Menținere măsură de arestare preventivă . Decizia 289/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr.1274/2/2010
366/2010
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ nr. 289
Ședința publică din data de 16 februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mariana Constantinescu
JUDECĂTOR 2: Raluca Moroșanu
JUDECĂTOR 3: Corina Ciobanu
GREFIER: - -
* * * * * * * * * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism este reprezentat prin procuror
* * * * * * * * * * * *
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect recursurile declarate de recurenții inculpați, și împotriva Încheierii de ședință din data de 3 februarie 2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, în Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții inculpați și, personal în stare de arest și asistați juridic de apărător desemnat din oficiu și recurenții inculpații, și în stare de arest și asistați juridic de apărător desemnat din oficiu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Inculpații întrebați fiind de către președintele completului de judecată, declară că sunt de acord să fie asistați juridic de către apărătorii desemnați din oficiu.
Părțile întrebate fiind de către instanță declară că nu au alte cereri de formulat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Apărătorul desemnat din oficiu al recurenților inculpați și, având cuvântul, critică încheierea atacată, ca nelegală și netemeinică.
Consideră menținerea prevenției ca nefiind utilă cauzei întrucât nu subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, în sensul că nu sunt probe din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpaților ar reprezenta un pericol concret pentru ordinea publică. Mai subliniază faptul că inculpații au fost sinceri recunoscând faptul că sunt consumatori de droguri însă nu și traficanți. Își încheie pledoaria solicitând admiterea recursurilor, casarea încheierii atacate și pe fond continuarea procesului penal cu inculpații în stare de libertate.
Apărătorul desemnat din oficiu al recurenților inculpați, și, având cuvântul, critică încheierea atacată, ca nelegală și netemeinică.
Consideră că nu este justificată menținerea prevenției întrucât lăsarea în libertate a inculpaților nu perturbă buna desfășurare a procesului penal și nu reprezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Subliniază faptul că inculpații sunt foarte tineri, sunt consumatori de droguri nu și traficanți și că regretă sincer situația în care se găsesc. Își încheie pledoaria subliniind că inculpatul este tatăl unui copil minor care are nevoie de îngrijirea sa. Solicită admiterea recursurilor casarea încheierii atacate și pe fond continuarea procesului penal cu inculpații în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul pune concluzii de respingere a recursurilor ca nefondate și menținere a încheierii atacate ca fiind legală și temeinică întrucât subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților iar din natura infracțiunilor și modalitatea de săvârșire a acestora rezultă gradul ridicat de pericol concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpaților și temerea că odată puși în libertate și-ar relua activitatea infracțională.
În baza art. 192 Cod procedură penală solicită obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt, aderă la concluziile apărătorului desemnat din oficiu, solicitând să fie judecat în stare de libertate. Subliniază faptul că nu prezintă nici un fel de pericol pentru ordinea publică, întrucât nu este traficant de droguri.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt, aderă la concluziile apărătorului desemnat din oficiu, solicitând să fie judecat în stare de libertate. Subliniază faptul că nu prezintă nici un fel de pericol pentru ordinea publică întrucât nu este traficant de droguri.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt, aderă la concluziile apărătorului desemnat din oficiu, solicitând să fie judecat în stare de libertate. Subliniază faptul că nu prezintă nici un fel de pericol pentru ordinea publică întrucât nu este traficant de droguri.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt, aderă la concluziile apărătorului desemnat din oficiu, solicitând să fie judecat în stare de libertate. Subliniază faptul că nu prezintă nici un fel de pericol pentru ordinea publică, întrucât nu este traficant de droguri.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, aderă la concluziile apărătorului desemnat din oficiu, solicitând să fie judecat în stare de libertate. Subliniază faptul că nu prezintă nici un fel de pericol pentru ordinea publică, întrucât nu este traficant de droguri.
CURTEA
Asupra recursului penal de față a reținut:
Prin încheierea din data de 03.02.2010, Tribunalul București - Secția I Penală a menținut starea de arest a inculpaților, conform art.3002și 160 Cod procedură penală, reținând în esență că subzistă temeiurile care au determinat luarea și menținerea măsurii până la acest moment și că acestea impun în continuare privarea de libertate a inculpaților.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații, arătând ca nu se mai mențin temeiurile care au determinat luarea măsurii, Curtea reținând că aceștia nu au contestat existența indiciilor temeinice privind săvârșirea faptei, iar în ceea ce privește pericolul social, s-a invocat de către apărători că inculpații nu prezintă un astfel de pericol care să justifice cercetarea lor în continuare în stare de arest preventiv.
Analizând actele dosarului, prin prisma motivelor invocate și din oficiu în conformitate cu disp. art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea apreciază că recursurile nu sunt fondate.
Inculpații au fost arestați preventiv prin încheierea din data de 09.04.2009, împreună cu alte 4 persoane și au fost ulterior trimiși în judecată, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 și art. 4 alin. 1 și 2 din Legea 143/2000, cu aplic. art. 33 lit. a din Codul penal, reținându-se în fapt că:
Inculpatul, la data de 13.03.2009. i-a vândut colaboratorului cu nume de cod " " o doză de heroină, contra sumei de 50 lei.
Inculpatul, la data de 13.03.2009. în timp ce se afla pe strada -, i-a vândut colaboratorului cu nume de cod " " o doză de heroină, contra sumei de 50 lei.
Inculpatul, la data de 09.02.2009, la orele 17,30, ducându-se pe-, la persoana cunoscută sub numele de " al lui " a fost găsit de colaboratorul cu nume de cod " ", căruia i-a vândut o doză de heroină, contra sumei de 50 lei.
Inculpatul împreună cu inculpatul au vândut la data de 21.03.2010, în două doze de heroină colaboratorului cu nume de cod " ", contra sumei de 50 lei.
Inculpatul împreună cu inculpatul au vândut la data de 21.03.2010, în două doze de heroină colaboratorului cu nume de cod " ", contra sumei de 50 lei, iar la datele de 20.02.2009 și respectiv 21.02.2009 a vândut aceluiași colaborator două doze de heroină cu suma de 100 de lei.
Așa cum a reținut tribunalul, măsura arestării a fost luată și menținută ulterior succesiv, cu respectarea tuturor garanțiilor procesuale și îndeplinirea condițiilor prev. de art.136, 143, 681și 148 lit.f Cod procedură penală.
După sesizarea instanței, a început cercetarea judecătorească, urmând ca în fața instanței de judecată să fie administrate nemijlocit probele, să fie încuviințate și alte probe, instanța dispunând audierea martorilor nemijlocit, atât a celor care au fost audiați în cursul urmăririi penale cât și a altor martori, cercetarea judecătorească fiind în desfășurare.
Din analiza probelor administrate atât în cursul urmăririi penale cât și al judecății, Curtea reține că temeiurile care au determinat luarea și ulterior menținerea măsurii arestării preventive subzistă în continuare astfel încât în mod legal a apreciat tribunalul că nu se poate dispune revocarea măsurii arestării, motivând că acele temeiuri care au determinat măsura arestării nu s-au schimbat.
Curtea reține că există indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunile (relevante fiind procesele verbale de percheziție domiciliară, de redare a înregistrărilor convorbirilor în mediul ambiental, ale convorbirilor telefonice, a rapoartelor investigatorilor sub acoperire, declarațiile inculpaților și ale martorilor).
Curtea reține de altfel că în cauză nu s-a contestat existența indiciilor temeinice privind săvârșirea faptelor.
Curtea constată că Tribunalul a analizat situația fiecărui inculpat în parte, din cuprinsul încheierii rezultând că instanța de fond s-a preocupat să rețină îndeplinirea condițiilor prev. de art. 148 în raport de activitatea specifică a fiecăruia dintre inculpați.
În ceea ce privește pericolul social pentru ordinea publică, Curtea apreciază că este pe deplin dovedit, atât prin modul de săvârșire a faptelor cât și prin conduita și persoana inculpaților, reținând numărul mare de persoane implicate, fiecare având atribuții delimitate, cantitatea relativ mare de droguri care s-a găsit la aceștia, dar și la ceilalți inculpați.
Curtea reține că nu s-au relevat până în acest moment procesual nici împrejurări noi care să fundamenteze o altă măsură preventivă, iar în ceea ce privește termenul rezonabil al măsurii preventive, Curtea arată că inclusiv practica CEDO este nuanțată sub acesta aspecte, Curtea de la Strassbourg relevând că se impune a se ține seama de toate împrejurările cauzei, numărul de participanți, contribuția specifică a fiecăruia, gradul de complexitate al fiecărei cauze în parte, astfel încât și termenul măsurii arestării preventive se analizează în mod specific pentru fiecare cauză și inculpat în parte.
Față de aceste considerente, Curtea apreciază că încheierea este legală și temeinică, iar recursurile inculpaților nu sunt fondate, motiv pentru care în baza art.38515pct.1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca atare recursurile, obligând inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art.192 alin.2 și 4 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge ca nefondate recursurile formulate de inculpații, și împotriva încheierii de ședință din data de 3.02.2010 pronunțată de Tribunalul București - Secția a Ia penală în dosarul penal nr-.
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă pe fiecare recurent inculpat la câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariile apărătorilor din oficiu în sumă de câte 100 lei pentru fiecare inculpat se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 16.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
a
GREFIER
Red. - / 23.02.2010
Dact./ 23.02.2010
Ex.2
Red. / Tribunalul București - Secția I Penală
Președinte:Mariana ConstantinescuJudecători:Mariana Constantinescu, Raluca Moroșanu, Corina Ciobanu
