Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1155/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 7622/2/2009
1929/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 1155
Ședința publică din data de 10 august 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Piciarcă Dumitrița
JUDECĂTOR 2: Găină Carmen Veronica
JUDECĂTOR 3: Ilie
GREFIER - G -
*****************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de către recurentul-inculpat împotriva Încheierii din data de 13.07.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția I-a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-inculpat personal, în stare de arest și asistat de apărător din oficiu, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Nefiind cereri de formulat, probe de solicitat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs:
Apărătorul din oficiu al recurentului-inculpat solicită admiterea recursului formulat împotriva Încheierii din data de 13 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul București Secția I-a Penală, în dosarul nr-, casarea Încheierii Tribunalul București și revocarea măsurii arestării preventive, având în vedere că temeiurile care au stat la baza arestării preventive nu mai subzistă, nefiind dovedit pericolul concret pentru ordinea publică. să se aibă în vedere că inculpatul a avut o atitudine sinceră, nu este cunoscut cu antecedente penale și avea un loc de muncă stabil.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului formulat de către recurentul-inculpat ca nefondat, apreciind că temeiurile care au stat la baza arestării preventive subzistă și impun în continuare menținerea stării de arest preventiv a inculpatului față de gravitatea și pericolul social al infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, fiind îndeplinite cumulativ condițiile prev. de art. 143 și 148 lit. f Cod procedură penală, inculpatul prezentând un pericol concret pentru ordinea publică.
Recurentul-inculpat solicită admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate, având în vedere că nu a traficat droguri, ci doar a consumat.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință data de 13 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul București Secția I-a Penală, în dosarul nr-, în baza art.3002, raportat la art.160 alin.3 Cod procedură penală, a fost menținută starea de arest a inculpatului.
Tribunalul a constatat că temeiurile de fapt și de drept, care au justificat luarea măsurii arestării preventive, nu s-au schimbat și justifică în continuare privarea de libertate a inculpatului. Există în cauză probe și indicii temeinice, în sensul comiterii faptei de către inculpat.
Infracțiunea reținută în sarcina inculpatului tulbură nu numai ordinea juridică dar, în primul rând, mediul social ocrotit de valorile sale fundamentale, prin normele dreptului penal și ale procesului penal, această tulburare fiind susceptibilă de a se repeta în viitor, din cauza faptului că generează o stare de primejdie pentru raporturile sociale. Lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru odinea publică, acesta rezultând din gravitatea faptei, împrejurările comiterii, urmarea produsă, existând temerea că împotriva unor fapte periculoase nu se reacționează prompt.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, inculpatul a declarat recurs, arătând că, procesul penal poate fi continuat în bune condiții și cu inculpatul în stare de libertate, având în vedere că a avut o atitudine sinceră, nu este cunoscut cu antecedente penale și avea un loc de muncă stabil.
Curtea, verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art.3856alin.3 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
Prin rechizitoriul nr.402/D/P/2009 emis la data de 25.06.2009 de către Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000, constând în aceea că la data de 1 iunie 2009, inculpatul a vândut martorului denunțător o doză ce conținea cantitatea de 014 grame heroină, contra sumei de 50 lei, bani înseriați, ce au fost găsiți asupra inculpatului, tranzacția având loc pe str.-, din orașul Popești-, județ
Din materialul de urmărire penală rezultă indicii temeinice de natură a convinge un observator obiectiv că este posibil ca inculpatul să fi săvârșit faptele pentru care a fost trimis în judecată, astfel cum rezultă din: declarațiile inculpatului - prin care a recunoscut comiterea faptei, procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante, denunțul și declarațiile martorului denunțător, declarația martorului asistent și raportul de constatare tehnico-științifică.
Curtea reține că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului nu au încetat și nici nu s-au schimbat, ci acestea se mențin și impun în continuare privarea de libertate a acestuia pentru buna desfășurare a procesului penal.
În acest sens, Curtea constată că instanța de fond a făcut o evaluare justă a probatoriului administrat până în prezent, acesta relevând suficiente probe și indicii temeinice, în accepțiunea art.143 din Codul d e procedură penală cu referire la art. 681din Codul d e procedură penală, care îndreptățesc bănuiala legitimă că inculpatul a săvârșit infracțiunea de care este învinuit.
Totodată, Curtea apreciază ca fiind corectă și evaluarea făcută de prima instanță cu privire la pericolul concret pe care l-ar prezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpatului - cerință impusă de dispozițiile art.148 lit.f din Codul d e procedură penală, care a constituit temeiul arestării preventive, dispuse la data de 2 iunie 2009, având în vedere că acesta este acuzat de săvârșirea unei infracțiuni grave, respectiv trafic de droguri de mare risc, infracțiune sancționată de legea penală cu închisoare de la 10 la 20 de ani, ce prezintă un grad ridicat de pericol social.
Astfel - este indiscutabil - că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, pericol analizat în raport de gravitatea faptei comise, modalitatea și împrejurările comiterii acesteia.
De asemenea, la evaluarea acestei condiții, prevăzute de art. 148 lit. f teza a II-a din Cod procedură penală, necesară a fi îndeplinită pentru menținerea măsurii preventive privative de libertate, Curtea apreciază că nu pot fi ignorate nici amploarea pe care acest gen de infracțiuni a cunoscut-o în ultima perioadă, puternica rezonanță socială negativă pe care infracțiunile de acest gen o imprimă în rândul membrilor societății civile și nici împrejurarea că asemenea fapte se constituie tot mai frecvent în importante surse aducătoare de venituri ilicite, dar și de dispreț față de autoritățile statului.
În egală măsură, pentru aprecierea necesității privării de libertate a inculpatului trebuie luate în considerare și datele ce caracterizează persoana acestui, circumstanțe față de care se poate concluziona, în mod rezonabil, că lăsarea sa în libertate ar crea riscul comiterii unor fapte similare, generând astfel un sentiment de insecuritate în rândul comunității.
În consecință, Curtea, în temeiul art.38515pct. 1, lit.b Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul.
Față de soluția ce urmează a se pronunța, Curtea - în temeiul prevăzut de art.192 alin.2 Cod procedură penală - îl va obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 13 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul București Secția I-a Penală, în dosarul nr-.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei - onorariul apărătorului din oficiu - se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 august 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
G
Red.
Dact.
Ex.2
Red.--
Președinte:Piciarcă DumitrițaJudecători:Piciarcă Dumitrița, Găină Carmen Veronica, Ilie
