Menținere măsură de arestare preventivă . Decizia 121/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA DE MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 121/
Ședința publică din data de 31 iulie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Constantin Cârcotă Judecător
JUDECĂTOR 2: Mița Mârza
JUDECĂTOR 3: Ion Avram
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de PROCUROR -
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind soluționarea recursurilor penale declarate de inculpații, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță F, și, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță F, împotriva încheierii de ședință din 23.07.2008 a Tribunalului Vrancea, pronunțată in dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul-inculpat, în stare de deținere, personal și asistat de avocat, apărător ales în baza împuternicirii avocațiale nr.57/31.07.2008 emise de Baroul Vrancea - Cabinet individual de avocat " ", și recurentul-inculpat, în stare de deținere, personal și asistat de avocat I, apărător desemnat din oficiu în baza delegației nr. 3557 emisă de Baroul Galați la data de 30.07.2008.
Procedura este legal indeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință arătându-se că este primul termen de judecată, după care:
Curtea aduce la cunoștința recurentului-inculpat prevederile art. 6 Cod procedură penală in sensul că, pentru asigurarea exercitării dreptului la apărare i-a fost desemnat un apărător din oficiu.
Inculpatul, personal, arată că avocat se află în concediu și nu se opune ca asistența juridică să ii fie asigurată de avocatul din oficiu.
Recurenții-inculpați, prin apărători, arată că nu au alte cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public nu are alte cereri de formulat.
Curtea, nemaifiind alte cereri de formulat, constată recursul în stare de judecată și, potrivit disp.art.38513Cod procedură penală, acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.
Recurentul-inculpat, prin apărător ales, avocat, apreciază că încheierea recurată poate fi criticată în mai multe privințe, atât în ceea ce privește fundamentul soluției date cu privire la menținerea măsurii arestării preventive dar și în ceea ce privește motivarea dată.
Solicită a se constata că motivele invocate de instanță se regăsesc în practicaua acestei încheieri și instanța iși argumentează soluția prin referire generică, și nu nuanțată pentru fiecare inculpat în parte. Apreciază ca fiind inadmisibil ca după 400 zile de la arestarea preventivă a inculpatului și după mai mult de 200 zile de la începerea cercetării judecătorești în cauză, ca instanța de fond să facă referire la indicii. țin de o fază incipientă a procesului penal, referirea la aceste indicii se putea face în faza de început a procesului penal insă este inadmisibilă raportarea la indicii după 7 luni de la care instanța a început cercetarea judecătorească.
Instanța de fond trebuia să se refere la probe concrete care ar justifica menținerea măsurii arestării preventive.
Însă, dacă Tribunalul Vranceas -ar fi raportat la probe, ar fi constatat că după audierea a aproape J din martorii din rechizitoriu, declarațiile acestora nu conturează vreo vinovăție și nu constituie vreo probă împotriva inculpatului.
Martorii audiați, fie au arătat că nu îl cunosc pe, sau nu l-au cunoscut în perioada 2004 - 2006, fie arată că, deși l-au cunoscut, acesta nu a avut nicio contribuție în activitatea desfășurată.
Referirea la probe concrete se impunea și din perspectiva faptului că în procesul penal probele nu au o valoare dinainte stabilită, nu pot fi avute în vedere doar probele acuzării doar pentru că acestea sunt probe ale acuzării și nu pot fi ignorate probele pe care instanța le-a putut percepe în mod direct, nemijlocit, în ședință publică, în cursul cercetării judecătorești.
Arată că nu este argumentată în niciun fel prin referiri concrete sau prin probe concrete motivarea că faptele pentru care inculpații au fost trimiși în judecată ar prezenta pericol pentru ordinea publică. Tribunalul Vrancea nu indică în ce ar consta acest pericol pentru ordinea publică împrejurare care nici nu avea cum să justifice pentru că inculpații nu au săvârșit nicio infracțiune pe teritoriul României. Nu există nicio faptă care să aducă atingere ordinii de drept pe teritoriul statului român, motiv pentru care soluția Tribunalului Vrancea nu poate fi menținută.
Solicită a se avea în vedere practica Curții Europene a Drepturilor Omului, făcând referire la decizia Pantsouria contra din 6.11.2007 și Decizia Lelievre contra Belgia din 8.11.2007, depunând în acest sens un rezumat al acestora.
Prin hotărârea Lelievre contra Belgiei din 8.11.2007, Curtea Europeană a stabilit o nouă obligație a statului în cazul prelungirii sau menținerii măsuri arestării preventive. Astfel, Curtea a considerat că, deși au existat rațiuni ce puteau justifica menținerea stării de arest, statul avea obligația să verifice punctual și concret dacă nu existau și alte măsuri preventive alternative ce puteau fi aplicate. Astfel, instanța europeană a impus statelor obligația ca de fiecare dată când detenția preventivă depășește o anumită limită, să justifice prin date concrete de ce măsura preventivă își atinge scopul. Trebuie evitat a se repeta situația lui Le livre, astfel că nu trebuie ca inculpatul să stea în arest 7 ani pentru ca în final să se pronunțe o hotărâre în ceea ce il privește.
După un an și două luni de arest preventiv instanța de fond putea să aibă în vedere posibilitatea înlocuirii măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă care să atingă scopul bunei desfășurări a procesului penal, respectiv obligarea de a nu părăsi țara sau localitatea
Solicită admiterea recursului formulat, să fie casată încheierea recurată, și să se dispună înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă.
Recurentul-inculpat, prin avocat I, critică incheierea de ședință recurată fiind nemulțumit de menținerea măsurii arestării preventive. Inculpatul consideră că nu prezintă pericol social și poate fi cercetat în stare de libertate.
Solicită admiterea recursului, să se înlocuiască măsura arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, inculpatul urmând a se prezenta la toate solicitările instanței, neavând niciun motiv să influențeze judecarea cauzei.
Solicită și plata onorariului pentru asistența juridică.
Reprezentantul Ministerului Public consideră că încheierea instanței de fond este legală și temeinică, existența probelor sau indiciilor clare de vinovăție a fost analizată în concret la momentul luării măsurii arestării preventive față de fiecare dintre inculpați. În mod corect s-a reținut că în cauză subzistă temeiurile ce au stat la baza luării și menținerii succesive a măsurii arestării preventive față de cei doi inculpați, respectiv cel prev de art.148 lit.f Cod procedură penală, față de modalitatea de comitere, în formă continuată, de natura infracțiunii, de natura relațiilor sociale cărora li s-a adus atingere și numărul de persoane implicate în cauză.
Arată că cercetarea judecătorească este în plină desfășurare, abia pe 18.06.2008 s-a dat citire rechizitoriului și au fost audiați aproape J din martori, astfel că instanța a depus toate diligențele pentru o bună desfășurare a cercetării judecătorești; mai sunt de audiat 36 martori iar în continuare menținerea măsurii arestării preventive se impune pentru o bună desfășurare a procesului penal.
Față de cele expuse, consideră că nu se poate invoca că s-a depășit termenul rezonabil al măsurii arestării preventive și solicită respingerea recursului ca nefondat și să fie menținută incheierea instanței de fond.
Curtea, potrivit disp.art.38513 alin.3 Cod procedură penală, acordă ultimul cuvânt recurenților inculpați.
Recurentul-inculpat, personal, solicită judecare a sa în stare de libertate.
Recurentul-inculpat, personal, arată că este acuzat de 6 persoane insă o parte din aceste persoane nici nu il recunosc, nu l-au putut indica la solicitarea instanței, declarațiile martorilor sunt contradictorii. Nu are nicio implicație în prezenta cauză, fiind acuzat pe nedrept. Arată că poate face dovada cu înscrisuri eliberate de poliție, de la locurile unde a lucrat, în sensul că în acea perioadă se afla în Spania și nu în Italia.
Solicită judecarea sa în stare de libertate, fiind arestat de un an.
Declarând închise dezbaterile, Curtea rămâne in pronunțare.
Ulterior deliberării
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului rezultă următoarele;
Prin încheierea de ședință din 23.07.2008 Tribunalul Vrancea, în baza art.160 Cod procedură penală, a menținut starea de arest a pentru inculpații și.
Pentru a fi dispus astfel instanța de fond a reținut că există indicii și probe care conduc la presupunerea că inculpații au comis faptele reținute în actul de sesizare, precum și influențarea martorilor ce urmează a fi audiați.
S-a reținut de asemenea că inculpații prezintă pericol concret pentru ordinea publică invocându-se dispozițiile art.3002ref. la art.160 Cod procedură penală.
Împotriva acestei soluții privind menținerea arestării preventive în termenul prevăzut de lege au declarat recurs inculpații și.
Inculpatul, prin apărător, invocă perioada lungă care s-a scurs de la data arestării preventive de 400 de zile și de 200 zile de la începerea fazei de judecată în care situație nu s-ar mai putea vorbi de indicii temeinice, care ar aparține fazei incipiente de urmărire penală, și că instanța ar fi trebuit să se refere la probe concrete care ar justifica menținerea măsurii arestării preventive.
Se susține că din depozițiile martorilor audiați până la data prezentei nu ar rezulta vinovăția inculpatului dar și aspectul că probele acuzării nu hotărăsc întrutotul dar și faptul că pericolul public nu este motivat de instanța de fond.
Se solicită casarea soluției și înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă.
Inculpatul recurent în motivele de recurs susține că măsura arestării preventive nu se justifică întrucât faptele comise nu prezintă pericol social.
Se solicită admiterea recursului, casarea încheierii și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Recursurile declarate de inculpați sunt nefondate.
Din verificarea încheierii recurate și analiza ansamblului probator existent la dosar până la data prezentei Curtea constată că măsura dispusă cu privire la starea de arest a celor doi inculpați este temeinică și legală.
Temeiurile care au fost avute în vedere la arestarea inculpaților continuă să subziste. Nu au intervenit elemente noi esențiale care să fi modificat situația de fapt, amplu expusă în actul de sesizare și susținută de probe, și nici încadrarea juridică dată faptelor.
Din probe există indicii temeinice că inculpații au comis fapte prevăzute de legea penală care sunt sancționate, pedepsele fiind mai mari de 4 ani.
Probele acuzării, până la data prezentei, nu au fost răsturnate cu niciun alt mijloc de probă, declarațiile martorilor nu au fost combătute în niciun fel și nici nu au fost semnalate situații că acestea să fi fost constatate că ar fi mincinoase, sau în neconcordanță cu realitățile ce țin de fapte prevăzute de legea penală.
Faptul că există indicii temeinice în legătură cu activitatea infracțională și nu certitudine, ține de prezumția de nevinovăție atâta timp cât o instanță nu s-a pronunțat printr-o hotărâre judecătorească definitivă, aflându-se în concordanță cu dreptul la apărare și drepturile omului în general.
Faptul că pe parcursul cercetării judecătorești pot apărea elemente noi care să modifice mai mult sau mai puțin situația de fapt sau și încadrarea juridică este o problemă ce ține de fondul judecării cauzei și care se va reflecta în soluția dată.
Pe de altă parte se constată că faptele deduse judecății intră în categoria infracțiunilor cu un grad de pericol social deosebit de ridicat, acesta prin modul în care s-au desfășurat, amploarea la care s-a ajuns, caracterul organizat minuțios și transfrontalier se acutizează determinând implicit și pericolul public concret dacă inculpații vor fi lăsați în libertate.
Pe de altă parte, având în vedere gradul ridicat de complexitate al cauzei, lăsarea în libertate a inculpaților-recurenți ar influența în negativ o bună administrare a justiției, ca desfășurare în timp dar și al calității actului de justiție în sine.
Faptul că inculpații sunt în stare de arest preventiv de o perioadă lungă de timp nu se datorează legiuitorului sau instanței de judecată ci în principal faptelor comise de aceștia într-un domeniu infracțional mai vast și mai complex.
Rezonabilitatea judiciară nu este așadar o constantă ci o variabilă care ține de gradul de pericol social și public, de complexitatea cauzei, de modul cum părțile implicate înțeleg să își facă apărările, etc.
Așadar, Curtea constată având în vedere probele din dosar administrate până la data prezentei că temeiurile avute în vedere la arestarea inculpaților continuă să subziste, existând indicii temeinice că inculpații au comis fapte penale cu un grad de pericol social deosebit de ridicat și pe care legea le sancționează cu pedepse aspre mai mari de 4 ani.
Pericolul public concret la punerea în libertate a inculpaților este avizat și de faptul că inculpații au mai avut impact cu legea penală aflându-se în stare de recidivă postcondamnatorie de la care nu au tras învățăminte.
În drept sunt incidente dispozițiile art.143 și art.148 lit.f Cod procedură penală.
Față de aceste considerente și având în vedere dispozițiile ar6t.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală urmează să se respingă ca nefondat recursul declarat de inculpați.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală vor fi obligați inculpații la cheltuieli judiciare către stat.
Suma ce reprezintă onorariul apărătorului din oficiu va fi virată din fondul Ministerului Justiției către Baroul d e Avocați
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații ). "", fiul lui și, născut la data de 27.02.1973 în comuna Pechea, județul G, domiciliat în G,-, județul G, CNP:-, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță F) și (fiul lui și, născut la data de 18.10.1958 în comuna Pechea, județul G, domiciliat în G,-, - apartament nr.70, județul G, CNP: -, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță F) împotriva încheierii de ședință din 23.07.2008 a Tribunalului Vrancea, pronunțată in dosarul nr-.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă pe inculpatul-recurent la 50 lei, iar pe inculpatul-recurent la 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Suma de 40 lei reprezentând onorariu apărător din oficiu va fi virată din fondul Ministerului Justiției către Baroul d e Avocați
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 31 iulie 2008.
Pt. PREȘEDINTE, Pt. JUDECĂTOR, Pt. JUDECĂTOR,
- - - - - -
A în O A în O A în
Conf. art.312 alin.2 p Cod Penal Conf. art.312 alin.2 p Cod Penal Conf. art.312 alin.2
C.P.P.Semnează Semnează Semnează
Vicepreședintele Curții de Apel Vicepreședintele Curții de Apel Vicepreședintele Curții de Apel
JUDECĂTOR JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier,
- -
Red. /01.08.2008
Tehnored. -/ 2 ex./06.08.2008
Fond:
Președinte:Constantin CârcotăJudecători:Constantin Cârcotă, Mița Mârza, Ion Avram
