Mărturia mincinoasă (art. 260 cod penal). Decizia 786/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 786/
Ședința publică din data de 07 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Liliana Constantinescu judecător
JUDECĂTOR 2: Mariana Cristache
JUDECĂTOR 3: Aurel Președinte Secția pentru cauze cu
Minori și de Familie
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de - procuror general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL GALAȚI împotriva deciziei penale nr. 275/A din 12 iunie 2009 Tribunalului Galați pronunțată în dosarul nr- privind pe inculpatul .
La apelul nominal a răspuns intimatul inculpat, în stare de libertate, asistat de av., apărător ales în baza împuternicirii avocațiale din 07.12.2009.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
CURTEA, având în vedere soluția pronunțată pe fondul cauzei, pune în discuție audierea inculpatului, în condițiile în care acesta este de acord să dea declarație.
Totodată, aduce la cunoștință inculpatului dispozițiile art. 70 Cod procedură penală, în sensul că are dreptul de a da declarație, precum și dreptul de a refuza să dea declarație, atrăgându-i atenția că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa.
Intimatul inculpat, întrebat fiind, precizează că își menține declarațiile date în cauză și că dorește să dea declarație și în fața instanței de recurs.
S-a ascultat inculpatul încheindu-se proces-verbal care s-a atașat la dosar.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantului Ministerului Public susține că Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL GALAȚIa declarat recurs împotriva deciziei penale nr. 275 din 12 iunie 2009 Tribunalului Galați, criticând-o pe motive de nelegalitate, în sensul că în mod greșit instanța de apel a respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul Judecătoriei Tg. B împotriva hotărârii pronunțată în primă instanță, prin care inculpatul a fost achitat în baza art. 10 lit. d Cod procedură penală, pentru săvârșirea infracțiunii deduse judecății, respectiv mărturie mincinoasă.
Cazul de casare invocat în scris, și pe care îl susține este prevăzut de art. 3859pct. 18 Cod procedură penală, în sensul că instanța de apel a făcut o gravă eroare de fapt care a dus la pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare a inculpatului pentru infracțiunea dedusă judecății.
Din punctul său de vedere, actele existente la dosarul cauzei dovedesc existența infracțiunii de mărturie mincinoasă în forma prev. de art. 260 Cod penal, sub aspectul laturii obiective, respectiv, inculpatul, prin declarația dată în cauza civilă în cadrul căreia a fost audiat la data de 13.04.2005 a făcut afirmații mincinoase și nu a spus tot ceea ce știa cu privire la împrejurarea despre care a fost întrebat. Se referă la faptul că inculpatul a făcut anumite declarații, dar aceste declarații pe care le-a făcut în cadrul judecății dosarului civil s-au bazat doar pe documente ale Primăriei la care avea acces, în condițiile în care era viceprimar al localității respective.
Situația din teren era cu totul alta și acest aspect este dovedit de raportul de cercetare la fața locului, și este dovedit și cu celelalte probe care au fost administrate în cauză.
Relevant este și faptul că în prezenta cauză, audiat fiind în recurs, inculpatul face referire la aspecte care s-au întâmplat după data la care a dat declarație - 13.04.2005, respectiv la aspecte întâmplate în anul 2006.
Calea de acces despre care face vorbire inculpatul nu este un drum comunal în sensul legii, ci este o cale care nu poate fi catalogată ca atare, instanța la momentul când l-a audiat ca martor întrebându-l expres cu privire la acest aspect și nu cu privire la alte aspecte.
Având în vedere aceste aspecte, apreciază că în cauză s-a făcut dovada existenței laturii obiective a infracțiunii de mărturie mincinoasă, motiv pentru care solicită admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și în rejudecare să se dispună condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii a cărei executare să fie suspendată condiționat.
Apărătorul intimatului inculpat solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârilor pronunțate în cauză ca fiind legal și temeinice.
Învederează că în cauză cercetările au început în anul 2006 pentru o faptă care din punctul său de vedere nu a existat și nu există.
Solicită să se constate că atât apelul, cât și recursul declarat de către Parchet, sunt nefondate din următoarele considerente:
Inculpatul din prezenta cauză, în momentul când a dat declarația din 13.04.2005 în dosarul 214/2005 al Judecătoriei Tg. Baf ost întrebat dacă există și alte căi de acces către proprietatea lui, reclamant în acea cauză.
Inculpatul, care era viceprimar al comunei, deținând și în prezent această funcție, a declarat că mai sunt și alte căi de acces, din drumul sătesc 29, respectiv drumul sătesc 28, existând alte trei ramificații. Acest lucru a fost confirmat și de către instanța de judecată prin cercetarea efectuată la fața locului, ocazie cu care s-a încheiat procesul-verbal din 17.04.2006, existent la fila 12 dosar, proces-verbal care a fost semnat chiar de procurorul care a întocmit rechizitoriul din prezenta cauză, fără a exista obiecțiuni. S-a constatat că susținerile inculpatului sunt conforme cu realitatea.
În susținerea nevinovăției inculpatului stau și declarațiile a doi martori, care cunosc terenurile din com.. Se referă la - fost viceprimar, actualmente secretar al com., declarație aflată la filele 17-18 dosar fond, din conținutul căreia se poate desprinde faptul că se poate ajunge la proprietatea lui pe DS 28, dar și pe un drum de țară care face legătura cu șoseaua. Practic, și acest martor declară ceea ce a declarat și inculpatul, și anume, faptul că la proprietatea lui se poate ajunge și pe alte căi de acces.
Susținerile inculpatului vis-a-vis de cele făcute astăzi de reprezentantul Parchetului, cum că ar fi adăugat câteva aspecte care nu ar fi existat la momentul 2005, atunci când a dat declarație în dosarul civil, sunt conforme și acestea cu realitatea. Inculpatul nu a făcut decât să reamintească instanțelor de judecată ceea ce a precizat anterior în fața instanței de apel și a instanței de fond, respectiv, faptul că în 2006, deci nu în 2005 când a dat declarația, aceeași persoană, a cărat pe același drumuri, și nu pe servitutea de trecere pe care a obținut- în instanța civilă, mai multe obiecte de mărimi mari, cu mașini de mari tonaj, printre care și o chicinetă pentru a-și construi o casă, ulterior și-a ridicat și o casă, bolțari. Toate acele obiecte au fost cărate pe aceleași drumuri pe care le-a folosit și anterior de a se pronunța instanța civilă.
În susținerea nevinovăției inculpatului stă și declarația martorului, și acesta fost viceprimar al comunei.
Dar, actul de neînlăturat și care stă la baza stabilirii nevinovăției inculpatului, este referatul întocmit de Prefectura Județului G, înregistrat sub nr. 50527/2007, când o comisie formată la ordinul Prefectului Județului G, urmare sesizărilor făcute de, s-a deplasat la fața locului și a constatat ceea ce au susținut inculpatul și martorii și, respectiv, faptul că la proprietatea lui se poate ajunge și pe alte căi de acces și nu numai prin terenul proprietatea soților și.
De asemenea, la fila 34 din dosarul instanței de fond, se află un interogatoriu din care rezultă că la întrebarea nr. 5 numitul a declarat faptul că folosește o altă cale de acces directă spre terenul său.
Prin urmare, așa cum s-au pronunțat și alte patru instanțe în prezenta cauză, apreciază că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă, că acele afirmații mincinoase nu există, că inculpatul nu a făcut decât să se pronunțe în mod clar și fără dubii asupra unei situații de fapt existente în 2005, și care persistă și în momentul de față, fapt pentru nu a înțeles să se folosească de această servitute, ci în continuare merge pe aceleași căi pe care le avea și înainte de a se pronunța instanța civilă.
Pe cale de consecință, solicită achitarea inculpatului, ca urmare a respingerii recursului ca fiind nefondat.
Intimatul inculpat, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Examinând actele si lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 224/02.07.2008 Judecătoriei Tg. B, în temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod proc. penală, s-a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 al. 1 Cod penal.
Sentința penală mai sus menționată a fost pronunțată în rejudecarea cauzei penale soluționate prin sentința penală nr. 360/18.04.2006 a Judecătoriei Tg. B, prin care fost adoptată aceeași soluție în privința inculpatului, soluție care a fost menținuta și prin decizia penală nr. 112/05.03.2007 Tribunalului Galați.
Prin decizia penală nr. 730/R/20.12.2007, Curtea de APEL GALAȚI, admițând recursul Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL GALAȚI, a casat decizia penală nr. 112/2007 a Tribunalului Galați, precum si sentința penală nr. 360/2006 a Judecătoriei Tg. B și dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, constatând incidența disp. art. 47 Cod proc. penlă, deoarece același judecător care a soluționat dosarul penal a soluționat și dosarul civil în care inculpatul a fost audiat în calitate de martor.
În aceste condiții fost pronunțată sentința penală nr. 224/02.07.2008 a Judecătoriei Tg. B, prin care instanța de fond reținut următoarele:
La data de 13.04.2005 inculpatul, audiat în calitate de martor în dosarul civil 214/2005 al Judecătoriei Tg. B (fila 5 dosar urmărire penală), a declarat că în calitate de viceprimar al comunei a cunoscut situația terenurilor.
că reclamantul are în proprietate vreo 2 ha teren și la deal de acest teren există un drum la care are acces. Mai este un drum în partea de nord care a fost îngrădit de cetățenii din comună, se poate intra pe acolo și cu căruța și cu mașina. Până acum reclamantul a trecut la terenul lui prin partea din nord. Pe terenul lui sunt construite o casă, un grajd și o bucătărie. Martorul crede că ar trebui demolată partea din construcții pentru accesul reclamantului pe terenul său. În partea de nord între proprietatea reclamantului și uliță mai există și alte proprietăți, ulița duce spre vii, iar în capătul uliței există drum.
Din declarațiile inculpatului (12,13) dosar instanță, filele 6, 7 dosar urmărire penală, declarația martorului și actele depuse a rezultat că în dosarul civil inculpatul a spus adevărul care corespunde cu realitatea, respectiv că există drumuri care duc spre proprietatea lui, iar vecinii săi merg pe drumul pietruit cu atelaje.
Inculpatul a declarat ce știa despre drumurile din situațiile cadastrale din care rezultă că există cale de acces la DS 28 din 3 sau 4 locuri și că există cale de acces și la DS 29, respectiv, un drum pietruit. Există căi de acces de la locuința lui la drumurile sătești deoarece acesta și-a edificat o casă și pentru aceasta a ajuns acolo cu mașini și bolțari.
S-au apreciat ca fiind probatorii care reclamau achitarea inculpatului, respectiv declarațiile martorilor, adresa emisă de Prefectura G cu nr. 50527/24.07.2007, care constată posibilitatea ajungerii la proprietatea numitului și pe alte căi de acces (DS 28, DS 29), precum sși interogatoriul ce i-a fost luat reclamantului în dosarul civil nr. 214/2005 al Judecătoriei Tg.
Astfel, a apreciat prima instanță de judecată că in cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă, nici pe latura obiectivă, nici pe latura subiectivă, afirmația făcută de inculpat, în calitate de martor, fiind conformă cu realitatea.
Împotriva sentinței penale mai sus detaliate, în termen legal promovat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg. B, apreciind soluția primei instanțe ca fiind nelegală sub aspectul achitării inculpatului.
În motivarea apelului s-a invocat că declarația inculpatului dată in procesul civil este mincinoasă, iar afirmațiile sale au vizat împrejurări esențiale ale cauzei asupra cărora a fost întrebat, că infracțiunea de mărturie mincinoasă obiect al cauzei prezente este dovedită cu procesul-verbal de cercetare la fața locului, cu rapoartele de expertiza efectuate cu privire la suprafața de 1733 mp, cu adresa nr. 24/11.07.2005 emisa de SC -Agentii de proiectare SRL.
Prin decizia penală nr. 275/12.06.2009 a Tribunalului Galați, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg. Baf ost respins ca nefondat.
Pentru a pronunța această decizie, TRIBUNALUL GALAȚIa reținut că precizările inculpatului făcute în calitate de martor audiat la data de 13.04.2005 în cauza civilă mai sus menționată sunt confirmate de mențiunile procesului-verbal de cercetare la fața locului din 07.04.2006 (fila 12 dosar fond cu nr. 371/2006 al Judecătoriei Tg. B), act care relevă faptul că mai există alte 3 căi de acces la proprietatea numitului care pot fi utilizate implicit cu mijloace de transport.
De asemenea, martorul, audiat în primul ciclu de judecată dar și în cel de-al doilea (filele 17, respectiv 18 dosare de fond) a arătat în mod clar, de fiecare dată, că se poate ajunge la proprietatea lui de pe DS 28 dar și de pe un drum de țară care face legătura de la șosea -DJ la proprietatea acestuia.
Rapoartele de expertiză întocmite în cauză evidențiază doar o serie de aspecte neconcludente raportat la obiectul prezentei judecăți, aspecte vizând elemente tehnice, situația juridică a terenurilor, forma unui anume imobil, iar adresele întocmite de cele două societăți comerciale, aduse în discuție prin motivele de apel nu pot fi reținute ca probe de vinovăție împotriva inculpatului și nu pot contracara cele menționate în adresa nr. 50527/24.07.2007 emisă de Prefectura G (fila 35 dosar fond).
De asemenea, elocvent este si răspunsul numitului, audiat în calitate de reclamant cu privire la administrarea probei interogatoriului în dosarul civil in discuție (înscris fila 34 dosar fond).
Acesta a afirmat cu acest prilej faptul că folosește o altă cale de acces directă spre terenul său (întrebarea nr. 5).
Împotriva celor două hotărâri au declarat recurs, în termen legal, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL GALAȚI criticându-le pe motive de nelegalitate.
În motivarea recursului a susținut că, audiat, la data de 13.04.2005, în calitate de martor, în dosarul civil nr. 214/2005 a declarat că -"la deal de terenul reclamantului există un drum la care are acces și în partea de nord mai există un drum în prezent îngrădit de cetățenii din comună, pe care se poate intra și cu căruța și cu mașina" precum și că "până acum reclamantul a trecut la terenul lui prin partea de nord, că în nord, între proprietatea reclamantului există și alte proprietăți, iar în capătul uliței există drum", este o declarație mincinoasă în sensul art. 260 Cod penal.
S-a invocat că latura obiectivă a infracțiunii de mărturie mincinoasă este realizată deoarece inculpatul a făcut afirmații și denaturate și a omis să spună tot ce știe, deoarece din probele administrate în cauză nu rezultă existența unor drumuri normale de acces la locuința părții vătămate.
Recursul este nefondat.
Analizând hotărârile penale recurate, prin prisma motivelor invocate de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL GALAȚI, dar și din oficiu, prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 3859alin. 3 Cod proc. penală, se constată că ambele instanțe au reținut, în mod corect, situația de fapt și în temeiul art.11 pct. 2 lit. a în ref. la art. 10 d Cod proc. penală au dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 alin. 1 Cod penal.
Ceea ce au avut de stabilit instanțele în această cauză a fost de a stabili dacă până la locuința părții vătămate există și alte drumuri și nu de a stabili calitatea acestora și nici dacă, pentru a ajunge la proprietatea sa pe aceste căi de acces, partea vătămată trebuie să ocolească. Susținerea Parchetului în sensul că, chiar dacă există alte căi de acces, acestea nu sunt drumuri normale sau sunt prăpăstioase nu este susținută de probele administrate în cauză.
În cauză, instanța de judecată a efectuat o cercetare la fața locului, cercetare la care a participat și procurorul, care nu a formulat nici o obiecție, și cu această ocazie s-a stabilit că DS 29 se înfundă în apropierea proprietății părții vătămate și că mai există alte 3 căi de acces pe care se poate circula cu mijloace de transport cu tracțiune animală sau cu mașini.
Din adresa nr. 324/23.02.2005 a Primărie comunei, emisă ca urmare a solicitării părții vătămate, rezultă că soluția de acces la utilitățile publice este DS 29.
Martorul a declarat că pe DS 29 se poate ajunge până la o distanță de 15 metri de proprietate părții vătămate și că există și alte trei căi de acces, respectiv DS 28, precum și un drum de țară care face legătura de la șosea la drumul județean. A arătat martorul că și-a transportat materialele de construcție pe aceste căi de acces, folosind mașină mare.
Martorul, secretar al Primăriei, a declarat că cele declarate de inculpatul sunt conforme cu realitatea cuprinsă în planul general de urbanism și documentația aflată în evidențele primăriei, că drumul are o lățime de 3 metri și se poate circula atât cu mijloace de transport auto cât și cu vehicule cu tracțiune animală.
La solicitarea părții vătămate, prin Ordinul prefectului nr. 189/2007 s-a constituit o comisie mixtă, alcătuită din doamna (I), domnul ( - arhitect șef și - Instituția Prefectului), comisie care cu ocazia deplasării la fața locului a constatat că la proprietate părții vătămate se poate ajunge pe DS 28 și Ds 29, pe aceste drumuri putându-se ajunge cu mijloace auto.
Față de considerentele de mai sus, văzând și dispozițiile art. 38515pct. 1 lit. b și art. 192 alin. 2 Cod proc. penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE, ca nefondat, recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL GALAȚI împotriva deciziei penale nr. 275/A/12.06.2009 a Tribunalului Galați (sentința penală nr. 224/02.07.2008 a Judecătoriei Tg. B privind pe inculpatul, fiul lui și, născut la data de 14.11.1957 în comuna, județul G, CNP -, domiciliat în comuna, sat, județul G).
Conform art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare ocazionate de prezentul recurs rămân în sarcina statului.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 07 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red./ 17.12. 2009
Tehnored. /2 ex./08.01.2010
Fond:
Apel:,
Președinte:Daniela Liliana ConstantinescuJudecători:Daniela Liliana Constantinescu, Mariana Cristache, Aurel
