Menținere măsură de arestare preventivă . Decizia 1502/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DOSAR NR.9775/2/2009
2433/2009
DECIZIA PENALĂ NR.1502/
Ședința publică din data de 26 octombrie 2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Damian Dolache
JUDECĂTOR 2: Carmen Veronica Găină
JUDECĂTOR 3: Niculae
GREFIER -
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiectrecursuriledeclarate de inculpații, și împotriva încheierii din data de 06 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurenții inculpați, și, toți aflați în stare de arest preventiv și asistați juridic de apărător desemnat din oficiu, avocat, cu delegație atașată la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, întrebați fiind de către C, recurenții inculpați declară că sunt de acord să fie asistați juridic de către apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și, făcând aplicarea dispozițiilor art.38513din Codul d e procedură penală, acordă cuvântul în dezbateri asupra recursurilor.
Apărătorul din oficiu al recurenților inculpați solicită admiterea recursurilor, în temeiul art.38515pct.2 lit.d din Codul d e procedură penală, casarea încheierii atacate, iar, pe fond, continuarea procesului penal cu aceștia în stare de libertate, dispunându-se, în principal, revocarea măsurii arestării lor preventive.
În susținerea recursurilor, arată că nu subzistă temeiurile avute în vedere la luarea față de inculpați a măsurii arestării preventive, care este o măsură de excepție și nici nu au apărut temeiuri noi care să impună privarea de libertate a acestora.
În acest sens, apreciază că, în cazul tuturor inculpaților, nu este îndeplinită condiția prevăzută de art.148 lit.f teza a II-a din Codul d e procedură penală, neexistând probe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
De asemenea, consideră că inculpații, aflați în libertate, nu pot influența buna desfășurare a procesului penal și nici nu vor încerca să zădărnicească aflarea adevărului în cauză.
Astfel, solicită a se avea în vedere atitudinea procesuală, sinceră și cooperantă, manifestată până în prezent de către inculpați, precum și circumstanțele personale ale acestora, precizând că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, iar inculpatul are un copil minor în întreținere.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării inculpaților de a nu părăsi țara.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursurilor, ca nefondate și menținerea încheierii instanței de fond, pe care o apreciază ca fiind legală și temeinică.
Solicită a se avea în vedere, în aprecierea pericolului pe care l-ar reprezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpaților, natura și gravitatea infracțiunilor reținute în sarcina acestora, modalitatea concretă de comitere, precum și traumele cauzate părților vătămate, din situația de fapt rezultând că inculpații au pătruns, fiind mascați cu cagule, în incinta Institutului de Geriatrie " ", unde, după ce i-au agresat fizic pe cei doi paznici, au utilizat un flex și răngi, cu ajutorul cărora au spart un BCR, de unde au sustras o sumă importantă de bani.
În același sens, solicită a se avea în vedere și circumstanțele personale ale inculpaților, învederând că patru dintre ei, respectiv, și sunt cunoscuți cu antecedente penale.
Recurentul inculpat, personal, având ultimul cuvânt potrivit art.38513alin.3 din Codul d e procedură penală, arată că lasă soluția ce se va pronunța la aprecierea instanței de judecată.
Recurentul inculpat, personal, având ultimul cuvânt potrivit art.38513alin.3 din Codul d e procedură penală, arată că lasă soluția ce se va pronunța la aprecierea instanței de judecată.
Recurentul inculpat, personal, având ultimul cuvânt potrivit art.38513alin.3 din Codul d e procedură penală, arată că lasă soluția ce se va pronunța la aprecierea instanței de judecată.
Recurentul inculpat, personal, având ultimul cuvânt potrivit art.38513alin.3 din Codul d e procedură penală, arată că regretă fapta comisă, lăsând soluția ce se va pronunța la aprecierea instanței de judecată.
Recurentul inculpat, personal, având ultimul cuvânt potrivit art.38513alin.3 din Codul d e procedură penală, arată că lasă soluția ce se va pronunța la aprecierea instanței de judecată.
Recurentul inculpat, personal, având ultimul cuvânt potrivit art.38513alin.3 din Codul d e procedură penală, arată că regretă fapta comisă și solicită să fie judecat în stare de libertate, precizând că are un copil minor în întreținere, iar soția sa este bolnavă.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prinîncheierea din data de 06 octombrie 2009, pronunțată în Dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a II-a Penală a dispus, în temeiul art.3002rap. la art.160 alin.3 din Codul d e procedură penală, menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților (zis "", fiul lui și, născut la data de 13 ianuarie 1987 în B, CNP -), (zis "", fiul lui și, născut la data de 16 februarie 1986 în G, CNP -), (zis "", fiul lui și, născut la data de 10 martie 1985 în B, CNP -), (zis "Pensie", fiul lui și, născut la data de 02 aprilie 1981 în B, CNP -), (zis "", fiul lui G și, născut la data de 24 februarie 1983 în B, CNP -) și (zis "", fiul lui și, născut la data de 08 octombrie 1970 în B, CNP -).
De asemenea, a respins, ca nefondate, cererile de revocare a măsurii arestării preventive și respectiv de înlocuire a acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi țara, formulate de inculpații, și, precum și cererile de revocare a măsurii arestării preventive, formulate de inculpații, și.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a constatat că, la data de 27 iulie 2009, inculpații au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv (măsură dispusă în ceea ce îi privește la data de 06 aprilie 2009, pe temeiul dispozițiilor art.136, art.143 și art.148 lit.f din Codul d e procedură penală), pentru săvârșirea infracțiunii detâlhărie cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art.211 alin.2 lit.a, b, alin.21lit.a, c și alin.3 din Codul penal (inculpații, și ) și respectiv pentru săvârșirea infracțiunii decomplicitate latâlhărie cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art.26 rap. la art.211 alin.2 lit.a, b, alin.21lit.a, c și alin.3 din Codul penal (inculpatul ), fiind acuzați că, în noaptea de 04/05 aprilie 2009, primii cinci inculpați au pătruns, fiind mascați cu cagule, în incinta Institutului de Geriatrie " ", situat pe Calea B nr.307, județul I și, după ce în prealabil i-au agresat pe paznicii și, au spart cu ajutorul unui flex și a unor răngi un bancomat () aparținând BCR, din care au sustras o sumă importantă de bani, fiind depistați la scurt timp, într-un taxi, având asupra lor suma de 328.290 RON, iar ultimul inculpat i-a transportat către și de la locul faptei cu autoturismul Volkswagen având număr de înmatriculare B-87-, tot el fiind acela care le-a asigurat paza și le-a pus la dispoziție uneltele cu care au spart bancomatul.
Tribunalul a apreciat că, la luarea măsurii arestării preventive față de inculpați, au fost respectate toate dispozițiile legale în materie, iar temeiurile care au determinat această măsură se mențin și justifică în continuare privarea lor de libertate.
Astfel, Tribunalul a reținut, expunând pe larg probatoriul administrat până în prezent, că, în cauză, subzistă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele anterior menționate și, de asemenea, că lăsarea în libertate a acestora prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, la evaluarea căruia a avut în vedere, pe de o parte, gravitatea deosebită a acelor fapte, care au tulburat mediul social, reacția publică față de ele și posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare și de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți a fi autorii lor, iar, pe de altă parte, înseși circumstanțele personale ale inculpaților, constatând că aceștia au un nivel scăzut de școlarizare, nici unul nu are vreo ocupație, iar patru dintre ei (, și ) sunt cunoscuți cu antecedente penale (toate condamnările definitive pronunțate anterior în ceea ce îi privește fiind evidențiate în considerentele încheierii).
Împotriva acestei încheieri,au declarat recursîn termenul legal inculpații, și, niciunul nemotivându-și în scris calea de atac promovată.
Recursurile inculpaților au fost înregistrate pe rolul acestei Curți la data de 19 octombrie 2009.
Cu ocazia dezbaterilor asupra recursurilor, inculpații, care au beneficiat de asistența juridică a unui avocat desemnat din oficiu, au criticat încheierea Tribunalului pentru netemeinicie, susținând că lăsarea lor în libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, în sensul prevăzut de art.148 lit.f teza a II-a din Codul d e procedură penală și nici nu poate influența buna desfășurare a procesului penal, motive pentru care au solicitat să fie judecați în stare de libertate, în principal prin revocarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar prin înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele astfel invocate, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art.3856alin.3 din Codul d e procedură penală, sub toate aspectele cauzei, Curtea constată cărecursurilecu care a fost sesizatăsunt nefondate, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Tribunalul a apreciat în mod corect asupra menținerii temeiurilor de fapt și de drept (prevăzute de art.143 și art.148 lit.f din Codul d e procedură penală) care au determinat arestarea inițială a inculpaților, precum și asupra necesității privării în continuare de libertate a acestora.
În acest sens, Curtea reține că probatoriul cauzei, astfel cum se înfățișează în prezent, justifică în continuare presupunerea rezonabilă că toți cei șase inculpați au săvârșit faptele penale ce fac obiectul trimiterii lor în judecată, pe care, de altfel, nici aceștia nu le contestă, poziția procesuală exprimată de către ei, inclusiv în declarațiile date în cursul cercetării judecătorești în primă instanță la termenele din datele de 25 august 2009 și 06 octombrie 2009 (filele 56, 57, 60, 90, 91 și 92-93, dosar de fond), dar și cu ocazia judecării recursurilor de față, fiind aceea de recunoaștere, în mare parte, a comiterii faptelor respective.
În același timp, Curtea constată ca fiind întru-totul justă aprecierea Tribunalului cu privire la pericolul concret pe care l-ar reprezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpaților, relevantă sub aspectul analizat fiind, îndeosebi, împrejurarea că aceștia sunt acuzați de săvârșirea unor fapte foarte grave, al căror mod concret de derulare vădește premeditarea lor, care au presupus agresarea fizică a două persoane (lovite și imobilizate) și au cauzat un prejudiciu material important (peste 300.000 RON, recuperat numai ca urmare a intervenției prompte a organelor de poliție), faptele respective fiind motivate exclusiv de dorința obținerii pe această cale de foloase injuste și, de asemenea, care, prin mediatizarea lor (aspect de notorietate), au determinat o puternică reacție negativă în rândul opiniei publice, cu atât mai mult cu cât fapte asemănătoare s-au petrecut în număr tot mai mare în ultima perioadă, practic în întreaga țară.
La aceste elemente faptice, se adaugă și datele personale ale inculpaților, care, având un nivel redus de școlarizare (au absolvit numai câteva clase), fiind lipsiți de orice ocupație care să le permită a se întreține din surse licite, iar patru dintre ei (, și ) având chiar antecedente penale și perseverând în acțiuni infracționale în pofida beneficiilor ce le-au fost acordate cu privire la executarea pedepselor anterioare (suspendări, grațieri, liberări condiționate), se dovedesc a fi ușor predispuși la săvârșirea unor fapte de același gen, ordinea socială fiind astfel pusă în pericol.
În aceste condiții, Curtea apreciază că atitudinea procesuală a inculpaților, în mare parte sinceră și cooperantă, nu este de natură să determine reconsiderarea privării lor de libertate, aceasta urmând a fi valorificată în mod corespunzător în procesul de individualizare a pedepselor, în situația în care se va ajunge la pronunțarea unei hotărâri de condamnare în ceea ce îi privește.
Curtea constată și faptul că durata privării de libertate a inculpaților (arestați preventiv la data de 06 aprilie 2009) nu depășește limitele unui termen rezonabil, în condițiile în care aceștia au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul întocmit la data de 27 iulie 2009, iar cercetarea judecătorească în primă instanță se află și ea într-un stadiu avansat (în cauză au fost audiați deja inculpații, precum și părțile vătămate, urmând a mai fi ascultați doar trei martori, citați pentru următorul termen din data de 03 noiembrie 2009).
Pentru aceleași motive anterior expuse, neintervenind nicio schimbare în temeiurile ce au determinat arestarea preventivă a inculpaților, Curtea constată că nu se poate dispune înlocuirea acesteia cu o altă măsură preventivă neprivativă de libertate, conform art.139 alin.1 din Codul d e procedură penală, o astfel de măsură nefiind, de altfel, adecvată în raport cu stadiul procesual al cauzei și, mai ales, cu periculozitatea socială a inculpaților, dovedită în special de comportamentul violent manifestat de aceștia fără nicio reținere, în scopul obținerii ilicite de foloase materiale.
Față de aceste considerente și având în vedere că, nici din oficiu, nu se constată motive de casare a încheierii atacate, Curtea, în temeiul art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații, și.
În temeiul art.192 alin.2 și 4 din Codul d e procedură penală, recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul avocatului din oficiu (care a asigurat asistența juridică obligatorie a acestora) fiind avansat din fondul, potrivit art.189 alin.1 și 2 din Codul d e procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații, și împotriva încheierii din data de 06 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în Dosarul nr-.
Obligă pe recurenții inculpați la plata sumei de câte 200 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei fiecare, reprezentând onorariul avocatului din oficiu, se avansează din fondul.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.jud.
Ex.2 / 30.10.2009
- II.
Președinte:Damian DolacheJudecători:Damian Dolache, Carmen Veronica Găină, Niculae
