Menținere măsură de arestare preventivă . Decizia 1183/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR.7633/2/2009
1918/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1183/
Ședința publică din data de 19 august 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Liliana Bădescu
JUDECĂTOR 2: Sofica Dumitrașcu
JUDECĂTOR 3: Ioana Alina
GREFIER -
.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat prin PROCUROR
Pe rol judecarea recursurilor declarate de recurenții-inculpați, -, -, și - împotriva Încheierii de ședință din data de 20 iulie 2009 Tribunalului București - Secția I-a Penală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul-inculpat, personal, în stare de arest preventiv, asistat juridic de apărător din oficiu, din cadrul Baroului B, cu delegația nr. 025.594/10.VIII.2009, aflată la fila 15, și recurenții-inculpați -, și -, personal, în stare de arest preventiv, asistați juridic de apărător din oficiu I, din cadrul Baroului B, cu delegațiile nr. 0026.347 și nr. 026.345 din data de 18.VIII.2009.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că a fost atașat dosarul de fond, după care recurentul-inculpat -, prin apărătorul din oficiu, depune la dosar un memoriu.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Apărătorul din oficiu al recurentului-inculpat solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și, pe fond, punerea în libertate a inculpatului, arătând că temeiurile ce au determinat luarea măsurii arestării preventive au încetat și nu au apărut elemente noi care să justifice, în continuare, privarea sa de libertate, respectiv nu există probe că ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică sau că ar zădărnici aflarea adevărului, având în vedere faptul că nu este cunoscut cu antecedente penale, are un domiciliu stabil și o stare de sănătate precară, fiind anterior victima unei tentative la infracțiunea de omor.
Apărătorul din oficiu al recurenților - inculpați, și arată că nu sunt realizate condițiile prevăzute de art. 143 și art. 148 lit. f Cod procedură penală, respectiv nu au existat la momentul arestării și nu există nici acum indicii temeinice sau probe că inculpații ar fi săvârșit infracțiunea de trafic ilicit de droguri de mare risc, au domicilii cunoscute și se vor prezenta la termenele de judecată, iar inculpații și - nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, considerente pentru care solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii de ședință și, pe fond, punerea în libertate a inculpaților.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca nefondate, a recursurilor, arătând că încheierea de ședință este legală și temeinică, fiind îndeplinite toate condițiile impuse de textele legale relative la menținerea stării de arest preventiv.
Recurentul-inculpat, personal, arată că este bolnav și nu i se asigură tratament de către locul de detenție, nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică și solicită să fie judecat în stare de libertate.
Recurentul-inculpat -, personal, arată că nu s-a sustras, s-a predat benevol organelor judiciare, a fost achitat într-o altă cauză, astfel că poate fi cercetat în stare de libertate, solicitând înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Recurenții-inculpați - și, personal, lasă soluția la aprecierea Curții.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor penale de față, constată că prin încheierea de ședință din data de 20 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a penală în dosarul nr-, s-a dispus, în baza art. 3002raportat la art. 160 Cod procedură penală, menținerea stării de arest preventiv a inculpaților, și.
Totodată, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulată de inculpatul, precum și cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara formulată de inculpatul.
Pentru a pronunța această încheiere, Tribunalul a reținut, în esență, că măsura arestării preventive a inculpaților a fost dispusă cu respectarea dispozițiilor legale în materie, iar temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpaților. S-a arătat, astfel, că din materialul probator administrat în cauză, rezultă în continuare presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată, pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani, iar natura și gravitatea faptelor, modalitatea concretă în care se reține că au fost comise, apartenența inculpaților la o rețea organizată care se ocupă cu traficul de droguri, precum și circumstanțele personale ale acestora, inculpații, și fiind cunoscuți cu antecedente penale, relevă pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar putea produce lăsarea în libertate a inculpaților.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs, în termen legal, inculpații, și, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei mențineri de către instanța de fond a măsurii arestării preventive.
În motivarea orală a recursurilor, s-a arătat de către inculpații, și că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, în sensul că nu există probe sau indicii temeinice că aceștia au săvârșit faptele penale de care sunt acuzați, iar lăsarea lor în libertate nu ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică și nu ar influența buna desfășurare în continuare a procesului penal, raportat la datele ce caracterizează persoana recurenților, care nu sunt cunoscuți cu antecedente penale.
Existența cerinței prevăzute de art. 148 lit. f) teza a II-a Cod procedură penală a fost contestată și de inculpatul care, în motivarea orală a recursului, a arătat că circumstanțele sale personale nu justifică menținerea în continuare a stării de arest preventiv, având în vedere că nu este cunoscut cu antecedente penale și are o stare de sănătate precară, astfel că lăsarea lui în libertate nu este de natură să prezinte un pericol concret pentru ordinea publică.
Curtea, verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art. 3856alin. 3 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază recursurile declarate de inculpații, și ca fiind nefondate, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
Din actele dosarului, se reține că inculpatul a fost arestat preventiv la data de 5 iunie 2008, în temeiul dispozițiilor art. 143 și art. 148 lit. d) și f) Cod procedură penală, în baza încheierii pronunțate de Tribunalul București - Secția I-a penală în dosarul nr- și, ulterior, trimis în judecată, alături de alte persoane, prin rechizitoriul nr. 375/D/P/2007 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București, sub acuzația săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, și a infracțiunii de deținere, fără drept, de droguri de mare risc în vederea consumului propriu, prevăzută de art. 4 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000, constând în aceea că, în datele de 23.01.2008 și 18.02.2008, a vândut colaboratorului cu nume de cod " " câte 4 doze de heroină contra sumei totale de 400 lei, iar cu ocazia percheziției domiciliare au fost găsite în locuința sa 2 fiole folosite care conțineau urme de heroină.
În ceea ce-l privește pe inculpatul, din actele dosarului rezultă că acesta a fost arestat preventiv la data de 12 iunie 2008, în temeiul dispozițiilor art. 143 și art. 148 lit. f) Cod procedură penală, în baza încheierii Tribunalului București - Secția a II-a penală pronunțată în dosarul nr-, fiind, ulterior, trimis în judecată sub acuzația săvârșirii, în concurs, a infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc în formă continuată și de deținere, fără drept, de droguri de risc și de mare risc în vederea consumului propriu, prevăzute de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, și de art. 4 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000, constând în aceea că, în cursul anului 2008, vândut mai multor persoane, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, heroină și cocaină la doză, iar cu ocazia percheziției domiciliare au fost găsite în locuința sa o tabacheră din metal cuprinzând fragmente de cannabis, două comprimate conținând morfină și o fiolă purtând urme de heroină.
Inculpații și au fost arestați preventiv la data de 5 iunie 2008, în temeiul dispozițiilor art. 143 și art. 148 lit. d) și f) Cod procedură penală, în baza încheierii pronunțate de Tribunalul București - Secția I-a penală în dosarul nr- și, ulterior, trimiși în judecată alături de ceilalți inculpați, prin același rechizitoriu, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) Cod penal, în cazul inculpatului reținându-se și forma continuată prevăzută de art. 41 alin. 2 Cod penal, constând în aceea că, în data de 13.12.2007, inculpații au vândut colaboratorului cu identitate atribuită " " 3 doze de heroină contra sumei de 300 lei. Cu privire la inculpatul, s-a mai reținut că, la data de 18.02.2008, a vândut prin intermediul inculpatului, 4 doze de heroină în schimbul sumei 200 lei colaboratorului cu nume de cod " ", iar, la data de 4.07.2008, cu ocazia percheziției domiciliare, a fost depistat deținând 3 doze de heroină și 38 comprimate de metadonă destinate vânzării.
Analizând temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, Curtea constată, contrar susținerilor recurenților - inculpați, că acestea se mențin și în prezent și impun în continuare privarea lor de libertate, așa cum în mod întemeiat a apreciat și instanța de fond.
Astfel, materialul probator administrat în cauză justifică și în prezent presupunerea rezonabilă că inculpații au comis faptele penale pentru care sunt cercetați, fiind îndeplinită condiția prevăzută de art. 148 alin. 1 raportat la art. 143 și art. 681Cod procedură penală. În acest sens, Curtea apreciază că prezintă relevanță: procesele - verbale de investigații întocmite de organele de poliție judiciară, procesele - verbale întocmite de investigatorii sub acoperire, procesele - verbale de redare a declarațiilor colaboratorilor cu identitate atribuită, procesele - verbale de redare a discuțiilor din mediul ambiental și a convorbirilor telefonice interceptate în baza autorizațiilor emise de instanță, procesele - verbale privind notele de redare ale convorbirilor telefonice și comunicărilor tip SMS și interceptate în mod autorizat, declarațiile martorilor, și, concluziile rapoartelor de constatare tehnico - științifică, precum și declarațiile inculpaților.
Totodată, Curtea constată că în cauză subzistă și cerințele prevăzute de art. 148 lit. f) Cod procedură penală, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile ce formează obiectul cercetărilor penale fiind închisoarea mai mare de 4 ani și existând probe certe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Natura și gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpaților, frecvența pe care o înregistrează în prezent aceste tipuri particulare de infracțiune și urmările nefaste pe care le produc asupra sănătății publice și siguranței persoanei, având în vedere predispoziția consumatorilor și traficanților de droguri de a comite infracțiuni, de cele mai multe ori în scopul obținerii sumelor de bani necesare procurării de droguri, caracterul continuat și amploarea activității desfășurate, apartenența inculpaților la o rețea organizată care se ocupă cu traficul de substanțe interzise, puternica rezonanță socială negativă pe care activitățile ilicite legate de traficul de droguri o generează în rândul membrilor societății civile și împrejurarea că asemenea fapte se constituie tot mai frecvent în importante surse de venituri ilicite pentru autorii lor, precum și datele ce caracterizează persoana inculpaților - care au un nivel de școlarizare mediu, inculpatul nu are ocupație și loc de muncă, iar inculpații și nu se află la primul conflict cu legea penală, fiind recidiviști în modalitatea prevăzută de art. 37 lit. b) Cod penal - demonstrează pericolul pentru ordinea publică prevăzut de art. 148 lit. f) Cod procedură penală, avut în vedere la luarea măsurii preventive, pericol care subzistă și în prezent și determină menținerea stării de arest preventiv a inculpaților, existând suficiente date care justifică temerea rezonabilă că, puși în libertate, aceștia ar relua activitatea infracțională în vederea obținerii mijloacelor materiale necesare întreținerii.
Toate aceste împrejurări formează convingerea Curții că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpații, și nu au încetat și nici s-au schimbat, în mod justificat instanța de fond făcând cu privire la aceștia aplicarea art. 3002raportat la art. 160 alin. 3 Cod procedură penală.
Ca urmare, având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază recursurile declarate de acești inculpați ca fiind nefondate, motiv pentru care, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, le va respinge ca atare.
În ceea ce îl privește pe inculpatul, Curtea constată că acesta, prezent personal în instanță la termenul de judecată din 12 august 2009, arătat că își retrage recursul declarat împotriva încheierii de ședință din data de 20 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, în dosarul nr-.
Ca urmare, având în vedere manifestarea de voință a inculpatului în acest sens, Curtea, în temeiul art. 3854alin. 2 raportat la art. 369 alin. 1 Cod procedură penală, va lua act de retragerea recursului declarat de acesta.
Față de faptul că recurenții - inculpați sunt cei care se află în culpă procesuală, Curtea, în temeiul art. 192 alin. 2 și alin. 4 Cod procedură penală, îi va obliga pe aceștia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații, și împotriva încheierii de ședință din data de 20 iulie 2009 Tribunalului București - Secția I-a penală, din dosarul nr-.
Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul împotriva aceleiași încheieri de ședință.
Obligă pe recurenții - inculpați la câte 200 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei pentru fiecare recurent - onorariul apărătorului din oficiu - se avansează din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.08.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-
GREFIER,
-
Red.și dact.: jud.
- Secția I-a penală:
2 ex./31.08.2009
Președinte:Liliana BădescuJudecători:Liliana Bădescu, Sofica Dumitrașcu, Ioana Alina
