Menținere măsură de arestare preventivă . Decizia 243/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 243
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN: 06 aprilie 2009
Completul format din:
PREȘEDINTE: Dumitru Pocovnicu JUDECĂTOR 2: Crîșmaru Gabriel
- - - JUDECĂTOR 3: Ecaterina Ene judecător
-A - - grefier
Ministerul Public: PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BACĂU
reprezentat prin procuror
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii din 02.04.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns recurentul - inculpat în stare de arest asistat din oficiu de avocat.
Procedura este completă.
S-a expus referatul oral asupra cauzei de către grefier, după care:
Recurentul-inculpat, întrebat fiind, precizează că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Avocat, arată că a luat legătura cu inculpatul și nu mai are alte cereri prealabile de formulat.
Reprezentantul Parchetului, arată că nu are alte cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile formulate în cauză, Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat, a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii pronunțată de Tribunalul Bacău la data de 2 aprilie 2009 și pe fond revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului și înlocuirea acesteia cu obligarea de a nu părăsi țara. Din probele administrate până în prezent, nu rezultă că inculpatul ar fi săvârșit fapta și nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive. Pentru asistența juridică din oficiu, solicită plata onorariului din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Reprezentantul Parchetului a solicitat respingerea recursului, menținerea soluției pronunțată de Tribunalul Bacău și judecarea inculpatului în stare de arest, întrucât temeiurile avute în vedere la arestare se mențin, lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică, pericol ce rezidă din natura infracțiunii, modalitatea și împrejurările comiterii acesteia. Infracțiunea de omor pentru care este trimis inculpatul în judecată prezintă un grad de pericol social sporit, cu rezonanță asupra comunității din care acesta provine.
Recurentul - inculpat, susține că față de decizia penală nr. 96 din 06.02.2009 pronunțată de Curtea de APEL BACĂU prin care s- casat decizia Tribunalului Bacău și s-a trimis cauza spre rejudecare, dosarul în proporție de 95 % este soluționat, alte probe noi nu s-au dispus. Solicită admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate pentru a-și formula apărările necesare.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 02.04.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, în temeiul art.300/2 Cod procedură penală, raportat la art.160/b Cod procedură penală, s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului, fiul lui G și, născut la data de 06.08.1948 în comuna Livezi, județul B, cetățenia română, studii 10 clase, pensionar, divorțat, fără copii minori, stagiul militar satisfăcut, recidivist, CNP -, domiciliat în municipiul B,-,. A, Ap.3, fără formele legale în municipiul B,- (la garaj), în prezent aflat în Penitenciarul Bacău, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art.174 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.37 lit. b Cod penal.
Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță a reținut următoarele:
Infracțiunea pentru care este trimis în judecată inculpatul, omor, prevăzută de art.174 Cod penal, cu aplicarea art.37 lit. b Cod penal, prezintă o gravitatea sporită, fapta având rezonanță în rândul opiniei publice și determinând reacția negativă a acesteia față de împrejurarea că persoanele față de care planează astfel de acuzații sunt judecate în stare de libertate.
Faptul că procesul este într-o stare avansată, fiind audiat inculpatul, partea vătămată și o parte dintre martorii din lucrări, nu constituie o dovadă că inculpatul și-a schimbat în timp mentalitatea și comportamentul, pentru a se reține că lăsat în libertate, nu ar putea încerca să zădărnicească activitatea judecătorească în propria cauză.
În raport de gradul de pericol social, modalitatea de comitere a faptei, urmarea produsă, respectiv decesul victimei, valorile sociale lezate, nu s-au modificat temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive.
Tot astfel, se constată că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea sarcina inculpatului este închisoarea mai mare de 4 ani.
Împotriva acestei încheieri, în cadrul termenului legal, a declarat recurs inculpatul.
Recursul nu a fost motivat în scris, iar în susținerile orale făcute și prin apărătorul desemnat din oficiu, s-a susținut că aceasta este nelegală și netemeinică pentru motivele prezentate în preambulul prezentei decizii.
Analizând încheierea recurată în raport de motivele de recurs invocate și examinând-o sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată că recursul urmează a fi respins pentru considerentele care vor fi prezentate.
Prin încheierea de ședință din 03.10.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău, în temeiul art.149/1 alin.9 și 10 Cod procedură penală, cu art.148 lit. b și f Cod procedură penală, s-a dispus arestarea recurentului-inculpat.
În temeiul art.155 Cod procedură penală, art.300/1, cu art.160, respectiv art.300/2, cu art.160/b Cod procedură penală, s-a dispus prelungirea duratei măsurii arestului preventiv, respectiv menținerea măsurii arestului preventiv, anterioara menținere a stării de arest fiind dispusă prin încheierea din data de 13.02.2009.
În conformitate cu dispozițiile art.300/2 Cod procedură penală, cu art.160/b Cod procedură penală, "În cursul judecății, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Dacă instanța constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive."
În conformitate cu aceste texte, în cursul judecății, în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, instanța este datoare să verifice din oficiu, dar nu târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive, iar când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța menține, prin încheiere motivată, arestarea preventivă.
Așa cum se arăta, la luarea măsurii arestului preventiv s- avut în vedere ca temei în drept, art.148 alin.1 lit. b și f Cod procedură, respectiv: "există date că inculpatul încearcă să zădărnicească în mod direct sau indirect aflarea adevărului prin influențarea unei părți, a unui martor sau expert ori prin distrugerea, alterarea sau sustragerea mijloacelor materiale de probă" și "nculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică".
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv se mențin, astfel încât soluția pronunțată de prima instanță este legală și temeinică, iar motivarea este corespunzătoare.
Probele administrate la urmărirea penală și la prima instanță oferă indicii care fac rezonabilă presupunerea că recurentul-inculpat a săvârșit fapta pentru care este trimis în judecată.
Alegerea și menținerea măsurii de prevenție se face ținându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii pentru care recurentul-inculpat a fost trimisă în judecată, precum și de împrejurările concrete în care se presupune că s-a comis.
În cadrul criteriilor complementare, gradul de pericol social al infracțiunii pentru care recurentul-inculpat a fost trimis în judecată, trebuie privit și prin prisma unor circumstanțe concrete ale cauzei, cum ar fi consecințele grave pe care le-a avut, fiind suprimată viața unei persoane, de frecvența infracțiunilor de omor și de necesitatea unei prevenții generale.
În cauza dedusă judecății se constată, în acord cu practica Curții Europene a Drepturilor Omului, că există indicii precise cu privire la un interes public real, care fără a aduce atingere prezumției de nevinovăție a recurentului-inculpat, are o pondere mai mare cea a regulii generale a judecării în stare de libertate.
În raport de gravitatea deosebită a infracțiunii pentru care este trimis în judecată recurentul-inculpat, dedusă și din modalitatea în care se presupune că a fost comisă și de consecințele acesteia, Curtea constată că există un just echilibru între măsura privării de libertate a inculpatului și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave.
În condițiile speței, în acest moment, interesul general prevalează în raport cu interesul recurentului-inculpat de a fi cercetat în stare de libertate.
Curtea apreciază că lăsarea în libertate recurentului-inculpat, în acest stadiu al soluționării cauzei, ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, ar genera o stare de insecuritate socială, ar induce concluzia că persoanele împotriva cărora există probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că au comis infracțiuni deosebit de grave, cum este și în cauza dedusă judecății, nu sunt private de libertate, ceea ce ar avea un impact negativ asupra ordinii sociale și ar induce redința că justiția nu acționează destul de ferm împotriva unor manifestări infracționale de un pericol social deosebit.
Pentru aceleași motive, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.139 alin.1 și 2 Cod procedură penală, Curtea constată că nu se impune înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi țara și, cu atât mai puțin, revocarea măsurii arestului preventiv, așa cum a solicitat apărătorul desemnat din oficiu.
Referitor la vinovăția sau nu a recurentului-inculpat cu privire infracțiunea pentru care acesta a fost trimis în judecată, acesta este un aspect asupra căruia urmează a se pronunța, după administrarea tuturor probelor, atât cele ale acuzării, cât și ale apărării, instanța investită cu soluționarea fondului cauzei, respectiv Tribunalul Bacău.
În ceea ce privește starea de sănătate de recurentului-inculpat, în conformitate cu prevederile art.139/1 Cod procedură penală, n cazul în care, pe baza actelor medicale, se constată că inculpatul suferă de o boală care nu poate fi tratată în rețeaua medicală a Administrației Naționale a Penitenciarelor, administrația locului de deținere poate dispune efectuarea tratamentului sub pază permanentă în rețeaua medicală a Ministerului Sănătății Publice.
Desigur că prima instanță, pe parcursul soluționării cauzei, în conformitate cu prevederile art.300/2 Cod procedură penală, cu art.160/b Cod procedură penală, va avea obligația de a verifica periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile legalitatea și temeinicia arestării inculpatului și în raportat și de probele care vor mai fi administrate, să dispună dacă mai subzistă sau nu temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și să dispună dacă se mai impune menținerea măsurii arestului preventiv, înlocuirea acestei măsuri preventive cu o altă măsură prevenită, sau revocarea acesteia.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va fi respins ca nefondat recursul declarat de recurentul-inculpat.
În baza art.69 alin.1 din Legea nr.51/1995, cu art.189 Cod procedură penală, se va dispune plata din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților, către Baroul Bacău, a onorariului avocat oficiu.
În conformitate cu dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală, va fi obligat recurentul-inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru aceste motive;
În numele legii;
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-inculpat împotriva încheierii din data de 02.04.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr-.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților, către Baroul Bacău, a onorariului avocat oficiu în sumă de 100 RON, avocat.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă recurentul-inculpat să plătească statului suma de 250 RON cu titlul de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 06.04.2009, în prezența recurentului-inculpat.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
a
Red. încheierea
Red.dec.
06.04.2009
Președinte:Dumitru PocovnicuJudecători:Dumitru Pocovnicu, Crîșmaru Gabriel, Ecaterina Ene
