Mărturia mincinoasă (art. 260 cod penal). Decizia 395/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 395
Ședința publică din data de 09 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Ghena Judecător Dr.- - - - Președintele Curții de Apel
JUDECĂTOR 2: Petruș Dumitru
JUDECĂTOR 3: Ion Avram
Grefier - - -
-.-.-.-.-.-
MINISTERUL PUBLIC
PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL GALAȚI
PROCUROR -
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila împotriva Deciziei penale nr. 46/13.02.2009 a Tribunalului Brăila, pronunțată în dosarul nr-.
La apelul nominal au răspuns: intimata inculpată în stare de libertate, asistată de avocat, apărător ales.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
S-a procedat la legitimarea intimatei inculpate și având în vedere soluția pronunțată în cauză, s-a procedat la ascultarea acesteia, cu respectarea prevederilor procesual penale, cele relatate fiind consemnate în procersul verbal depus la dosar.
Procurorul solicită cuvântul în dezbateri, întrucât nu are cereri de formulat în cauză.
Apărătorul ales al intimatei inculpate nu mai are cereri de formulat în cauză.
Curtea, constată cauza în stare de soluționare și în conformitate cu prevederile art. 38513alineatul 1 Cod procedură penală acordă cuvântul părților în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public în susținerea recursului declarat de parchet în cauză susține că instanța de judecată trebuia să aibă în vedere faptul că inculpata - martor ocular la săvârșirea unei infracțiuni, a făcut declarații mincinoase în cauza penală în care a fost audiată în calitate de martor. Chiar dacă a recunoscut că a mințit în legătură cu aspectele esențiale ale cauzei respective, acest lucru ar fi t6rebuit să fie avut în vedere la individualizarea pedepsei și nu la pronunțarea unei soluții de achitare.
Consideră că argumentele pe care instanțele le-au avut în vedere pentru pronunțarea unei soluții de achitare în condițiile reținute, pot fi avute în vedere ca și împrejurări care să determine coborârea pedepsei sub minimul prevăzut de lege, având în vedere atitudinea inculpatei pe parcursul cercetării judecătorești, dar u pot constitui criterii prin prisma cărora să conducă la concluzia că fapta comisă nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
În concret, se solicită să se constate că și argumentele pe care inculpata le-a adus în fața instanței la acest termen, sunt contradictorii, întrucât numitul la data săvârșirii faptei avea calitatea de parte vătămată, s-a și constituit parte civilă și interesul acestuia nu era de a-l exonera de răspundere penală pe partea adversă, decât în condițiile în care ar fi intervenit o înțelegere frauduloasă între cei doi, infracțiune pentru care era acuzat inculpatul respectiv fiind una care nu se pedepsea la plângere prealabilă, astfel încât demersurile inculpatei nu au vizat favorizarea numitului, ci a celuilalt inculpat, acuzat de o infracțiune contra vieții.
Solicită admiterea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila, casarea celor două hotărâri, iar în rejudecare, aplicarea unei pedepse cu închisoarea pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 260 al. 1 Cod penal, cu reținerea de circumstanțe atenuate în favoarea inculpatei și suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Apărătorul ales al recurentei inculpate solicită menținerea soluției pronunțate în cauză, aceasta fiind legală și temeinică și să fie respins recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila, ca nefondat.
În combaterea motivelor de recurs invocate de parchet, se arată că cele două grupări dintre care una era condusă de numitul, sunt deosebit de periculoase, iar inculpata este o fată venită de la țară care întâmplător a căzut între cele două grupări interlope.
S-a arătat de acuzare că numitul figura în proces în calitate de parte vătămată, însă în astfel de conflicte, între interlopi, este destul de ușor să se treacă dintr-o calitate procesuală în alta, avându-se în vedere natura infracțiunii și că grupările se atacă reciproc, apărarea inculpatei fiind plauzibilă cu privire la ceea ce i s-a cerut la un moment dat să declare.
Se arată că de fapt inculpata s-a abținut a declara ceva și nu a încercat să abată culpa de la o persoană la alta, nu a influențat soluția dată în cauză și invocă situația personală a inculpatei, care are un loc de muncă și este studentă.
Consideră că ar fi trebuit să se uzeze de acele prevederi procedurale în sensul de a fi protejată la data audierii în calitate de martor, ținând seama de natura infracțiunii și periculozitatea grupurilor de interlopi.
Conform prevederilor art. 38513alineatul ultim Cod procedură penală se acordă ultimul cuvânt intimatei inculpate Parcu care solicită menținerea soluției date în cauză.
Curtea, declarând închise dezbaterile, rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 46 din 13.02.2009 a Tribunalului Brăilas -a respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila împotriva sentinței penale nr. 1915/25.11.2008 a Judecătoriei Brăila, privind pe inculpata, reținându-se că în analiza sentinței apelate s-a constatat că atunci când s-a dispus achitarea inculpatei, instanța de fond a avut în vedere toate elementele prevăzute de dispozițiile art. 18 al. 2 Cod penal.
S-a mai reținut că referitor la urmarea produsă, declarațiile inculpatei nu au influențat în mod hotărâtor soluția dată în cauza în care a fost audiată în calitate de martor, la pronunțarea acelei hotărâri, avându-se în vedere întreg materialul probator administrat în cauză.
Împotriva acestei hotări, în termen legal a declarat recurs Parchetul de pe lîngă Tribunalul Brăila, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică prin prisma dispozițiilor art. 3859pct 10 teza II și ultimă din Cod procedură penală, în sensul că instanțele de judecată nu au avut în vedere faptul că inculpata, martor ocular la săvârșirea unei infracțiuni, a făcut declarații mincinoase în cauza penală în care a fost audiată în calitate de martor.
Totodată, instanțele au ignorat faptul că inculpata a declarat neadevărat în legătură cu aspectele esențiale ale cauzei respective, cu privire la situația de fapt expusă în rechizitoriul întocmit.
Se critică hotărârile si sub aspectul individualizării sancțiunii administrative aplicate acesteia, care nu concordă cu modalitatea săvârșirii faptei și împrejurările în care aceasta a fost comisă.
Se mai susține că ambele instanțe trebuiau să analizeze fiecare declarație în parte a inculpatei, atât în calitate de martor cât și în calitate de inculpată, respectiv învinuită, în raport cu probele din dosarul inițial, ce a avut ca obiect omorul deosebit de grav și să motiveze care din declarații pot fi coroborate și reținute, conform art. 3 și 4 Cod procedură penală.
În conformitate cu disp. art 38515al. 1, pct 2, lit. c,d,i și al. 3 Cod procedură penală solicită admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei la Judecătoria Brăila, în vederea analizării corecte a probelor administrate și condamnarea inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoase prevăzută de art. 260 al. 1 Cod penal.
Recursul este fondat.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate dar și din oficiu conform art. 385 9 al. 2 și 3 Cod penal constată că hotărârea recurată este netemeinică sub aspectul cuantumului sancțiuni aplicate inculpatei.
Astfel, din considerentele deciziei recurate dar și din considerentele sentinței rezultă situația de fapt corect stabilită, pe baza materialului probator administrat în cauză, judicios analizat și coroborat.
Inculpata a recunoscut săvârșirea faptei, declarând că schimbarea declarației dată în fața Tribunalului Brăilas -a datorat temerii față de persoanele implicate în conflict, în special.
Analizând circumstanțele participării inculpatei în conflictul care a avut loc la data de 7/8.01.2007 în orășelul copiilor din Parcul, care la rândul său a fost victima unei agresiuni, se constată că aprecierea instanțelor este corectă în contextul în care declarațiile date în calitate de martoră nu au condus în mod nemijlocit la condamnarea celor trimiși în judecată și că afirmațiile sale date în fața instanței prin conținutul lor concret, nu au creat o stare de pericol la adresa justiției.
Se apreciază că în raport de mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea socialmente periculoasă dar și de circumstanțele personale ale inculpatei, care este studentă, a avut o atitudine sinceră pe tot parcursul procesului penal, nu are antecedente penale, într-adevăr fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, întrucât s-a adus o atingere minimă valorilor sociale apărate de lege și prin conținutul său concret este lipsită în mod vădit de importanță.
În aceste condiții, corect s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a în referire la art. 10 lit. b1Cod penal și art. 181Cod penal dispunându-se achitarea inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 alin. 2 Cod penal.
Sub aspectul individualizării cuantumului amenzii administrative aplicate acesteia, în raport de circumstanțele producerii faptei, se apreciază că acesta nu a fost corect individualizat, sens în care urmează a dispune majorarea acestui cuantum, astfel încât să fie de natură a-și atinge scopul prevăzut de lege.
Pentru considerentele sus-arătate și văzând și prevederile art. 38515pct. 2 lit. b Cod procedură penală, urmează a admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila, a casa în parte și doar pe latură penală decizia penală recurată și sentința penală a Judecătoriei Brăila și în rejudecare, a majora cuantumul amenzii administrative aplicate inculpatei astfel încât să fie de natură a-și atinge scopul prevăzut de lege.
Urmează a menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
În baza art. 192 al. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila împotriva Deciziei penale nr. 46/13.02.2009 a Tribunalului Brăila, pronunțată în dosarul nr- și Sentința penală nr. 1915/25.11.2008 a Judecătoriei Brăila - dosar nr- și în consecință:
Casează în parte și doar pe latură penală Decizia penală nr. 46/13.02.2009 a Tribunalului Brăila și Sentința penală nr. 1915/25.11.2008 a Judecătoriei Brăila și în rejudecare:
Majorează amenda administrativă aplicată inculpatei (fiica lui și, născută la data de 22.01.1987 în comuna, județul I, domiciliată în comuna, sat, județul I, CNP: -) de la 500 lei la 1000 lei.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor casate.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 09.06.2009.
Pt. Pt.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A în A în
Conf. art. 312 al. 2 Cpp Conf. art. 312 al. 2 Cpp
Semnează Semnează
PREȘEDINTE, PREȘEDINTE,
Grefier,
- -
Red. /29.06.2009
Tehn. /30.06.2009
Apel: -
Fond:
Președinte:Mariana GhenaJudecători:Mariana Ghena, Petruș Dumitru, Ion Avram
