Menținere măsură de arestare preventivă . Decizia 191/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA DE MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 191
Ședința publică din data de 03 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Ghena Președintele Curții de Apel
JUDECĂTOR 2: Petruș Dumitru
JUDECĂTOR 3: Ion Avram
Grefier - - -
MINISTERUL PUBLIC
a fost reprezentat de Procuror -
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
La ordine fiind soluționarea declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, și inculpații și împotriva încheierii de ședință din 24.11.2008, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
La apelul nominal au răspuns: recurentul inculpat în stare de arrest, asistat de apărători aleși, avocat și, fiind prezent și recurentul inculpat în stare de arest, asistat de avocat apărător ales.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
La întrebarea instanței, inculpații și precizează că își însușesc recursurile declarate în numele lor de către apărători.
Reprezentantul Ministerului Public cât și apărătorii aleși ai recurenților inculpați având pe rând cuvântul, solicită a se trece la dezbateri, întrucât nu au cereri de formulat în cauză.
Curtea, constată cauza în stare de soluționare și în conformitate cu prevederile art. 38513alineatul 1 Cod procedură penală acordă cuvântul părților în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public expune pe scurt motivele de recurs invocate în scris la dosar, solicitând, în esență, a se avea în vedere că în accepțiunea instanței de judecată, pe de o parte că inculpatul ar fi fost audiat în cauză, iar pe de altă parte că acesta ar fi depus un set de acte care ar fi dovedit că ar fi fost condamnat deja de autoritățile italiene și executat pedeapsa pentru o parte din actele materiale reținute prin rechizitoriu.
Precizează că prin hotărârea judecătorească dată de autoritățile italiene, depusă la dosar în copie, în formă tradusă, i s-ar fi aplicat inculpatului o pedeapsă de 3 ani și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea emigrării clandestine și de proxenetism.
Această hotărâre nu a fost invocată pe cale de exequator și chiar dacă mențiunile din această hotărâre ar fi corecte, aceasta nu poate produce efecte juridice atât timp cât nu a fost urmată procedura prevăzută de Legea nr.302/2004.
De asemenea, chiar din actele depuse la dosar în apărare de către inculpatul nu rezultă vreo mențiune privind executarea pedepsei. Solicită a se constata că hotărârea străină privește fapte cărora li s-a dat o calificare mai puțin gravă decât pentru cele pentru care inculpatul a fost trimis în judecată în prezenta cauză și se referă doar la trei din cele șapte victime asupra cărora și-a desfășurat activitatea infracțională inculpatul.
Așa cum rezultă din cuprinsul hotărârii invocate, situația de fapt reținută în sarcina inculpatului s-a bazat doar pe declarația unei victime și a unui martor, fiind evident că dacă instanța străină ar fi avut acces la dosarul cauzei de față, ar fi aplicat o pedeapsă mult mai mare inculpatului.
De o importanță deosebită la analiza temeiniciei hotărârii atacate este și faptul că în motivarea acesteia, instanța de judecată nu a arătat în nici un fel cum ar fi dispărut criteriul avut în vedere de instanța de arestare, crearea unei stări de nesiguranță și insecuritate socială în rândul comunității, scăderea încrederii în acțiunea fermă a justiției, ca să justifice punerea în libertate a inculpatului, împrejurările invocate, declarația dată de inculpat în fața instanței și pronunțarea unei hotărâri judecătorești străine ce nu produce efecte în acest moment în România, nefiind de natură să înlăture sau să diminueze starea de pericol pentru ordinea publică.
Apreciază că aceste criterii subzistă, iar temeiurile ce au fost avute în vedere la arestarea preventivă a inculpatului nu au dispărut și nu s-au modificat motiv pentru care solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință recurată și în rejudecare să se respingă cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive față de inculpatul cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, urmând să fie menținută măsura arestării preventive a acestuia.
Avocat, apărător ales al recurentului inculpat solicită a se avea în vedere că la data de 21.11.2008 când s-a declarat recurs în cauza de față, inculpatul nu avea de unde să cunoască soluția ce urma să se pronunțe și în atare situație, solicită a se lua act că nu mai înțelege să mai susțină recursul declarat de inculpat în cauză.
La întrebarea instanței, inculpatul confirmă susținerile apărătorului ales, în sensul că își retrage recursul declarat în cauză.
Curtea, ia act de retragerea recursului declarat în cauză de către inculpatul.
Avocat, apărător ales al recurentului inculpat solicită față de recursul declarat în cauză de către parchet, să se constate cu privire la primul motiv de recurs că hotărârea străină nu a fost supusă procedurii prealabile a exequatorului, deoarece apărătorii inculpatului din Italia au formulat recurs împotriva acesteia; în condițiile date, hotărârea străină nefiind definitivă, dat fiind recursul inculpatului, nu se putea îndeplini procedura exequatorului.
Susține că a depus această hotărâre la dosarul cauzei de față, pentru a se aprecia asupra situației de fapt, care ar fi fost de natură să justifice fie o măsură de menținere a arestării fie să demonstreze o situație de fapt clară că pentru un anume număr de acte materiale, inculpatul a fost condamnat și a executat sancțiunea de 3 ani și 4 luni închisoare.
Solicită a se avea în vedere că încă în urmă cu 4 ani de zile inculpatul nu a mai comis vreo faptă penală și că existența hotărârii străine lămurește situația de fapt.
Cu actele pe care le va depune la dosar rezultă că pedeapsa aplicată este corectă.
Cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică, apărătorul ales arată că din motivarea încheierii recurate, din care rezultă că la acest moment s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, întrucât inculpatul a dat declarații în cauză, a depus un set de acte din care rezultă că pentru o parte din actele materiale reținute în sarcina lui prin rechizitoriu ar fi fost condamnat în Italia, iar în perioada desfășurării altor acte materiale se afla în detenție în Italia sau în România.
Solicită a se avea în vedere că la urmărirea penală în sarcina inculpatului au fost puse o serie întreagă de acte materiale, care ar constitui conținutul infracțiunilor pentru care a fost dedus judecății, fără de o verificare a afirmațiilor.
Solicită a se constata că în realitate, la data la care se susține că s-au realizat acele acte materiale, inculpatul se afla în închisoare și nu avea cum să săvârșească aceste acte materiale.
Consideră că la acest moment înlocuirea măsurii arestării preventive este legală și temeinică și în mod corect a reținut instanța de fond că la acest moment s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Solicită a se avea în vedere că la momentul întocmirii rechizitoriului nu se cunoștea că pentru o parte din actele materiale reținute în sarcina inculpatului, acesta a fost condamnat în Italia și a executat pedeapsa.
Consideră că pentru faptele pentru care inculpatul a fost condamnat acesta nu mai poate fi condamnat, având în vedere actele depuse la dosar și prevederile Legii nr. 302/2004.
În ce privește pericolul concret avut în vedere de reprezentantul parchetului, a motivat pe larg în concluziile scrise depuse la dosar, solicită a se aprecia că dacă măsura arestării preventive s-a dispus pentru un număr de nouă acte materiale, pentru trei dintre acestea a făcut dovada că potrivit art. 10 lit. b din Legea nr. 302/2004 inculpatul a executat 3 ani și 4 luni închisoare; pentru alte trei martore s-a demonstrat că inculpatul se afla în stare de arest și nu putea să comită faptele în ce le privește pe acestea.
În concluzie, se arată că au rămas în discuție trei acte materiale privind pe martorele și; solicită a se avea în vedere că nu s-a prostituat, aceasta fiind găsită în casa părinților inculpatului care se afla arestat.
În aceste condiții, este vorba doar de două acte materiale, iar activitatea infracțională a inculpatului a avut ca punct final data de 24.04.2004 când a fost arestat și privind comparativ situația acestuia cu a celorlalți inculpați, față de care instanțele au dispus revocarea măsurii arestării preventive.
Solicită respingerea recursului declarat de parchet și menținerea soluției în ce-l privește pe inculpatul.
Avocat, apărător ales al recurentului inculpat solicită admiterea recursului declarat de acesta în cauză, întrucât cele două condiții cumulative prev. de art. 148 Cod procedură penală lit. f nu îndeplinite pentru că inculpatul nu reprezintă un pericol social concret pentru ordinea publică.
Solicită a fi avute în vedere actele medicale depuse la dosar din care rezultă că inculpatul are stări halucinogene, atacuri de determinate de boala de case suferă.
Mai arată că inculpatul are 22 de ani, iar primele fapte săvârșite în cauză au fost în perioada minoratului și consideră că starea de detenție l-a responsabilizat și pe viitor va fi străin de săvârșirea unor astfel de fapte.
Solicită admiterea recursului și înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului iar în rejudecare, considerând că persoana lui nu prezintă pericol pentru ordinea publică să se dispună măsura obligării de a nu părăsi localitatea, considerând că termenul de 2 ani este mai mult decât un termen rezonabil.
Avocat, apărător ales al recurentului inculpat arată că măsura arestării preventive este o măsură de excepție, aceasta trebuind a fi limitată în timp.
În cauză, inculpatul a fost arestat preventiv în urmă cu 2 ani de zile și solicită a se aprecia asupra termenului rezonabil de arestare preventivă, de la cauză la cauză ținându-se seama de atitudinea inculpatului față de procesul penal, complexitatea cauzei și alte aspecte care ar putea conduce la concluzia că se impune menținerea stării de arest preventiv sau nu.
Invocă comportamentul inculpatului vis a vis de procesul penal care se desfășoară în momentul de față, că încă de la început inculpatul nu a invocat excepții inutile, nu a încercat să tergiverseze judecata cauzei, supunându-se măsurii luate de magistrați, oferind declarații care au făcut lumină în cauză.
Consideră că nu se poate ajunge la concluzia că doi ani de zile, cât a stat în arest preventiv s-a datorat culpei exclusive procesuale a inculpatului.
Totodată, consideră că nu poate fi invocat de către MINISTERUL PUBLIC complexitatea acestei cauze, având în vedere că instanța de fond face eforturi deosebite pentru a aduce așa zisele martore minore în instanță pentru a fi audiate mare parte dintre acestea nu se prezintă, acestea fiind plecate în Spania sau Italia - motivele pentru care cauza s-a amânat la fond termen de termen, motivat de faptul că nu a funcționat instalația de ascultare sub identitate ascunsă a unor martori, nu s-au prezentat martorii în cauză, celălalt inculpat a solicitat termen pentru studiul dosarului pentru că fusese adus din Italia, motive de amânare ce nu țin de inculpatul pe care îl apără.
Termenul rezonabil s-a împlinit la acest moment și în acest sens invocă practică judiciară a Curții de APEL GALAȚI, sens în care va depune o hotărâre dată într-o cauză în care au fost cercetați 15 inculpați pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor, pentru care după un an și zece luni, Curtea de APEL GALAȚIa constatat datorită faptului că nu se poate continua cercetarea judecătorească în bune condiții și cu garantarea libertății persoanei, că s-a împlinit termenul rezonabil după 1 an și 10 luni de arest preventiv.
Solicită admiterea recursului declarat de inculpatul, casarea încheierii date de instanța de fond și în rejudecare să se aibă în vedere că acesta nu are antecedente penale, a recunoscut fapta, parte din fapte le-a comis în minorat, pentru a fi judecat în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul asupra recursului declarat de inculpatul pune concluzii de respingere ca nefondat, întrucât argumentele instanței de fond sunt justificate și se fundamentează pe mijloacele de probă administrate în cauză.
Solicită a se constata că în ce privește rezonabilitatea măsurii arestării preventive este dată așa cum s-a și arătat, de complexitatea cauzei, aceasta fiind determinată de comiterea infracțiunii pentru care inculpatul este judecat, acesta fiind cel care a declanșat prima dată conflictul de drept procesual penal, care a determinat organele de cercetare penală să efectueze cercetări și să administreze probe care în prezent îl indica ca fiind autorul săvârșirii infracțiunilor respectiv.
În consecință, între desfășurarea procesului pe o durată de timp mai îndelungată, raportată concret la gravitatea faptei de care acesta este acuzat, justifică menținerea măsurii arestării preventive, fiind dincolo de orice dubiu că este vorba despre o cauză complexă, iar neinvocarea excepțiilor inutile până în prezent nu s-a făcut pentru că o parte dintre inculpați erau încă în stare de arest.
Referitor la conținutul faptelor, susținerile sunt contradictorii, pe de o parte se arată de apărătorii inculpatului că acesta are aceeași situație ca și ceilalți inculpați dar un pic diferită. Consideră că activitatea inculpatului este mai consistentă fiind și argumentul pentru care și în prezent acesta se află în stare de arest.
Solicită respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurentului inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Conform prevederilor art. 38513alineatul ultim Cod procedură penală se acordă ultimul cuvânt recurentului inculpat care solicită admiterea recursului pentru că nu este violent și nu prezintă pericol pentru ordinea publică. Susține că nu le-a obligat pe martore, acestea se îndrăgosteau de el și plecau de bună voie.
Intimatul inculpat solicită respingerea recursului, întrucât era arestat la data respectivă și martorele au declarat mincinos.
Curtea, declarând închise dezbaterile, rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Examinând actele și lucrările dosarului constată cele ce urmează:
Prin încheierea de ședință din data de 24.11.2008, Tribunalul Galația dispus în baza art. 3002Cod procedură penală în referire la art.160 al.3 Cod procedură penală menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, deținut în Penitenciarul Galați.
Prin aceeași încheiere, Tribunalul Galația respins cererea inculpatului de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea/țara.
În baza dispozițiilor art.139 al.1 Cod procedură penală s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului, deținut în Penitenciarul Galați cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea G, măsură prevăzută de art.145 Cod procedură penală, fără încuviințarea Tribunalului Galați. precum și instituirea următoarelor obligații pentru inculpat: să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat; să se prezinte la secția de poliție, din cadrul Poliției Municipiului G, în a cărei rază teritorială locuiește acesta, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemată; să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței; să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme; să nu se apropie de victimele din dosar, de membrii familiilor acestora, de martorii din dosar, precum și să nu comunice cu aceștia, direct sau indirect; să nu se afle în locuința victimelor.
S-a atras atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor cei revin, se va lua față de acesta măsura arestării preventive.
S-a dispus ca o copie de pe încheierea recurată să se comunice inculpatului, secției de poliție în a cărei rază teritorială locuiește acesta, jandarmeriei, poliției comunitare, organelor competente să elibereze pașaportul, organelor de frontieră, aceasta fiind dată cu recurs in termen de 24 de ore de la comunicare.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Galați, a avut în vedere următoarele considerente:
În ce-l privește pe inculpatul s-a constatat că se mențin temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive în cauză existând probe și indicii temeinice că acesta ar fi comis faptele pentru care s-a luat măsura preventivă și s-a dispus trimiterea în judecată, fapte ce sunt pedepsite de legea penală cu închisoarea mai mare de 4 ani iar lăsarea sa în libertate prezintă pericol social concret pentru ordinea publică, avându-se în vedere modalitățile și împrejurările comiterii faptelor, starea de indignare generată în rândul colectivității de săvârșire unor astfel de fapte.
S-a apreciat că măsura preventivă a inculpatului este necesară pentru buna desfășurare a procesului penal și se impune a fi menținută în continuare.
Cu privire la inculpatul, instanța de fond a constatat că s-au schimbat temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și că acesta a dat o declarație în cauză și a depus un set de înscrisuri din care rezultă că pentru o parte din actele materiale, reținute in sarcina sa prin rechizitoriu, ar fi fost condamnat în Italia iar în perioada desfășurării altor acte materiale se afla în detenție în Italia sau în România.
De asemenea s-a depus și o cerere de recunoaștere, pe cale incidentală a hotărârii pronunțate în Italia împotriva inculpatului.
Față de cele reținute, instanța de fond a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului nu mai prezintă pericol pentru ordinea publică, dar pentru buna desfășurare a procesului penal se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării acestuia de a nu părăsi localitatea G, în conformitate cu art. 139 al. 1 Cod procedură penală, în cauză fiind îndeplinite cerințele prevăzute de art. 145 Cod procedură penală.
Împotriva acestei încheieri au declarat în termen legal recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și inculpații și.
La primul termen de judecată, inculpatul în prezenta apărătorului ales a solicitat să se ia act de retragerea recursului declarat în cauză motivat de faptul că la data de 21.11.2008 când s-a declarat recurs în cauza de față, acesta nu avea de unde să cunoască soluția ce urma să se pronunțe și în atare situație, nu mai înțelege să mai susțină recursul declarat, fiind mulțumit de soluția dată.
Recursul declarat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați îl vizează pe inculpatul, având în vedere măsura preventivă dispusă de instanța de fond față de acesta, apreciindu-se că temeiurile ce au fost avute în vedere la arestarea preventivă nu au dispărut și nici nu s-au modificat, motiv pentru care se impune să fie menținută măsura arestării preventive a acestuia.
Recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați este fondat.
Recursul declarat de inculpatul este nefondat.
Ia act de retragerea recursului formulat de inculpatul.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată că hotărârea este temeinică și legală sub aspectul menținerii măsurii arestării preventive a inculpatului însă neîntemeiată sub aspectul înlocuirii măsurii arestării preventive a inculpatului, cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea G prevăzută de art. 145 Cod procedură penală.
Potrivit art. 160 al 2 lit. b Cod procedură penală în cursul judecății instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 zile legalitatea și temeinicia arestării preventive și dacă constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat, ori nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune revocarea arestării preventive, ori punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Alineatul 3 al aceluiași articol prevede ca atunci când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare, privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifice privarea de libertate, instanța dispune prin încheiere motivată menținerea arestării preventive.
Prin prisma acestor dispoziții legale, dar și a motivelor de recurs învederate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, precum și a apărărilor formulate de inculpați se apreciază că hotărârea atacată este netemeinică în ceea ce îl privește pe inculpatul, pentru următoarele considerente:
Instanța a reținut că la momentul pronunțării acesteia, s-ar fi schimbat temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, având în vedere declarația inculpatului audiat în cauză, precum și actele prin care s-a solicitat a se avea în vedere că inculpatul, ar fi fost condamnat deja și ar fi executat o pedeapsă aplicată de autoritățile judiciare italiene pentru o parte din actele materiale reținute în sarcina sa prin rechizitoriu.
Prin sentința Tribunalului penal din, depusă în copie la dosar și tradusă de către acesta, rezultă că acestuia i s-a aplicat o pedeapsă de 3 ani și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de asociere în vederea emigrării clandestine și de proxenetism, așa cum sunt definite aceste infracțiuni de către legea penală italiană, însă această hotărâre judecătorească nu a fost supusă procedurii exequatorului, de recunoaștere a efectelor acesteia în legislația română, chiar dacă mențiunile din această hotărâre ar fi corecte.
În speță, trebuia aplicată procedura prevăzută de Legea nr. 302/2004 privind asistența judiciară internațională în materie penală pentru a da eficiență dispozițiilor hotărârii invocate.
Mai mult, în actele depuse de către inculpatul, nu este înscrisă nici o mențiune privind executarea pedepsei aplicate de autoritățile italiene.
Totodată, din considerentele hotărârii atacate nu rezultă aspectele care au fost avute în vedere de instanță potrivit cărora ar fi dispărut criteriul avut în vedere atunci când s-a luat, respectiv menținut, măsura arestării preventive.
Aspectele invocate, respectiv conținutul declarațiilor date de inculpat, în fata instanței precum și existența unei hotărâri judecătorești străine, care pentru argumentele sus menționate nu poate produce efecte juridice în România, nu sunt de natură a înlătura ori diminua starea de pericol pentru ordinea publică cauzată de inculpat.
Apreciind că, nu au dispărut și nici nu s-au modificat temeiurile care au stat la baza luării și menținerii măsurii arestării preventive față de inculpatul, respectiv, crearea unei stări de nesiguranță și insecuritate socială în rândul comunității, scăderea încrederii în acțiunea fermă a autorităților judiciare pentru a se justifica punerea în libertate a inculpatului, urmează a admite în baza dispozițiilor art. 38515pct. 2 lit. d Cod procedură penală, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, a casa în parte hotărârea recurată și în rejudecare, a menține starea de arest a inculpatului pe perioada prevăzută de dispozițiilor art. 160balin. 2 Cod procedură penală.
Cât privește motivele de recurs formulate de inculpatul se constată că cele două condiții cumulative prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedură penală sunt îndeplinite, inculpatul prezentând pericol social concret pentru ordinea publică pentru aspectele învederate de instanța de fond în hotărârea atacată, respectiv starea de insecuritate socială, rezonanța și impactul acestora asupra mediului social.
Se apreciază că se mențin temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, în cauză verificându-se existența probelor si indiciilor temeinice că acesta ar fi comis faptele pentru care s-a luat măsura preventivă și pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, fapte ce sunt pedepsite de legea penală cu închisoarea mai mare de 4 ani, lăsarea sa în libertate prezentând pericol social concret pentru ordinea publică, ținând seama și de modalitatea precum și împrejurările comiterii faptelor, precum și a scopului urmărit de acesta.
În raport de considerentele sus menționate, instanța de fond în mod corect a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu aceea de a nu părăsi localitatea sau țara, menținând ca temeinică și legală, în baza art. 3002Cod procedură penală măsura arestării preventive a inculpatului.
Așa fiind, văzând și dispozițiilor art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii din data de încheierii de ședință din 24.11.2008, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- e p. care o menține ca temeincă și legală sub aspectul analizat.
Văzând și art. 192 alin. 2 Cod procedură penală urmează a obliga pe fiecare recurent inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, împotriva încheierii de ședință din 24.11.2008, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Casează în parte încheierea din 24.11.2008 a Tribunalului Galați și în rejudecare:
În baza art. 160b 1alin. 2 Cod procedură penală în ref. la art. 3002Cod procedură penală menține starea de arest a inculpatului (fiul lui și, născut la data de 17.09.1982 în Tg. B, jud. G, domiciliat în G,-, CNP:-, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G).
Menține celelalte dispoziții ale încheierii recurate.
Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 24.11.2008, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul (fiul lui și născut la data de 17.01.1986 în G, domiciliat in G, str. - nr. 25, - 1C,. 117, CNP:-, in prezent deținut in Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță ) împotriva încheierii de ședință din 24.11.2008, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă pe fiecare recurent inculpat la câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 03.12.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
- -
Red. 23.12.2008
Tehn. 23.12.2008.
Fond:
Președinte:Mariana GhenaJudecători:Mariana Ghena, Petruș Dumitru, Ion Avram
