Mărturia mincinoasă (art. 260 cod penal). Decizia 962/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
|
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 962/
Ședința publică din 16 octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Laura Bogdan
JUDECĂTOR 2: Anca Nacu
JUDECĂTOR 3: Ion Dincă
GREFIER: - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de partea vătămată împotriva deciziei penale nr. 186/A/30.05.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- privind pe inculpata.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă pentru inculpata-intimată, lipsă, aocat din oficiu, prezentă partea vătămată recurentă.
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Partea vătămată-recurentă solicită admiterea recursului și obligarea inculpatei la plata daunelor morale și a cheltuielilor de judecată.
Apărătorul din oficiu al inculpatei-intimate solicită respingerea recursului.
Procurorul solicită respingerea recursului întrucât au fost acordate daune morale, iar daunele materiale nu au fost dovedite.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 28/16.01.2008 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul nr. 1775/2007, în temeiul prevederilor art. 26.Cod Penal, pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, a fost condamnată inculpata la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art. 71 al. 2.Cod Penal i-au fost interzise inculpatei drepturile prev. de art. 64 lit. a și b
Cod PenalÎn baza art. 81, 82.Cod Penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a celei accesorii pe o durată de 3 ani reprezentând termen de încercare.
Conform art. 359.C.P.P. s-a atras atenția inculpatei asupra disp. art. 83.
Cod PenalAu fost respinse pretențiile părții vătămate de 34.000 lei despăgubiri civile și 34.000 lei daune morale.
În baza art. 348.p Cod Penal s-a dispus anularea actelor false: declarație de martor din 27.06.2001 dată de inculpată în dosarul succesoral 25-26/2001 al notarului public din și certificatul de moștenitor nr. 24/27.06.2001 emis de către același notar.
Pentru a pronunța această sentință penală, instanța a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Lugoj nr. 1052/P/01.08.2007 înregistrat la Judecătoria Lugoj sub nr. 1775/252/03.08.2007, inculpata a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă prev. și ped. de art. 260 alin. 1 Cod penal.
În fapt, s-a reținut că în cadrul procedurii succesorale notariale după defuncții și, inculpata a dat o declarație în care a arătat că defunctul, decedat în 2001, nu a fost căsătorit și nu a avut copii, aspect nereal și care a dus la înlăturarea de la moștenire a părții vătămate, soția defunctului.
Inculpata a fost prezentată la notar de către, soacra părții vătămate, iar declarația a fost dată în dosarul succesoral nr. 25-26/2001 al notarului public din.
În realitate defunctul a fost căsătorit cu partea vătămată, fapt ce rezultă din certificatul de căsătorie seria -, -.
Și numita, cea care a instigat-o pe inculpată la comiterea faptei, a făcut o declarație falsă, referitor la persoanele cu vocație succesorală, însă aceasta nu a mai putut fi cercetată penal întrucât a decedat în 23.09.2006.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu 10.000 euro daune materiale.
In fața instanței partea vătămată s-a constituit parte civilă cu câte 10.000 euro daune materiale și morale (respectiv câte 34.000 lei, filele 17, 23), daunele materiale reprezentând prejudiciul cauzat de înlăturarea sa de la moștenire.
În cauză s-a luat interogatoriul inculpatei și au fost audiate martorele și.
Examinând probatoriul administrat în cauză, coroborat cu actele și probele din dosarul de urmărire penală, instanța de fond a reținut în fapt și în drept următoarele:
În data de 27.06.2001, numita a solicitat la Biroul notarului public din dezbaterea succesiunii după defuncții, decedat la 10.04.1997 (soțul) și, decedat la 29.04.2001 (fiul), cererea făcând obiectul dosarului succesoral nr. 25-26/2001 (fila 17 dosar de urmărire penală).
În dosarul succesoral respectiv, inculpata, care este nepoata numitei și verișoara primară a defunctului, a dat o depoziție de martor în care a declarat, după ce i s-a atras atenția că dacă nu spune adevărul săvârșește infracțiunea de mărturie mincinoasă, că defunctul nu a fost căsătorit (fila 15 dosar de urmărire penală).
În realitate, așa cum rezultă din certificatul de căsătorie seria -, nr.- din 31.05.1986 (fila 14 dosar de urmărire penală), numitul a fost căsătorit cu numita, parte vătămată în prezentul dosar.
Prin declarația dată în fața notarului, inculpata a determinat înlăturarea părții vătămate, în calitate de soție supraviețuitoare, de la succesiunea soțului său.
Inculpata a recunoscut că a dat declarația respectivă la notar, însă a susținut că nu a făcut decât să declare ceea ce cunoștea și că nu a știut că a fost căsătorit legal cu.
Această susținere nu a fost reținută de instanța de fond, având în vedere gradul de rudenie al acesteia cu defunctul și faptul că, așa cum ea însăși a recunoscut, inculpata frecventa familia rudelor sale.
Martora, sora inculpatei, a declarat că inculpata nu cunoștea faptul că era căsătorit legal cu partea vătămată, însă nu a făcut decât să redea ceea ce i-a spus inculpata, respectiv a declarat inculpata mi-a spus că nu știe că era căsătorit cu .
Pe de altă parte, martora a declarat că știa că partea vătămată este căsătorită cu, or această martoră nu este nici o rudă cu partea vătămată sau cu soțul acesteia, este o simplă vecină, deci cu atât mai mult acest aspect era cunoscut de către inculpată.
S-a apreciat că, dacă totuși inculpata nu era sigură de natura relațiilor dintre verișorul său și partea vătămată, nu trebuia să facă declarația respectivă în fața notarului, declarație care a produs efecte juridice și în baza căreia a fost emis certificatul de moștenitor nr. 24/27.06.2001.
Fapta inculpatei de a face afirmații mincinoase în fața notarului, într-o procedură succesorală, a fost apreciată de prima instanță că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă, prev. și ped. de art.260 alin.1 Cod penal, text de lege enunțat în ședința publică și în baza căruia a fost condamnată inculpata la 1 an închisoare.
Văzând că inculpata se află la prima încălcare a legii penale, instanța de fond a considerat că scopul educativ al pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate, astfel că, în baza art.81, 82 Cod penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a celei accesorii pe o perioadă de 3 ani, reprezentând termen de încercare, iar în baza art.359 Cod procedură penală a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art.83 Cod penal.
Văzând dispozițiile art.348 Cod procedură penală, judecătoria a dispus anularea actelor false, respectiv declarația inculpatei din data de 27.06.2001 din dosarul succesoral nr.25-26/2001 al notarului public din și certificatul de moștenitor nr.24/27.06.2001, emis de același notar.
La individualizarea pedepsei, prima instanță a avut în vedere dispozițiile art.72 Cod penal, gradul de pericol social al faptei, împrejurările concrete în care aceasta a fost săvârșită, atitudinea inculpatei, dar și persoana acesteia care, așa cum rezultă din certificatul de cazier judiciar(fila 28 dosar de urmărire penală) nu posedă antecedente penale.
S-a reținut că partea vătămată s-a constituit parte civilă cu câte 34.000 lei, reprezentând despăgubiri civile și daune morale.
Văzând că partea vătămată nu a făcut nici o dovadă referitor la daunele materiale, contrar dispozițiilor art. 1169 Cod civil, iar acordarea de daune morale nu se justifică, fapta săvârșită de către inculpată neproducându-i părții vătămate nici o suferință fizică sau psihică, nici o lezare a onoarei sau demnității acesteia, văzând și dispozițiile art. 14 și 348 Cod procedură penală, instanța de fond a respins pretențiile părții vătămate.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel partea civilă, criticând-o pentru netemeinicie întrucât pedeapsa aplicată inculpatei este blândă, iar latura civilă a fost greșit soluționată, inculpata nefiind obligată la plata prejudiciului material și moral suferit.
Prin decizia penală nr. 186/A/30 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, a fost admis apelul declarat de partea civilă, sentința penală apelată a fot desființată în latură civilă și rejudecând cauza, a fost obligată inculpata la plata către partea civilă apelantă a sumei de 1000 lei despăgubiri morale, celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate fiind menținute.
Din considerentele deciziei instanței de apel, rezultă că pedeapsa aplicată inculpatei a fost corect individualizată, iar în ceea ce privește latura civilă, s-a reținut că partea civilă era îndreptățită la acordarea unei sume cu titlu de despăgubiri civile.
Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs partea civilă, reiterând motivele de apel.
Recursul este nefondat.
Cu privire la cuantumul pedepsei, criticile formulate de partea civilă-recurentă sunt nefondate, întrucât individualizarea pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatei s-a făcut cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 72.
Cod PenalCu privire la criteriile privind obligarea inculpatei la plata despăgubirilor civile, criticile formulate sunt de asemenea nefondate întrucât infracțiunea de mărturie mincinoasă este o infracțiune de pericol, o infracțiune care împiedică înfăptuirea justiției și nu o infracțiune de rezultat, astfel că nu se pot acorda despăgubiri civile. Acordarea despăgubirilor civile este urmarea pronunțării de către instanța de apel a unei hotărâri judecătorești nelegală însă îndreptarea ei atât la instanța de apel cât și în prezentul recurs nu este posibilă, deoarece inculpata nu a uzitat de calea de atac, ori în recursul declarat de partea civilă nu i se poate agrava situația acesteia.
Așa fiind, în temeiul prevederilor art. 38515alin. 1, pct. 1 lit. b C.P.P. recursul va fi respins ca nefondat iar în temeiul prevederilor art. 192 al. 2.p Cod Penal, partea civilă recurentă va fi obligată la plata sumei de 420 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs și se va dispune plata din contul Ministerului Justiției, în contul Baroului Tas umei de 200 lei, reprezentând onorariu avocat din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 38515pct.1, lit. b pr.Cod Penal, respinge recursul declarat de partea vătămată împotriva deciziei penale nr. 186/A/30.05.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș.
În temeiul art. 192 alin. 2.p Cod Penal, obligă partea vătămată la plata sumei de 420 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 200 lei către Baroul Timiș onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 16.10.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Prima instanță - -
Instanța de apel -,
Red. -17.10.2008
Tehnored. - 22.10.2008
Președinte:Laura BogdanJudecători:Laura Bogdan, Anca Nacu, Ion Dincă
