Menținere măsură de arestare preventivă . Decizia 117/2008. Curtea de Apel Galati

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL GALAȚI

SECȚIA DE MINORI ȘI FAMILIE

DECIZIA PENALĂ NR.117/

Ședința publică din data de 10 iulie 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Mariana Ghena Dr. - - - Președintele Curții de APEL GALAȚI

JUDECĂTOR 2: Mița Mârza

JUDECĂTOR 3: Ion Avram

Grefier: - -

Ministerul Publica fost reprezentat de a -Procuror șef Secția Judiciară - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI

.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.

Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de inculpații (fiul lui și, născut la data de 12.04.1969 în mun. G, CNP - ), în prezent deținut în Penitenciarul Galați și (fiul lui și, născut la data de 27.06.1975 în mun. G, CNP -), în prezent deținut în Penitenciarul Galați, împotriva încheierii de ședință din 25.06.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul pen. nr-.

La apelul nominal făcut în cauză au răspuns inculpatul recurent, în stare de arest, asistat de av. -, în baza împuternicirii avocațiale din 10.07.2008 eliberată de Baroul Galați - Cabinet individual și inculpatul recurent, în stare de arest, asistat de av., în baza împuternicirii avocațiale din 10.07.2008 eliberată de Baroul Galați - Cabinet individual.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Apărătorul inculpatului recurent arată că a declarat recurs împotriva încheierii din 25.06.2008 prin care s-a menținut măsura arestării preventive împotriva inculpatului și s-a constatat că această măsură este legală și temeinică și că nu au intervenit elemente noi care să conducă la luarea unei alte decizii în ceea ce-l privește pe inculpatul.

A formulat acest recurs și a arătat și în fața instanței de fond că în toate cauzele se discută despre un termen rezonabil, că s- avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive atât pedeapsa pentru infracțiunea pentru care au fost trimiși în judecată, cât și gradul de pericol social al infracțiunii, respectiv că aceștia ar putea prezenta un pericol social concret pentru ordinea și liniștea publică. În acest context, solicită a se constata că părțile sunt arestate de 1 an de zile, în cauză nu s-a întâmplat nimic care să conducă la ideea că se mențin temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive - și se referă la faptul că a fost audiată o martoră care nu și-a mai menținut declarația și care nu a putut fi coroborată cu nici o altă probă aflată la dosarul cauzei -,deși pe tot parcursul judecății a arătat că toate probele care în timpul cercetării s-au strâns împotriva inculpatului sunt doar circumstanțiale și nu există nici o dovadă palpabilă, directă împotriva acestuia, deși arătat că, fiind vorba de o măsură extremă, fiind vorba de faptul că ne aflăm în fața unor fapte petrecute în anul 2004, iar măsura a fost luată în anul 2007, iată că gradul de pericol social, evident că nu poate să fie la fel de mare măcar ca atunci când s-a luat măsura arestării preventive.

În acest context, solicită să se constate că termenul rezonabil în ceea ce privește menținerea unei asemenea măsuri a încetat, să se constate că aceasta este și practica CEDO, să se constate că la acest moment indiciile și ceea ce a condus la luarea măsurii arestării preventive nu se mai mențin, motiv pentru care solicită admiterea recursului, casarea în parte a încheierii de ședință și a se avea în vedere susținerea motivelor de recurs. Instanța de fond a motivat că există și continuă să existe pericolul social deosebit de grav asupra liniștii și ordinii publice, asupra tuturor celor care trăim într-o asemenea comunitate, dar solicită a se constata că asemenea lucru nu poate fi coroborat cu nici o altă probă și a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu aceea de a nu părăsi localitatea, aceasta fiind cererea făcută și în fața instanței de fond.

Apărătorul inculpatului recurent arată că a declarat recurs împotriva încheierii din 25.06.2008 și solicită admiterea recursului, a se dispune înlocuirea măsurii extreme a arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, pe tot parcursul soluționării acestui dosar. Apreciază că după atâta amar de vreme, ca să spună așa, pentru că lui i se rețin faptele ca fiind săvârșite în 2002-2003, la acest moment nu mai există suspiciuni că lăsarea sa în libertate ar influența într-un fel dosarul, respectiv declarațiile martorilor. Solicită a se reține că inculpatul nu are antecedente penale, ca de altfel și celălalt inculpat, că lăsarea sa în libertate nu prezintă la acest moment un pericol pentru ordinea publică, faptele reținute în sarcina sa fiind din 2002-2003 și solicită a se avea în vedere în mod special timpul scurs de la data arestării preventive și până în prezent.

Apreciază că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu mai subzistă și că o măsură la acest moment, aceea de a fi obligat să nu părăsească localitatea este suficientă pentru inculpatul. Are convingerea că nu va crea în nici un fel probleme instanței, că se va prezenta la toate termenele de judecată, solicită a se reține că nu este nici primul și crede că nici ultimul dintre inculpați, care, pentru asemenea infracțiuni de trafic de persoane ar fi în stare de libertate până la soluționarea cauzei, - se cunosc atâtea cazuri -. De aceea susține că, față de persoana inculpatului și în special pentru faptul că este la primul impact cu legea penală, crede că este suficientă această măsură a arestării preventive până la acest moment și că această măsură provizorie se impune și este suficientă până când dosarul se va finaliza și în condițiile în care va fi condamnat la o pedeapsă și va fi găsit vinovat, sigur că inculpatul se va duce să - și ispășească pedeapsa.

Reprezentanta Ministerului Public, cu privire la recursurile formulate, apreciază că sunt nefondate, încheierea de ședință din 25.06.2008 pronunțată de Tribunalul Galați este legală și temeinică. Instanța corect a constatat că în cauză temeiul măsurii arestării preventive se menține, în cauză fiind întrunite cele două cerințe prevăzute de lege, respectiv disp.art.143 Cod pr.penală - indiciile temeinice din care rezultă presupunerea că cei doi inculpați au săvârșit faptele prevăzute de legea penală și care sunt reținute prin actul de sesizare al instanței. În acest sens, instanța a reținut și a indicat care sunt aceste indicii temeinice, iar pe de altă parte instanța a avut în vedere gravitatea faptelor săvârșite de către cei doi inculpați care rezultă din severitatea cu care sunt sancționate de textul de lege infracțiunile reținute în sarcina inculpaților, importanța relațiilor sociale care au fost încălcate, perioada în care s-a desfășurat activitatea infracțională pe teritoriile a două state - Italia și Spania -, faptul că o parte mare dintre victime sunt minore,astfel că, instanța a apreciat că lăsarea în libertate prezintă și la acest moment pericol pentru ordinea publică.

Cu privire la împlinirea acestui termen rezonabil, așa cum s - a susținut și în fața instanței de fond, apreciază că termenul rezonabil nu a fost împlinit, în fiecare cauză în parte instanța trebuie să aibă în vedere complexitatea fiecărei cauze. De altfel și CEDO - are în vedere hotărârea Toth împotriva Austriei - a arătat că în primul rând, la aprecierea acestui termen rezonabil trebuie să se aibă în vedere complexitatea cauzei, numărul mare de părți care trebuie audiate, iar pe de altă parte, în prezenta cauză nu s-a constatat nici un fel de inactivitate din partea instanței de judecată.

Apreciază așadar că încheierea de ședință este legală și temeinică. Solicită respingerea recursurilor, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Inculpatul recurent arată că este de acord cu susținerile avocatei, că a venit o martoră, a depus mărturie și s-a constatat că nu este legată cu cea a declarației minorei. Dacă se poate, solicită a fi pus în stare de libertate.

Inculpatul recurent este de acord cu susținerile avocatei și solicită, dacă se poate, să fie lăsat să se judece în stare de libertate.

CURTEA

Asupra recursurilor penale de față;

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din 25.06.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Galația respins, ca fiind nefondate, cererile formulate de inculpații și privind înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea prev. de disp. art.145 pr.pen.

În conformitate cu disp. art. 160^balin. 3.C.P.P. raportat la art. 300²C.P.P. s-a menținut starea de arest preventiv a inculpaților, fiul lui și, născut la data de 12.04.1969 în mun. G, CNP- -, cu domiciliul în G, str. - nr. 1, - 13,. 252; în G,-, - 6,. 22, jud. G, în prezent deținut la Penitenciarul Galați, și, fiul lui și, născut la data de 27.06.1975 în municipiul G, CNP- -, cu domiciliul în G, str. -. - nr. 2, - 3,. 63, jud. G, în prezent deținut la Penitenciarul Galați, întrucât temeiurile legale care au determinat adoptarea măsurii preventive ( temeiuri prev. de disp.art.143 și art.148 lit.f pr.pen.)justifică în continuare privarea de libertate.

Pentru a dispune astfel, prima instanță a apreciat ca fiind neschimbate temeiurile prev. de art. 143 și 148 lit.f în C.P.P. privința fiecărui inculpat, condițiile legale procedurale care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, infracțiunile deduse judecății sunt sancționate de legea penală cu închisoarea mai mare de 4 ani, fiind conturate probele din care rezultă că lăsarea acestora în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, au declarat recurs inculpații și, criticând-o ca nelegală și ca netemeinică.

Inculpatul, prin apărător ales a arătat că în cauză, conform practicii CEDO, s-a împlinit termenul rezonabil, inculpatul fiind arestat de un an de zile. A solicitat să se constate că la acest moment indiciile și ceea ce a condus la luarea măsurii arestării preventive nu se mai mențin și că nu mai există pericolul social deosebit de grav asupra liniștii și ordinii publice,că în cauză nu s-a întâmplat nimic care să conducă la ideea că se mențin temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, că a fost audiată o martoră care nu și-a mai menținut declarația și care nu a putut fi coroborată cu nici o altă probă aflată la dosarul cauzei. De asemenea, nu au fost administrate probe care să facă dovada vinovăției sale și că pe tot parcursul judecății a arătat că toate probele care în timpul cercetării s-au strâns împotriva inculpatului sunt doar circumstanțiale și nu există nici o dovadă palpabilă, directă împotriva acestuia.

Pentru toate acestea, s-a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a încheierii de ședință, a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu aceea de a nu părăsi localitatea,

Inculpatul, prin apărător ales, arătat că la acest moment nu mai există suspiciuni că lăsarea sa în libertate ar influența într-un fel dosarul, respectiv declarațiile martorilor, că nu are antecedente penale, iar lăsarea sa în libertate nu prezintă la acest moment un pericol pentru ordinea publică, faptele reținute în sarcina sa fiind din 2002-2003 și a se avea în vedere în mod special timpul scurs de la data arestării preventive și până în prezent.

S-a solicitat admiterea recursului, a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.

Recursurile sunt nefondate.

Analizând încheierea recurată prin prisma motivelor de recurs, dar și din oficiu, sub toate aspectele, în conformitate cu prevederile art.385⁶alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că aceasta este legală și temeinică și că în mod justificat s- dispus în cauză menținerea stării de arest preventiv a celor doi inculpați recurenți.

Inculpatul a fost trimis în judecată prin Rechizitoriul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Galați nr. 63/D/P/2006 din 12.02.2008 pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane în formă continuată prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și trafic de minori în formă continuată prev. de art. 13 alin. 1, 2 și 3 teza I și II din Legea 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, constând în aceea că în cursul anilor 2002-2004, acționând împreună cu alte persoane, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a racolat sau a încercat să racoleze în România, a cazat în România, Italia și Spania, a transportat și/sau transferat (vândut) un număr total de cinci victime, din care trei minore, în vederea exploatării acestora prin obligarea la practicarea prostituției, acționând prin inducerea în eroare a victimelor ori constrângerea morală a acestora.

Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. 1 din Legea 678/2001 și trafic de minori în formă continuată prev. de art. 13 alin. 1, 2 și 3 teza I și II din Legea 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, constând în aceea că în perioada 2003-2005, acționând singur sau împreună cu alte persoane, în baza aceleiași rezoluții infracționale a racolat în România, a cazat în România și Spania, a transportat și/sau primit (cumpărat) un număr de patru victime, dintre care trei minore, în vederea exploatării acestora prin obligarea la practicarea prostituției, acționând prin inducerea în eroare a victimelor.

Împotriva inculpaților s-a luat, în cursul urmăririi penale, măsura arestării preventive, în temeiul art. 143 alin. 1 combinat cu art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, reținându-se că sunt probe temeinice în sensul că aceștia au săvârșit infracțiunile reținute în sarcina lor și că lăsarea lor în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.

Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea apreciază că există indicii temeinice - în sensul art. 143 Cod procedură penală - de natură a crea presupunerea că inculpații și au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată

În acest sens sunt procesul-verbal de consemnare a declarației martorei audiate cu identitate protejată, declarațiile martorelor, -, procesele-verbale de prezentare pentru recunoaștere după planșe foto, înscrisuri privind transferurile de bani, procesele-verbale de verificare a intrărilor-ieșirilor în/din țară.

Faptele pentru care inculpații au fost trimiși în judecată sunt prevăzute de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, fiind astfel îndeplinită condiția prevăzută de art.148 alin.1 lit.f teza I Cod procedură penală, iar din probele administrate până la acest moment procesual rezultă că lăsarea în libertate inculpaților prezintă în continuare un pericol concret pentru ordinea publică ( art.148 lit.f teza II Cod procedură penală).

Această din urmă condiție rezultă din gravitatea infracțiunilor presupus fi săvârșite, modalitățile și împrejurările în care se reține că inculpații au acționat, pe teritoriul a două state - Italia și Spania -, numărul mare de persoane implicate, recrudescența faptelor de acest gen, importanța valorilor sociale lezate și nu în ultimul rând starea de insecuritate pe care a genera-o în rândul cetățenilor lăsarea în libertate a persoanelor care comit asemenea fapte.

Se constată că nu au intervenit elemente noi care să schimbe în vreun fel situația de fapt sau cea în drept și nici date noi cu privire la persoana inculpaților, iar temeiurile că inculpații au comis faptele pentru care sunt judecați continuă să subziste.

Totodată, împrejurarea că inculpatul este la primul impact cu legea penală, nu este de natură a înlătura disp.art.148 lit.f Cod pr.penală.

La data prezentei, schimbarea modalității măsurii preventive nu se impune, pentru o mai bună administrare a justiției, mai ales dacă se are în vedere amploarea activității infracționale și complexitatea acesteia.

Având în vedere gradul ridicat de complexitate a cauzei, care presupune efectuarea unei ample activități de cercetare judecătorească, Curtea apreciază că nu este întemeiat nici motivul de recurs susținut de ambii inculpați, care vizează depășirea duratei rezonabile a măsurii arestării preventive.

Întrucât măsura arestării preventive a inculpaților a fost luată cu deplina respectare a dispozițiilor legale, iar temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri nu au dispărut și impun în continuare privarea de libertate, în mod corect prima instanță a respins cererile inculpaților de înlocuire a măsurii arestării preventive și în baza art.300²în ref. la art.160 Cod pr.penală a menținut starea lor de arest preventiv.

Față de aceste considerente, văzând și disp. art. 385¹⁵pct. 1 lit. b Cod procedură penală, urmează a fi respinse ca nefondate recursurile inculpaților și.

Văzând și disp. art. 192 alin. 2 Cod procedură penală;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

RESPINGE ca nefondate recursurile declarate de inculpații (fiul lui și, născut la data de 12.04.1969 în mun. G, CNP - ), în prezent deținut în Penitenciarul Galați și (fiul lui și, născut la data de 27.06.1975 în mun. G, CNP -), în prezent deținut în Penitenciarul Galați, împotriva încheierii de ședință din 25.06.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul pen. nr-.

Obligă pe fiecare inculpat - recurent la plata către stat a câte 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședință publică azi 10.07. 2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

Dr. - - - - - -

Grefier,

- -

Red.jud.dr.

Jud.fond

Tehnored.CG/2 ex./14.07.2008

Recursul este nefondatpentru următoarele considerente:

De asemenea, a fost trimis în judecată inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. 1 din Legea 678/2001 și trafic de minori în formă continuată prev. de art. 13 alin. 1, 2 și 3 teza I și II din Legea 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, constând în aceea că în perioada 2003-2005, acționând singur sau împreună cu alte persoane, în baza aceleiași rezoluții infracționale a racolat în România, a cazat în România și Spania, a transportat și/sau primit (cumpărat) un număr de patru victime, dintre care trei minore, în vederea exploatării acestora prin obligarea la practicarea prostituției, acționând prin inducerea în eroare a victimelor.

Examinând actele și lucrările dosarului, îndeplinite până la momentul de față, Curtea apreciază, contrar celor susținute prin motivele de recurs, că rezultă indicii temeinice - în sensul art. 143 Cod procedură penală - de natură a crea presupunerea că inculpații și au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată

Totodată, având în vedere gravitatea ridicată a infracțiunilor presupus a fi săvârșite, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, natura și importanța relațiilor sociale cărora li se aduce atingere, numărul mare de persoane presupus a fi traficate, majoritatea acestora fiind minore, precum și perioada îndelungată de timp în care se reține că s-a desfășurat activitatea infracțională, rezonanța unor astfel de fapte în rândul comunității și prejudiciul de imagine creat pentru țară, decurgând din proliferarea acestui gen de fapte, Curtea constată că sunt întrunite cumulativ și cerințele art. 148 lit. f Cod procedură penală, lăsarea în libertate a inculpaților prezentând, și la acest moment, un pericol concret pentru ordinea publică.

De asemenea, având în vedere gradul ridicat de complexitate a cauzei, care presupune efectuarea unei ample activități de cercetare judecătorească, Curtea apreciază că măsura arestării preventive a inculpaților nu a depășit o durată rezonabilă, așa cum se susține în motivele de recurs.

Întrucât măsura arestării preventive a inculpaților a fost luată cu deplina respectare a dispozițiilor legale, iar temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri nu au dispărut și impun în continuare privarea de libertate, în mod corect prima instanță, având în vedere disp. art. 300²în referire la art. 160 alin. 1 și 3 Cod procedură penală a menținut arestarea preventivă.

Față de aceste considerente, văzând și disp. art. 385¹⁵pct. 1 lit. b Cod procedură penală, urmează a fi respinse ca nefondate recursurile inculpaților.

Văzând și disp. art. 192 alin. 2 Cod procedură penală;

Asupra legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpaților și, precum și asupra cererilor de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea;

În vederea audierii martorilor din lucrări;

DISPUNE

Se va pronunța cu privire la regularitatea măsurii arestării preventive precum și asupra cererilor de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea la sfârșitul ședinței de judecată.

În temeiul disp.art.183 pr.pen.se vor cita martorii lipsă cu mandate de aducere.

Acordă termen de judecată la data de06.08.2008 sala 2 ora 11,30,pentru când vor fi citați inculpații ca în precedent.

Pronunțată în ședința publică din 25.06.2008.

Președinte, Grefier,

LA ȘEDINȚEI DE JUDECATĂ

TRIBUNALUL

În aceeași componență

Asupra regularității măsurii arestării preventive a inculpaților și;

Apreciază ca fiind neschimbate temeiurile prev. de art. 143 și 148 lit.f în C.P.P. privința fiecărui inculpat, condițiile legale procedurale care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, infracțiunile deduse judecății sunt sancționate de legea penală cu închisoarea mai mare de 4 ani, fiind conturate probele din care rezultă că lăsarea acestora în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică,

DISPUNE

Respinge, ca fiind nefondate, cererile formulate de inculpații și privind înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea prev. de disp. art.145 pr.pen.

În conformitate cu disp. art. 160^balin. 3.C.P.P. raportat la art. 300²C.P.P. menține starea de arest preventiv a inculpaților, fiul lui și, născut la data de 12.04.1969 în mun. G, CNP- -, cu domiciliul în G, str. - nr. 1, - 13,. 252; în G,-, - 6,. 22, jud. G, în prezent deținut la Penitenciarul Galați, și, fiul lui și, născut la data de 27.06.1975 în municipiul G, CNP- -, cu domiciliul în G, str. -. - nr. 2, - 3,. 63, jud. G, în prezent deținut la Penitenciarul Galați, întrucât temeiurile legale care au determinat adoptarea măsurii preventive( temeiuri prev. de disp.art.143 și art.148 lit.f pr.pen.)justifică în continuare privarea de libertate.

Cu drept de recurs în termen de 24 de ore de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din data de 25.06.2008.