Menținere măsură de arestare preventivă . Decizia 1154/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 7608/2/2009
1915/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 1154
Ședința publică din data de 10 august 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dumitrița Piciarcă
JUDECĂTOR 2: Carmen Veronica Găină
JUDECĂTOR 3: Ioana
GREFIER -
*****************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de către recurentul - inculpat împotriva Încheierii din data de 26.06.2009 pronunțată de Tribunalul Giurgiu Secția penală - Cauze Generale, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul - inculpat personal, în stare de arest și asistat de apărător din oficiu, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind cereri de formulat, probe de solicitat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul din oficiu al recurentului - inculpat solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință atacate și punerea în libertate a inculpatului, având în vedere că temeiurile care au stat la baza arestării preventive nu mai subzistă, nefiind dovedit pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta acesta dacă ar fi pus în libertate. Sub acest aspect, arată că inculpatul are o familie în întreținere și garantează că se va prezenta de fiecare dată în fața instanței de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului formulat de către recurentul-inculpat ca nefondat, apreciind că temeiurile care au stat la baza arestării preventive subzistă și impun în continuare menținerea stării de arest preventiv a acestuia, față de gravitatea și pericolul social al infracțiunii de omor deosebit de grav, fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 143 și 148 lit. f Cod procedură penală, inculpatul prezentând un pericol concret pentru ordinea publică.
Recurentul-inculpat solicită admiterea recursului și judecarea în stare de libertate, având în vedere că nu este vinovat de săvârșirea faptei, întrucât în acel timp el se afla acasă dormind.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, reține că prin încheierea de ședință din data de 26 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Penală - Cauze Generale în dosarul nr-, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului, iar, în temeiul art. 3002raportat la art. 160 Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest preventiv a acestuia.
Pentru a pronunța această încheiere, Tribunalul a reținut, în esență, că măsura arestării preventive a inculpatului este legală și temeinică, fiind dispusă cu respectarea tuturor garanțiilor procesuale cerute de lege, precum și a condițiilor prevăzute de art. 143 și art. 148 lit. f) Cod procedură penală. În acest sens, s-a arătat că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea ce formează obiectul cercetărilor penale este închisoarea mai mare de 4 ani, iar natura faptei, modul și mijloacele de comitere a acesteia, precum și circumstanțele ce caracterizează persoana inculpatului - cunoscut cu antecedente penale și având o fire deosebit de violentă, relevă pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar putea produce lăsarea în libertate a acestuia.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei mențineri de către instanța de fond a măsurii arestării preventive.
S-a arătat în motivarea orală a recursului că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, în sensul că nu există probe sau indicii temeinice că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa, iar lăsarea acestuia în libertate nu ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică și nu ar influența buna desfășurare în continuare a procesului penal.
Curtea, verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art. 3856alin. 3 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
Astfel, inculpatul a fost arestat preventiv la data de 17 iunie 2006, în temeiul dispozițiilor art. 143 și art. 148 lit. h) Cod procedură penală, în baza încheierii pronunțate de Tribunalul Giurgiu în dosarul nr. 1451/2006 și, ulterior, trimis în judecată sub acuzația săvârșirii infracțiunii de omor deosebit de grav prevăzută de art. 174 alin. 1, art. 175 lit. i), art. 176 lit. a) Cod penal, constând în aceea că, în noaptea de 25/26.05.2009, l-a înjunghiat de mai multe ori cu un cuțit, în zone vitale ale corpului, pe, cauzându-i leziuni care au determinat decesul victimei.
Analizând temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, Curtea apreciază că acestea se mențin și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, existând suficiente indicii temeinice, în accepțiunea dată acestei noțiuni de art. 148 alin. 1 raportat la art. 143 și art. 681Cod procedură penală, care justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis fapta pentru care este cercetat, relevante în acest sens fiind declarațiile martorilor, și C, declarațiile părții civile, concluziile raportului medico - legal de necropsie nr. 95/A/II/2006 întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală G pe parcursul urmăririi penale și ale lucrării medico - legale efectuate în completarea acestuia, procesul - verbal de percheziție domiciliară, precum și concluziile raportului de constatare tehnico - științifică nr. -/2006 pentru detectarea comportamentului simulat.
Totodată, Curtea constată că în cauză subzistă și cerințele prevăzute de art. 148 lit. f) Cod procedură penală (fost art. 148 lit. h), pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea ce formează obiectul cercetării penale fiind închisoarea mai mare de 4 ani și existând probe certe că lăsarea inculpatului în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Natura și gravitatea deosebită a faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată - prin care se aduce atingere celor mai importante relații sociale ocrotite de normele juridice, respectiv cele referitoare la dreptul persoanei la viață, modalitatea concretă în care se reține că aceasta a fost comisă (prin aplicarea cu sălbăticie de multiple lovituri cu un cuțit victimei în zone vitale ale corpului), urmarea produsă (cauzarea de multiple leziuni victimei care, în final, au condus la decesul acesteia), rezonanța socială negativă pe care o are acest gen de fapte și sentimentul de insecuritate pe care îl generează în rândul societății, precum și datele ce caracterizează persoana inculpatului - condamnat anterior pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 Cod penal, cunoscut ca având o fire violentă, într-un permanent conflict cu cei din jur, cu un grad de agresivitate deosebit de ridicat, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, aspecte ce rezultă atât din declarațiile martorilor audiați în cauză, cât și din referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Giurgiu - demonstrează pericolul concret pentru ordinea publică prevăzut de art. 148 lit. f) Cod procedură penală, avut în vedere la luarea măsurii preventive, pericol care subzistă și în prezent și justifică în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Toate aceste împrejurări formează convingerea Curții că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpat nu au încetat și nici s-au schimbat, în mod justificat instanța de fond făcând cu privire la acesta aplicarea art. 160 alin. 3 Cod procedură penală.
Ca urmare, având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat, motiv pentru care, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, îl va respinge ca atare.
Față de faptul că recurentul - inculpat este cel care se află în culpă procesuală, Curtea, în temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 26.06.2009 pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Penală - Cauze Generale în dosarul nr-.
Obligă pe recurentul - inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei - onorariu apărătorului din oficiu - se avansează din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10 august 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-
GREFIER,
Red.și dact.: jud.
Trib G:
2 ex.
Președinte:Dumitrița PiciarcăJudecători:Dumitrița Piciarcă, Carmen Veronica Găină, Ioana
