Mărturia mincinoasă (art. 260 cod penal). Decizia 266/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr.-
DECIZIA PENALĂ NR.266/R/2009
Ședința publică din 04 iunie 2009
PREȘEDINTE: Popovici Corina JUDECĂTOR 2: Munteanu Traian
JUDECĂTOR 3: Rus Claudia
Judecător: - -
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art. 304 alin.1 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat dePARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BIHOR, împotriva deciziei penale nr.275/A din 4 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, decizie prin care s-a menținut în totul sentința penală nr.325/P din 2 noiembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Beiuș, privind pe inculpata intimată, domiciliată în, sat nr.179, județul B, trimisă în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de instigare la mărturie mincinoasă prev. și ped. de art.25 raportat la art.260 alin.1 Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpata intimată, asistată de către apărătorul acesteia av., în baza împuternicirii avocațiale nr.744 din 04.02.2009 emisă din oficiu de Baroul Bihor.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Instanța procedează la audierea inculpatei intimate, declarația acesteia fiind consemnată în procesul verbal atașat separat la dosarul cauzei.
Nefiind excepții sau alte cereri de formulat, instanța acordă părților cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul parchetului susține recursul penal declarat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, solicitând admiterea acestuia și pe cale de consecință casarea în totalitate a ambelor hotărâri recurate în ceea ce privește pe inculpata, trimisă în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de instigare la mărturie mincinoasă, prev. de art.25 Cod penal raportat la art.260 alin.1 Cod penal, iar în urma rejudecării cauzei reanalizarea probatoriului administrat în speță, a se constata că fapta există, că a fost săvârșită cu vinovăție de către inculpată, motiv pentru care în baza textului mai sus amintit solicită a se dispune condamnarea inculpatei la o pedeapsă just individualizată conform criteriilor de la art.72 Cod penal, cu închisoarea, iar în ceea ce privește modalitatea de executare în ciuda nerecunoașterii și în ciuda prelungelor procese purtate între părți, apreciază că suspendarea sub supraveghere ar îndeplini scopul pedepsei și ca atare, a se dispune în acest sens. În ceea ce privește probele administrate în cauză, situația de fapt a fost pornită ca urmare a plângerii formulate de către împotriva inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe care a fost judecată în dosarul nr.238/2006 a Judecătoriei Beiuș, dosar în care la data de 12.05.2006 martora Silvi în declarația sa susține că nu a fost martoră oculară la incidentul privind lovirea acelui minor de către inculpata în speță, mărturie principală în baza căreia prin sentința penală nr.276/2006 a Judecătoriei Beiuș dispune achitarea în baza art.10 lit.c Cod procedură penală față de inculpată pentru infracțiunea prev. de art.180 Cod penal. Apreciindu-se că acea mărturie depusă de martora Silvi este mincinoasă, s-a dispus sesizarea din oficiu, cercetarea martorei Silvi în calitate de învinuită de către parchetul de pe lângă Judecătoria Beiuș în dosar nr.976/2006, dosar finalizat cu trimiterea în judecată a inculpatei prin rechizitoriul din 11.04.2006, iar în urma cercetării judecătorești solicită a se constata că prin sentința penală nr.194/2007, inculpata a fost condamnată la 3 luni închisoare pentru mărturie mincinoasă cu art.81 Cod penal. Solicită, de asemenea, a se vedea probațiunea administrată în acest dosar al inculpatei Silvi, atât în fața de urmărire penală cât și în faza de cercetare judecătorească, în final aceasta recunoscând că a declarat mincinos, însă motivația minciunii sale a fost determinată de inculpata, dar și modalitățile prev. de art.25 Cod penal, respectiv de instigare. Astfel, martora achiesează la hotărârea sa de condamnare în sensul că nu atacă acea hotărâre, recunoscându-și vinovăția. Solicită a se mai reține două aspecte, respectiv că, prin rezoluția nr.643/2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Beiuș unde față de se dispune neînceperea urmăririi penale pentru denunț calomnios, soluție rămasă în vigoare ca urmare plângerilor formulate împotriva acesteia. La fel, o altă soluție nr.695/2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Beiuș unde la fel se dispune neînceperea urmăririi penale față de Casa pentru mărturie mincinoasă, aceasta fiind o altă martoră care atestă declarația mincinoasă. Coroborând toate aceste aspecte, apreciază că probele nu au o valoare dinainte stabilite și solicită a se constata că aceeași forță probantă trebuie să aibă și celelalte probe obținute legal în fața organului de urmărire penală. În faza de urmărire penală, martora Silvi, martoră în speța de față își schimbă oarecum declarațiile că a mințit dar nu a mințit la insistențele inculpatei, contrazicându-se totalmente cu declarațiile în care era învinuită devenită inculpată, dosar în care în fața procurorului atestă faptul că a fost determinată de inculpata. Mai mult, se face o confruntare între cele două, ocazie cu care la confruntări, martora menține aceeași poziție, care a fost retractată ulterior, retractare însă nejustificată sub nici un motiv. Solicită a se înlătura acea retractare, a se considera că este dată pro cauza declarațiile din faza de judecată și per ansamblu analizând tot materialul probator a se înlătura motivarea instanței de apel. Concluzionând, arată că tribunalul a examinat sec și matematic această stare de fapt, ruptă pe bucățele și nu a analizat în context, nu a analizat situația premisă decât tangențial a faptului că în speță există o mărturie mincinoasă definitivă și niște soluții de neîncepere pe un denunț calomnios și mărturie mincinoasă. Solicită analizarea acestui probatoriu prin prisma criteriilor de analiză a probațiunii și conform criteriului de analiză logică bazat pe patru argumente, argumente care constau în aceea a argumentului contrario, argumentul afortiori, argumentul de analogie și argumentul reducerii la absurd. Potrivit acestui din urmă argument al reducerii la absurd, în opinia sa, arată că singura soluție rațional admisibilă în speța de față este aceea a condamnării, o altă soluție nu poate fi acceptată logic. Astfel, consideră că probele administrate converg spre vinovăția inculpatei sub această infracțiune.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpata intimată solicită instanței respingerea recursului penal declarat de către parchet și menținerea ca fiind legale și temeinice a hotărârilor recurate, arătând că din probele administrate la dosar nu rezultă că inculpata ar fi vinovată de săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa.
Inculpata intimată achiesează la cele învederate de către apărătorul său, arătând că este nevinovată, acea femeie a fost obligată și forțată să spună că ea a pus-o să mintă, iar apoi nu a mai fost chemată să dea altă declarație, nu i-a spus acelei femei ce să declare, sens în care solicită respingerea recursului declarat de parchet.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 325 din 2 noiembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Beiușa fost achitată în temeiul art.11 pct.2 lit. a Cod procedură penală cu aplicarea art. 10 lit. a Cod procedură penală inculpata, pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la mărturie mincinoasă, prev. de art. 25 Cod penal raportat la art. 260 alin.1 Cod penal.
Ministerul Justiției a fost obligat să plătească din fondurile sale suma de 100 lei onorariu de avocat din oficiu, pentru din cadrul Baroului
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, prin sentința penală nr.276/2006 a Judecătoriei Beiuș din 30.06.2006 în baza art.11 pct.2 lit. a Cod procedură penală raportat la art.10 lit. c Cod procedură penală s-a dispus achitarea inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art.180 alin.1 Cod penal, instanța reținând în baza probelor administrate, că fapta nu a fost săvârșită de către inculpată.
În dosarul în care s-a dispus achitarea inculpatei, aceasta a fost cercetată pentru comiterea infracțiunii de lovire prev. de art.180 alin.1 Cod penal, față de partea vătămată.
În acel dosar în ședința publică din 02.06.2006 a fost audiată în calitate de martor Casa, care a declarat în fața instanței de judecată că a aflat de la numita, cu ocazia unor discuții, că minorul a fost bătut de către.
În ședința publică din 12.05.2006 a fost audiată în calitate de martor, în dosarul nr.238/2006, care a declarat în fața instanței de judecată că nu a asistat la nici un scandal între părțile din proces. De asemenea martora a declarat că cele relatate de către partea vătămată și fiul acestuia sunt invenții, iar în 29.12.2005 inculpata nu a aplicat nici un fel de violențe față de minorul.
Prin sentința penală nr.194/22.06.2007 pronunțată în dosarul nr- a Judecătoriei Beiuș, în baza art.260 alin.1 penal s-a dispus condamnarea inculpatei la pedeapsa închisorii de 3 luni cu suspendare condiționată a executării acesteia conform art.81-82. penal, reținându-se în sarcina acesteia că în data de 12.05.2006 a făcut afirmații mincinoase cu ocazia ascultării sale în calitate de martor, în dosarul nr.238/2006 a Judecătoriei Beiuș, privitor la împrejurări esențiale ale cauzei asupra cărora a fost întrebată de către președintele completului de judecată.
În declarația din 23.03.2007 dată în fața procurorului, a declarat că inculpata i-a cerut să nu spună adevărul în cauză și să dea declarații mincinoase pentru aoa juta să scape de răspunderea penală.
Martora Casa a declarat în fața instanței că i-a povestit că inculpata l-ar fi lovit pe minorul, însă nu cunoaște motivul pentru care și-a schimbat declarația în fața instanței și a declarat că nu a văzut incidentul dintre și minorul.
Fiind audiată în instanță la termenul din 26 octombrie 2007, martora a declarat că inculpata nu i-a cerut să nu spună adevărul în ziua în care a fost audiată în instanță, iar la poliție a declarat altceva, întrucât i-a fost spus că nu va mai fi nevoită să mai meargă la instanță.
Față de cele de mai sus expuse, prima instanță a apreciat că probele administrate în cauză nu au izbutit să înlăture prezumția de nevinovăție de care este apărată inculpata, conform art.66 Cod procedură penală.
În această situație neexistând probe care să stabilească comiterea faptei, instanța de fond în baza art. 11 pct.2 lit. a Cod procedură penală cu aplic. art. 10 lit. a Cod procedură penală a dispus achitarea inculpatei de sub de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de instigare la mărturie mincinoasă prev.de art. 25 Cod penal raportat la art. 260 alin.1 Cod penal.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Beiuș, în termen legal, solicitând admiterea apelului, desființarea hotărârii apelate, ca netemeinică și nelegală, iar în rejudecarea cauzei, condamnarea inculpatei, pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la mărturie mincinoasă, prev. și ped. de art. 25 Cod penal rap. la art. 260 al.1 Cod penal.
S-a motivat că instanța de fond a dispus achitarea inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la mărturie mincinoasă, prev. și ped. de art. 25 Cod penal rap. la art. 260 al.1 Cod penal reținând că, în materialitatea sa fapta nu există.
S-a susținut că probele administrate in cauza atât in faza de urmărire penala cat si in fata instanței demonstrează fără dubiu vinovata acesteia menționându-se ca fiind relevantă declarația numitei dată în dosar 967/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Beiuș, dosar în care aceasta era acuzată de comiterea infracțiunii de mărturie mincinoasă, precum și declarația acesteia dată în fața organului de urmărire penală, unde a fost audiată ca martoră.
Prin decizia penală nr.275/A din 04 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, în baza art. 379 pct.1 lit. b Cod procedură penală, s-a respins ca nefondat apelul penal declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Beiuș împotriva sentinței penale nr. 325 din 02.11.2007, pronunțată de Judecătoria Beiuș, care a fost menținută în totul.
În baza art.192 al.2 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că soluția instanței de fond este temeinică și legală sub aspectul reținerii stării de fapt si interpretării probelor administrate în cauză ce constau în depoziții de martori, declarații ale inculpatei și raport de constare tehnico științifică asupra comportamentului simulat.
Materialul probator relevat demonstrează fără dubii că împotriva inculpatei intimate nu există nicio probă obiectivă care să conducă la concluzia că este autoarea infracțiunii de instigare la mărturie mincinoasă. In faza de urmărire penală, într-adevăr declarațiile numitei, conțin mențiunea că, (fila 37) ce a fost audiată în acest dosar ca martoră, a determinat-o să facă declarații nereale în dosarul în care s-a dispus achitarea inculpatei, judecată pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 180 Cod penal, dosar în care a fost audiată ca și martoră. Această declarație însă, a fost retractată în fața instanței de judecată (fila 26) unde arată că, nu a purtat discuții cu inculpata referitor la procesul în care a fost audiată ca martoră și nici nu poate să-și explice de ce în fața procurorului a afirmat că ar fi fost instigată de inculpată să dea acea declarație. Pentru clarificare a acestei poziții a martorei și pentru a se aprecia concludența acestei probe, în termenul de pronunțare a fost atașat dosarul - al Judecătoriei Beiuș, în care s-a pronunțat sentința penală nr. 124/2007, prin care s-a dispus condamnarea lui pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă. In declarația dată de aceasta, în fața instanței (fila 5) audiată ca și inculpată, arată că, incidentul pe care l-a surprins între și minorul l-a povestit numitei, însă nu poate să explice de ce a mințit când a fost audiată în instanță.Ca atare în această cauză, nu a declarat că mărturia sa a fost determinată de.
Este adevărat că martora Casa, audiată în cele două dosare- în care a fost cercetată ca inculpată, pentru infr. prev. de art. 180 respectiv a fost judecată pentru mărturie mincinoasă- arată că, martora la locuința sa i-a spus că l-a agresat pe minorul, declarație pe care și-a menținut-o și atunci când era judecată pentru mărturie mincinoasă, însă această probă nu dovedește vinovăția inculpatei la determinarea mărturiei mincinoase, săvârșite de.Faptul că a făcut declarații favorabile inculpatei, în cauza în care aceasta era cercetată pentru lovire, în sine, nu dovedește împrejurarea că inculpata ar fi determinat această poziție a martorei. In plus, relevăm că din actele dosarului rezultă că din toate persoanele al căror nume a fost menționat, există raporturi de dușmănie, astfel în lipsa unei probațiuni coerente care să implice coroborarea unor date obiective, apreciem că nu se poate reține vinovăția inculpatei, hotărârea de achitare a instanței de fond fiind temeinică și legală. In această cauză, singura probă în acuzare ar fi declarația dată în fața procurorului de martora, însă această declarație este retractată, poziția martorei avută în fața procurorului nu se regăsește nici în dosarul în care aceasta a fost cercetată pentru mărturie mincinoasă, în plus și această martoră este în raporturi de dușmănie cu persoanele susmenționate.
Împotriva acestor hotărâri, în termenul prevăzut de lege a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor solicitând instanței casarea lor ca fiind netemeinice și nelegale și pronunțarea unei hotărâri de condamnare a inculpatei la o pedeapsă just individualizată în raport cu infracțiunea săvârșită.
În motivarea recursului parchetul arată că, din probele administrate în faza de urmărire penală reiese că numita a recunoscut în fața procurorului că a fost determinată de inculpata să facă afirmații mincinoase în fața instanței de judecată referitor la fapta de lovire reținută în sarcina inculpatei.
Curtea, examinând hotărârile atât prin prisma motivelor de recurs invocate cât și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art.385/9 alin.3 Cod procedură penală combinate cu art.385/6 alin.1 și art.385/7 alin.1 din Codul d e procedură penală, constată că prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt și a stabilit nevinovăția inculpatei pe baza unei juste aprecieri a materialului probator administrat în cauză.
Singurele probe pe baza cărora s-a întemeiat trimiterea în judecată a inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la infracțiunea de mărturie mincinoasă sunt declarațiile martorei, la rândul ei condamnată în aceeași cauză pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă.
În aceste condiții în mod legal și temeinic au hotărât instanțele de fond și de apel că în cauză nu există un suport probator solid din care să rezulte vinovăția inculpatei. Declarațiile contradictorii ale martorei nu pot constitui ele singure drept temei al unei condamnări și pe cale de consecință în mod legal și temeinic au hotărât ambele instanțe că se impune achitarea inculpatei.
Critica parchetului că ambele instanțe nu au avut rol activ în aflarea adevărului nu poate fi însușită de instanță.
Nu există nici o altă posibilitate pentru instanță decât ascultarea unei persoane sub prestare de jurământ de a afla adevărul.
Nu poate fi imputat instanțelor faptul că trimiterea în judecată a unei persoane s-a efectuat pe baza unui material probator inexistent.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală,
RESPINGEca nefondat recursul penal declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, împotriva deciziei penale nr.275/A din 04 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Cheltuielile judiciare în recurs rămân în sarcina acestuia.
Suma de 200 lei, onorariu pentru avocat din oficiu, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 04 iunie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - - - -
Red.dec.- /10.06.2009
Jud.apel,
Jud.fond
Tehnored.3ex./10.06.2009
Președinte:Popovici CorinaJudecători:Popovici Corina, Munteanu Traian, Rus Claudia
