Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea /2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 09 Iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Tacea judecător
JUDECĂTOR 2: Constantin Cârcotă Președintele Secției penale
JUDECĂTOR 3: Petruș Dumitru
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de - procuror șef Secția judiciară din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, în prezent reținut în Arestul G, împotriva încheierii de ședință din 02 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
La apelul nominal a răspuns recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de av., apărător ales în baza împuternicirii avocațiale nr. 191/07.07.2009.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Apărătorul recurentului inculpat, cu încuviințarea instanței, a luat legătura cu acesta.
Recurentul inculpat, întrebat fiind, precizează că își menține recursul declarat.
De asemenea, întrebat fiind, precizează că își menține declarațiile date până la acest moment în cauză și că nu dorește să dea declarație în această fază procesuală.
Apărătorul recurentului inculpat solicită ca acestuia să-i fie înlăturate cătușele, susținând că este vorba de respectarea demnității, că este regulamentar, din punctul său de vedere.
Instanța dispune ca inculpatului să-i fie înlăturate cătușele.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurentului inculpat susține că acesta a declarat recurs împotriva încheierii de ședință din 02.07.2009 a Tribunalului Galați, prin care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat.
Studiind dosarul, a constatat că acesta conține mari inadvertențe în ceea ce privește probațiunea.
S-a reținut în sarcina inculpatului că, la data de 25/26.04.2009, împreună cu alte persoane care nu au fost identificate, i-ar ar fi aplicat părții vătămate două lovituri cu o în zona capului, cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 70-80 zile de îngrijiri medicale și i-au pus în primejdie viața.
Consideră că hotărârea pronunțată de Tribunalul Galați este netemeinică întrucât, din punctul său de vedere, instanța nu a citit dosarul. Dacă instanța ar fi citit dosarul, ar fi constatat că sunt probleme mari în ceea ce privește probațiunea.
Face această susținere întrucât a observat că, în motivarea încheierii, instanța a copiat sesizarea care a fost înaintată de către Parchet cu propunerea de arestare preventivă a inculpatului.
Dacă ar fi citit dosarul, instanța are fi constatat că la dosar există doar două probe care pot fi coroborate pentru a se trage o astfel de concluzie, respectiv, declarația părții vătămate coroborată cu declarațiile prietenilor părții vătămate, S și.
Solicită să se aibă în vedere că în noaptea de 26.04.2009, când se afla în spital, întrebat de organele de poliție, partea vătămată a spus că nu știe cine l-a lovit, că martorul (declarație fila 24) a spus că nu știe cine l-a lovit pe, iar S, audiat pe 15.05.2009, avut aceeași poziție.
În concluzie, la data de 15.06.2009, nu se știa cine a lovit-o pe partea vătămată. După ce a trecut o anumită perioadă de timp, și partea vătămată și martorii au început să își amintească aspecte legate de incidentul din noaptea respectivă.
La dosar există un raport întocmit de o patrulă de poliție la data de 27.05.2009, în care se spune că s-au deplasat la clubul să vadă despre ce scandal este vorba. Ajunși la club au constatat că nu mai era niciun scandal, au discutat cu taximetriștii, dar nimeni nu știa nimic, au mers la spital, unde au discutat cu prietenii părții vătămate: S și, i-ar aceștia au declarat verbal că nu știu nimic, doar știe.
Cert este că la acel moment nu exista nicio faptă.
În mod inexplicabil, și-a amintit ce s-a întâmplat și la data de 27.05.2009 a depus plângere la Poliția mun. G - Secția 5, în care spune că nu știe cine l-a lovit. Ulterior, la data de 15.06.2009, a dat declarație în fața unui subcomisar de poliție și a precizat că a fost lovit de către "", identificat ca fiind inculpatul.
Deși la data de 26.04.2009 nici partea vătămată și nici prietenii săi nu știau cine l-a lovit, după aproximativ 60 de zile, la data de 25.06.2009 și-au adus aminte.
Solicită să se observe că în declarația dată în fața procurorului, inculpatul și-a adus aminte că a fost lovit de.
De asemenea, martorul și-a adus și el aminte și, la data de 1 iunie, le-a solicitat polițiștilor să-i arate poze, ocazie cu care a precizat că probabil "" a fost cel care l-a lovit pe partea vătămată. Ulterior, în fața procurorului, la data de 15 iunie, martorul spune cu certitudine că "" este cel care l-a lovit pe partea vătămată. Deci, probabilitatea s-a transformat în certitudine.
Martorul Saa vut aceeași poziție. Prima dată a spus că nu cunoaște cine a fost agresorul, pe 1 iunie a spus că dacă i se arată poze, probabil va recunoaște pe cineva, iar pe 15 iunie a spus cu certitudine același lucru: cert, fără dubiu, "" l-a lovit pe partea vătămată, dar el nu a văzut totul, pentru că a fugit.
Precizează că acestea sunt toate probele în acuzare.
Audiat fiind, inculpatul a susținut că lucrurile nu s-au petrecut chiar așa. Inculpatul a arătat că în seara respectivă a fost la clubul "" împreună cu concubina sa, cu, "" acesta fiind însoțit de concubina sa,. A mai arătat inculpatul că atunci când au ieșit din discotecă au fost atacați de un grup de 15-20 de persoane. Subliniază faptul că aceasta este prima declarație pe care inculpatul a dat-o, declarație pe care o consideră importantă pentru că în ceea ce îl privește pe inculpat și pe persoanele ce-l însoțeau, acestea nici nu au uitat, dar nici nu și-ai amintit ulterior diferite aspecte.
Mai departe, inculpatul a arătat că, ieșind din discotecă și văzând acel grup, au încercat să se retragă: a fugit, femeile au fost lăsate în, iar inculpatul a rămas cu grupul de agresori. Văzându-se singur în mijlocul acelui grup, inculpatul a luat un par și a început să-i lovească persoanele din grup peste mâini și în zona pieptului. Nu știe pe cine a lovit, l-a recunoscut din grup doar pe "", care este partea vătămată ca și poreclă.
Martora arată în declarația aflată la fila 34, că au fost atacați de un grup de 20 de persoane, că știe că a rămas "" să se apere, după care a fugit și el. Nu știe unde a lovit, dar știe că a luat un par și a lovit peste mâini. De asemenea, martora arată că inculpatul a luat o și a lovit peste zona mâinilor.
Consideră că probele administrate până în prezent la urmărirea penală nu dovedesc nici măcar presupunerea că inculpatul a fost cel care i-a aplicat părții vătămate două lovituri în zona capului.
Un lucru este cert: S și mint și, inclusiv partea vătămată minte, lucru care rezultă din toate probele dosarului.
Consideră că partea vătămată și prietenii săi ar fi trebuit întrebați de ce și-au schimbat poziția, pentru că modificarea poziției procesuale adoptate într-o cauză, ca și martor, trebuie să fie determinată de elemente obiective.
Având în vedere că partea vătămată îl cunoștea pe inculpat de 2 ani de zile, și dacă știa de la început că a fost lovit de acesta, ar fi trebuit să spună acest lucru chiar atunci când se afla în spital.
Susține că instanța de fond nu a analizat în nici un fel toate aceste probe.
Apreciază că există un dubiu clar în ceea ce privește săvârșirea faptei de către inculpat.
Susține că lucrurile poate sunt undeva la mijloc, că nu s-au prezentat nici așa cum spun partea vătămată și cei doi martori, dar poate că nu s-au prezentat nici în forma pe care o prezintă inculpatul. În schimb, sunt trei martori care infirmă toată probațiunea pe care o realizează organul de urmărire penală. Nu este la dosar nicio dovadă obiectivă, nu există niciun martor, un taximetrist, un cetățean de pe stradă care să vină și spună că la barul respectiv a fost un incident, că l-a văzut pe având o bâta în mână, că l-a lovit pe partea vătămată și a plecat.
Din logica rațiunii, în cauză este vorba de o încăierare clară între două grupuri: grupul părții vătămate și grupul inculpatului format din două persoane (el și ).
Se pune întrebarea dacă la momentul de față există o infracțiune de tentativă de omor dovedită.
Se reține că este vorba de infracțiunea de tentativă de omor, faptă gravă, prevăzută de lege cu o pedeapsă mare.
Solicită să se aibă în vedere că libertatea unei persoane este o regulă generală. Consideră că probațiunea nu ar trebui să se realizeze cu inculpatul în stare de arest preventiv, că organul de urmărire penală are obligația procedurală, procesuală și obiectivă să administreze probe prin care să răstoarne prezumția de nevinovăție. Astăzi inculpatul beneficiază de această prezumție și dacă se înlătură declarațiile date cei doi martori în fața procurorului, se va constata că nu există nicio probă. Oricum, declarațiile celor doi martori sunt identice.
În concluzie, solicită admiterea recursului, să se dispună respingerea propunerii de arestare preventivă și să se înlocuiască măsura arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Subliniază un ultim aspect: inculpatul a făcut dovada că avea biletele de avion luate din data de 22.04.2009, astfel încât că după săvârșirea faptei a plecat.
Învederează că partea vătămată, după o anumită perioadă de timp, a spus că s-a întâlnit cu inculpatul și cu și au discutat despre o împăcare. Susține că, din punctul său de vedere, în acest dosar este un risc major, în sensul că o persoană este arestată, fără a exista probe la dosar.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că recursul declarat de inculpatul este nefondat și că încheierea Tribunalului Galați din 02.07.2009, prin care s-a admis propunerea Parchetului și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 29 de zile, este legală și temeinică.
În cauză, instanța de fond a făcut o evaluare corectă a probatoriului care a fost administrat până la acest moment în faza de urmărire penală și a constatat existența indicilor temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că în noaptea de 24/25.09.2009, într-un loc public, în fața unei discoteci, și pe fondul unui conflict spontan, inculpatul a aplicat mai multe lovituri părții vătămate, producându-i leziuni care au necesitat 70-80 zile îngrijiri medicale, leziuni care i-au pus în primejdie viața.
Sub acest aspect, chiar dacă apărarea a fost într-un anumit mod prezentată, urmează să se aibă în vedere că inculpatul a recunoscut că a fost în acea discotecă în noaptea respectivă. Declarația părții vătămate până la acest moment se coroborează cu declarațiile martorilor și S, cu procesul-verbal de cercetare la fața locului și cu actul medico-legal. Aceste probe reliefează exact modalitatea în care partea vătămată a arătat în prima sa declarație că fost lovit în mod repetat cu un corp dur, respectiv, cu o. Actul medico-legal stabilește fără putință de tăgadă și confirmă modalitățile de producere a leziunilor, exact cum au fost descrise de partea vătămată.
Astăzi s-a susținut, ca și în fața instanței de fond, că martorii dintr-o dată și-au adus aminte de ce au văzut la momentul săvârșirii faptei și că prin urmare acești martori ar fi martori mincinoși.
Precizează că martorii și S, ca de altfel și martorele și, au fost audiați în calitate de martori de către procuror. Celelalte declarații au fost date anterior începerii urmăririi penale, ori în cauză dosarul fiind cu anchetă obligatorie, singurul care putea proceda la audierea acestora era doar procurorul.
De asemenea, și martorele și au redat anumite aspecte cu privire la cele întâmplate în acea seară. Din declarațiile acestora rezultă clar că între inculpat și partea vătămată a existat un anumit conflict și că ulterior au aflat că inculpatul este cel care a lovit pe partea vătămată.
Referitor la apărarea formulată până la acest moment, în sensul că inculpatul ar fi fost primul atacat de grupul părții vătămate, solicită să se aibă în vedere că la momentul la care a fost identificat, pe corpul inculpatului nu au fost constatate nici un fel de leziuni. Deci, apărarea inculpatului, că el a fost primul lovit și că ar fi trebuit să riposteze, până la acest moment nu a fost confirmată.
Apreciază că din probele care au fost administrate până la acest moment în cauză, în mod corect instanța a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 143 Cod procedură penală și, în raport de fapta săvârșită, de gravitatea acesteia, de urmărire produse, corect judecătorul instanței de fond a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În consecință, solicită respingerea recursului declarat de inculpat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Apărătorul recurentului inculpat, în replică, arată că procesul-verbal despre care a făcut vorbire reprezentantul Parchetului a fost încheiat după 3 luni de zile, când un tehnician de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Galația făcut fotografii, dar acest lucru nu dovedește nimic. Nu se spune unde erau urme de sânge, cuțite, alte urme.
Certificatul medico-legal face dovada existenței leziunilor și că partea vătămată a fost lovită cu un corp contondent, dar nu face nicio altă dovadă.
Martorele și au spus foarte clar că știu că "" a luat o și a lovit peste mâini. Ar trebui ca declarațiile acestora să fie contrazise.
Recurentul inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că a fost atacat de grupul părții vătămate și nu avea ce să facă.
Este de acord cu susținerile apărătorului său și solicită să fie cercetat în stare de libertate.
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea din 02.07.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Galația dispus, în baza art. 1491alin. 10, în referire la art. 143 și art. 148 alin. 1 lit. f din Codul d e procedură penală, arestarea preventivă a inculpatului, pe o durată de 29 de zile, începând cu data de 02.07.2009.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Cu adresa nr. 628/P/2009, Parchetul de pe lângă Tribunalul Galația înaintat instanței dosarul cu același număr, împreună cu referatul cu propunere de luare a măsurii de arest preventiv privind pe inculpatul, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat.
Ca temei al sesizării, s-a invocat faptul că la dosar sunt probe și indicii temeinice de vinovăție, inculpatul săvârșind o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani iar din împrejurările și condițiile concrete în care a fost comisă fapta rezultă date certe că lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
S-a reținut, în fapt, că inculpatul, în noaptea de 25/26.04.2009, aflat în loc public - str.- - din Mun.G, pe fondul unui conflict mai vechi, a aplicat părții vătămate, " ", lovituri cu un obiect contondent () în zona capului, cauzându-i hematom extradural fronto-temporal stâng, fractură temporală stânga, hemoragie subarahnoidiană post-traumatică, leziuni ce au necesitat pentru vindecare 70-80 zile de îngrijiri medicale și au pus în primejdie viața părții vătămate.
Evaluând temeiurile care stau la baza propunerii de arestare preventivă a inculpatului în prezenta cauză, instanța a apreciat ca fiind întrunite condițiile generale procedurale prev. de disp. art. 143.pr.pen. și art. 148 lit. f pr.pen.
Astfel, s-a reținut că materialul probator administrat cauzei până la acest moment al cercetării configurează fapta penală în discuție (tentativă la infracțiunea de omor calificat prev. de disp.art.20 pen.rap.la art.174 alin.1 în ref.la art.175 alin.1 lit.i pen.).
Totodată, s-a reținut că pentru infracțiunea obiect al sesizării, legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.
Analizând condițiile mai sus reținute coroborat cu elementele care circumstanțiază pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta cercetarea în libertate a inculpatului, instanța a apreciat ca fiind fondată sesizarea, având în vedere natura și gravitatea deosebită a infracțiunii, infracțiune tinzând să lezeze valoarea socială cea mai importantă și nu în ultimul rând înmulțirea fără precedent a acestui gen de manifestări, în mod deosebit în rândul tinerilor.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul criticând-o ca nelegală și netemeinică.
În dezvoltarea motivelor de recurs, inculpatul, prin apărătorul ales, a susținut, în esență, că din probele administrate până la acest moment nu rezultă indicii temeinice privind săvârșirea infracțiunii pentru care este cercetat - astfel că măsura arestării preventive este nelegală.
În subsidiar, inculpatul a solicitat să se dispună înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Recursul este nefondat,pentru următoarele considerente:
Din actele de urmărire penală efectuate până la această dată (respectiv: din declarațiile părții vătămate, certificatul medico-legal, declarațiile martorilor și S, procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșele fotografice) rezultă indicii temeinice, în sensul art. 143 alin. 1 și art. 681din Codul d e procedură penală, că în noaptea de 25/26.04.2009, în loc public, pe fondul unui conflict mai vechi, inculpatul i-a aplicat părții vătămate lovituri cu o în zona capului, cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 70-80 zile de îngrijiri medicale și care i-au pus în primejdie viața.
Chiar dacă probele administrate până la acest moment conțin anumite contradicții și inconsecvențe, care urmează a fi clarificate de către organele judiciare, ele relevă suficiente date din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este cercetat.
Faptele presupus a fi săvârșite de inculpat constituie infracțiunea de tentativă de omor calificat, prevăzută de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 alin. 1 și 175 Cod penal, care este sancționată de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.
Având în vedere gravitatea deosebită a acestei infracțiuni, împrejurările în care fapta se presupune că a fost săvârșită (în loc public, într-o modalitate deosebit de violentă), urmările produse, natura și importanța valorilor sociale lezate și, nu în ultimul rând, rezonanța unor astfel de fapte în rândul comunității, în mod corect prima instanță a considerat că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Așa fiind, în cauză sunt întrunite condițiile pentru luarea măsurii arestării preventive prevăzute de art. 143 alin. 1 și de art. 148 alin. 1 lit. f din Codul d e procedură penală.
În consecință, Curtea reține că încheierea recurată, prin care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, este legală și temeinică.
Față de aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, urmează a fi respins ca nefondat recursul declarat de inculpat.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală:
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
RESPINGE, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul ( "", fiul lui și, născut la data de 03.10.1989 în G, CNP -, domiciliat în G,-, - 2,. 39, în prezent reținut în Arestul G) împotriva încheierii de ședință din 02.07.2009, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Obligă pe inculpatul-recurent la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 09 iulie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red. -/16.07.2009
Tehnored. /2 ex./16.07.2009
Fond:
Președinte:Maria TaceaJudecători:Maria Tacea, Constantin Cârcotă, Petruș Dumitru
