculpatul și numitul, a îngreunat în mod evident posibilitatea instanței de a stabili dacă în împrejurările în care ulterior cele două victime au fost lovite cu cuțitul sunt sau nu incidente fie circumstanța atenuantă a provocării, fie o eventuală legitimă apărare ori depășirea acesteia. Nu se poate susține, decât printr-o analiză netemeinică a cauzei, așa cum a făcut instanța de fond, că declarațiile mincinoase, făcute cu atenție, nu au prezentat importanță în contextul cauzei și nu ar fi produs consecințe juridice.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei aplicate, tribunalul a acordat largi circumstanțe atenuante personale și a dispus suspendarea condiționată a executării, deși infracțiunea de mărturie mincinoasă, îndreptată împotriva înfăptuirii justiției, prezintă cu grad de pericol social important, cu atât mai mult cu cât cauza punea o tentativă la omor calificat și deosebit de grav. Acest tratament penal, care în nici un caz nu poate fi considerat ca prea sever, a avut în vedere tocmai circumstanțele personale favorabile ale recurentului inculpat, o reapreciere a pedepsei neavând nici un temei.
În consecință, cum decizia atacată este legală și temeinică sub toate aspectele, recursul va fi respins ca nefondat, conform prevederilor art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală.
Văzând și dispozițiile art.192 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.414/A din 24.06.2009 pronunțată de Tribunalul București - secția a II-a penală.
Obligă recurentul inculpat la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Proces-verbal
pentru jud. - aflată la seminar,
semnează, PREȘEDINTE SECȚIE,
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./3.12.2009
- II. - jud.:;
Președinte:Luciana MeraJudecători:Luciana Mera, Anca Alexandrescu, Viorica Costiniu
