Menținere măsură de arestare preventivă . Decizia 101/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA DE MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 101/
Ședința publică din data de 09 Iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Tacea judecător
JUDECĂTOR 2: Constantin Cârcotă Președintele Secției penale
JUDECĂTOR 3: Petruș Dumitru
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -
- Serviciul Teritorial Galați -
.-.-.-.-.-.-.-.-.--.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G, împotriva încheierii de ședință din 25.06.3009, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
La apelul nominal a răspuns recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de av., apărător ales.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Recurentul inculpat, întrebat fiind, precizează că își însușește recursul declarat de avocatul ales în numele său și îl menține.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurentului inculpat susține că acesta a declarat recurs împotriva încheierii din 25.06.2009, pronunțată de Tribunalul Galați, prin care s-a menținut starea de arest.
Așa cum a susținut și în fața instanței de fond, consideră că în acest dosar sunt anumite probleme extrem de delicate.
În primul rând, în ceea ce privește faza de urmărire penală și probatoriul existent la dosar, a susținut la fond că inculpatului i-au fost încălcate o serie de drepturi: dreptul de a fi audiat în prezența unui apărător ales, dreptul de a fi confruntat cu martorii care, practic, au dat declarații identice, doar numele martorului diferă. De asemenea, inculpatului i-a fost refuzat dreptul dreptul de a face cereri, de a se acorda un termen mai îndelungat pentru a i se prezenta materialul de urmărire penală, având în vedere volumul foarte mare al probatoriului aflat la dosar.
Precizează că a studiat în întregime dosarul de urmărire penală și nu a văzut absolut nicio probă administrată în favoarea inculpatului.
În prezent, dosarul se află în faza de judecată la fond, iar ceilalți inculpați se judecă în stare de libertate. Tribunalul Galați și Curtea de APEL GALAȚI au considerat că față de restul inculpaților se poate lua măsura obligării de a nu părăsi localitatea, măsură pe care aceștia o respectă, cu toate obligațiile aferente prevăzute de codul d e procedură penală.
Nu își explică de ce inculpatul nu poate fi judeca în stare de libertate.
Consideră că încheierea de ședință prin care instanța a dispus menținerea măsurii arestării preventive este nemotivată.
Instanța de fond apreciază că inculpatul este arestat de puțin timp, fără a avea în vedere că au trecut 10 luni și că este vorba de o măsură cu caracter excepțional.
Deși în fața instanței de fond a făcut referire la egalitatea de tratament, nu a primit un răspuns concret prin motivarea încheierii recurate.
Consideră că nu se respectă prezumția de nevinovăție, principiul umanismului.
Învederează că inculpatul are multe probleme. Astfel, mama sa este foarte bolnavă (are cancer, tumori, afecțiuni ale glandei tiroide, și în acest sens sunt foarte multe acte la dosar) și chiar dacă în prezent se judecă în stare de libertate, este într-o situație dificilă din punct de vedere financiar. Inculpatul era cel care o întreținea și pe mama sa. De asemenea, după 10 luni de zile de arest preventiv, inculpatul are datorii la toate utilitățile și este în pericol să-și piardă casa. Există riscul ca în momentul în care se va reintegra în societate să nu mai aibă nici măcar unde să locuiască.
Susține că inculpatul a intrat în refuz de hrană timp de o lună, deoarece procurorul nu dorea nici măcar să-i aducă la cunoștință faptele care i se rețin în sarcină, cu atât mai puțin să-l audieze în prezența unui apărător ales.
Consideră că este vorba de o totală sfidare și încălcare a drepturilor omului.
A susținut în fața instanței de fond că în cauză ar trebui să se țină cont și de practica CEDO. România este o țară care face parte din Uniunea Europeană și deciziile pe care CEDO le ia, și care sunt consfințite prin deciziile pe care Înalta Curte de Casație și Justiție le pronunță, ar trebui să constituie pentru instanțe o adevărată jurisprudență.
În mod surprinzător, procurorul de ședință a susținut că nu trebuie să se țină cont de practica CEDO, pentru că primează în mod clar reglementările dreptului intern.
Această susținere nu corespunde realității. Este cunoscut faptul că Înalta Curte de Casație și Justiție își orientează deciziile pe care le ia în menținerea stării de arest în practica CEDO, iar în cazul de față ar putea spune că se aplică. La fond a făcut referire la niște cazuri, iar astăzi prezintă două cazuri noi - Bouch versus Franța și Jalovschi versus Polonia, în care se spune că dacă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri nu se mai mențin, dacă inculpatul nu prezintă pericol pentru ordinea publică și dacă a trecut un termen mai mult decât rezonabil, atunci decizia trebuie să fie una de punere în libertate.
Măsura arestării preventive are caracter excepțional. Având în vedere că termenul rezonabil a trecut, că inculpatul se află la prima abatere de la legea penală, că toți ceilalți inculpați se judecă în stare de libertate, solicită, pentru egalitate de tratament, ca și inculpatul să fie pus în libertate, să i se aplice măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Toți ceilalți inculpați se conformează acestei măsuri și, cu siguranță, inculpatul-recurent va proceda la fel. De altfel, inculpatul a precizat că își ia angajamentul de a se prezenta la fiecare termen de judecată și de a respecta măsurile prevăzute de lege.
Pentru toate aceste considerente, solicită admiterea recursului.
Totodată, solicită să se aibă în vedere că chiar Tribunalul Galați și Curtea de APEL GALAȚI, în alte dosare, cu același obiect, au dispus ca inculpații să se judece în stare de libertate, deși este vorba de inculpați care au mai multe fapte reținute în sarcină decât are inculpatul.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că încheierea de ședință recurată este legală și temeinică.
În cauză, subzistă temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și impun în continuare menținerea stării de arest a inculpatului.
Apărarea a încercat să facă un paralelism între situația inculpatului și situația a celorlalte inculpate din cauză, dar nu trebuie uitat faptul că inculpatul este inițiatorul grupului.
De asemenea, solicită să se aibă în vedere că chiar apărarea a arătat că mama inculpatului are probleme de sănătate spre deosebire de inculpat.
În susținerea recursului s-a făcut referire la starea materială a inculpatului, la faptul că, aflat în stare de arest, inculpatul nu-și poate plăti utilitățile. Consideră că inculpatul trebuia să aibă în vedere aceste aspecte înainte de a comite faptele.
Cu privire la practica CEDO, la cele două cauze la care a făcut referire apărarea, precizează că este vorba despre o stare de arest preventiv mult mai mare de 2 ani și că în această cauză inculpatul este arestat doar de 9 luni de zile. Față de gravitatea deosebită a faptelor care sunt reținute în sarcina inculpatului, consideră că nu poate fi vorba despre depășirea unui termen rezonabil.
Pentru aceste considerente, solicită respingerea recursului declarat de inculpat, ca nefondat.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, susține că de 10 luni de zile încearcă să arate că nu i s-a adus la cunoștință nici un fel de acuzație.
După 3 luni de zile de arestare a cerut președintelui completului de judecată ca procurorul să-l cheme la Parchet și să-i arate o fotografie din cele 18 despre care se spune că îl acuză, dar acest lucru nu s-a întâmplat. A spus că orice declară poate fi și în defavoarea sa.
În rechizitoriu martorele spun că au fost luate, lovite și că li s-au luat banii, iar persoanele respective erau conduse de. Solicită să se studieze rechizitoriul și să se stabilească unde este vina sa.
Arată că a depus memorii la procurorul general, la ministrul justiției, că d-na av. a fost sunată de procuror și amenințată pentru faptul că l-a ajutat să depună acele memorii. Nu înțelege de ce i se aduc toate aceste acuzații, nu l-au lămurit nici chiar apărătorii săi cu absolut nimic, de 10 luni i se fac promisiuni.
A solicitat efectuarea testului poligraf, dar nu i s-a admis.
Consideră că nu prezintă pericol pentru ordinea publică și lasă la aprecierea instanței.
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 25.06.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Galația dispus, în temeiul art. 3002, în referire la art. 160 alin. 1 și 3 din codul d e procedură penală, menținerea arestării preventive a inculpatului.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut, în esență, că măsura arestării preventive a inculpatului a fost luată în mod legal și că temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri impun în continuare privarea de libertate.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
În dezvoltarea motivelor de recurs, inculpatul, prin apărătorul ales, a susținut că în cursul urmăririi penale au fost încălcate mai multe dispoziții legale care garantează exercitarea dreptului la apărare.
De asemenea, a susținut că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive au dispărut, astfel că nu se mai impune menținerea acestei măsuri, care a depășit o durată rezonabilă.
Recursul este nefondat,pentru următoarele considerente:
Inculpatul a fost trimis în judecată prin Rechizitoriul nr. 246/D/10.03.2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, - Biroul Teritorial Galați, pentru săvârșirea infracțiunilor de:
- constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003:
- trafic de persoane în formă continuată, prevăzută de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal:
- trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin.1 și 2 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art.41 alin.2 pen.
În fapt, prin rechizitoriu, în sarcina inculpatului s-au reținut următoarele:
- începând cu anul 2003, constituit un grup infracțional organizat împreună cu inculpatele, și, trimise în judecată prin același rechizitoriu, în scopul obținerii de importante beneficii materiale prin traficul de ființe umane în vederea exploatării sexuale;
- în perioada 2002 - septembrie 2008, în baza aceleiași rezoluții infracționale, împreună cu ceilalți inculpați, a racolat și cazat în România, transportat și cazat în Spania, un număr de nouă tinere majore - victimele, Bezele, și și pe tinerele cu identitate protejată și, pe care prin inducere în eroare, constrângere fizică și morală le-a obligat la practicarea prostituției;
- în perioada anilor 2002-2006, acționând în mod repetat, dar în baza aceleiași rezoluții infracționale, singur sau împreună cu ceilalți inculpați, a racolat ori a încercat să racoleze un număr de 4 tinere minore, respectiv și pe tinerele audiate sub identitate protejată, și, în vederea exploatării sexuale a acestora prin practicarea prostituției.
Împotriva inculpatului s-a luat, în cursul urmăririi penale, măsura arestării preventive, în temeiul art. 143 alin. 1 combinat cu art. 148 alin. 1 lit. "f" din codul d e procedură penală, reținându-se că sunt probe temeinice în sensul că acesta a săvârșit infracțiunile reținute în sarcina sa și că lăsarea sa în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Contrar celor susținute prin motivele de recurs, temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive subzistă și la această dată.
Astfel, condiția impusă de art. 143 Cod procedură penală este îndeplinită deoarece din probele administrate până la acest moment (respectiv: procesul-verbal de constatare din 21.03.2005 - din care rezultă că victimele și au fost returnate din Spania în baza acordului de readmisie, declarațiile victimelor, Bezele, declarațiile victimelor audiate sub identitate protejată -, și, declarațiile martorilor, și, procesele-verbale întocmite cu ocazia efectuării recunoașterii după planșe foto, documentele privind transferurile de bani efectuate de inculpați, situațiile privind ieșirile și intrările în țară ale inculpaților și victimelor și transcrierile convorbirilor telefonice efectuate de inculpatul ) rezultă indicii temeinice, în sensul art. 681Cod procedură penală, că inculpatul a săvârșit faptele pentru care a fost trimis în judecată.
Condițiile impuse de art. 148 lit. f Cod procedură penală sunt, de asemenea, îndeplinite, deoarece pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care inculpatul este trimis în judecată este închisoarea mai mare de 4 ani, iar datorită gradului ridicat de pericol social al faptelor, a modului și împrejurărilor concrete în care faptele au fost săvârșite, a numărului mare de persoane implicate în activitatea infracțională, durata îndelungată de timp în care s-a desfășurat activitatea infracțională și a amplorii pe care acest gen de infracțiuni a luat-o în ultima perioadă de timp, lăsarea inculpatului în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
În raport de complexitatea deosebită a cauzei, determinată de numărul mare al inculpaților, victimelor și martorilor, nu se poate considera că măsura arestării preventive, de la luarea căreia au trecut 10 luni, ar fi depășit o durată rezonabilă.
Cât privește motivul de recurs care vizează încălcarea pe parcursul urmăririi penale a unor dispoziții legale care garantează exercitarea dreptului la apărare, Curtea reține că acest aspect nu poate fi elucidat în prezentul recurs, ci este de competența instanței de fond.
În consecință, criticile formulate de inculpat prin motivele de recurs sunt neîntemeiate.
Întrucât măsura arestării preventive a inculpatului a fost luată cu deplina respectare a dispozițiilor legale, iar temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri nu au dispărut și impun în continuare privarea de libertate, în mod corect prima instanță, având în vedere disp. art. 3002în referire la art. 160 alin. 1 și 3 Cod procedură penal, a menținut arestarea preventivă.
Față de aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, urmează a fi respins ca nefondat recursul inculpatului.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul (fiul lui și, născut la data de 07.05.1977 în G, CNP -, domiciliat în com. Banca, sat, jud. V, fără forme legale în mun. G,-, - 4,. 29, în prezent deținut în Penitenciarul Galați ) împotriva încheierii de ședință din 25.06.2009, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Obligă pe inculpatul-recurent la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 09 iulie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red: -/16.07.2009
Tehnored. V-/2 ex./16.07.2009
Fond:
Președinte:Maria TaceaJudecători:Maria Tacea, Constantin Cârcotă, Petruș Dumitru
