Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 288/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
(363/2010)
DECIZIA PENALĂ NR. 288
Ședința publică de la 16 februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mariana Constantinescu
JUDECĂTOR 2: Raluca Moroșanu
JUDECĂTOR 3: Corina Ciobanu
GREFIER - - -
*********
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol, se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 29 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat recurentul inculpat în stare de arest și asistat de apărător din oficiu, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. - emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Juridică.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului, recurentul inculpat fiind de acord cu asistența juridică din oficiu.
Apărătorul recurentului inculpatavând cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală și pe fond, revocarea măsurii arestării preventive și judecarea inculpatului în stare de libertate. Consideră că nu se mai mențin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și nu au apărut temeiuri noi, care să justifice menținerea acestei măsuri.
În continuare mai arată că nu este îndeplinită cea de-a doua condiție prevăzută de art.148 lit. f Cod procedură penală, în sensul că nu există probe că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică și nu există temerea că odată lăsat liber, acesta va influența bunul mers al judecății, urmând a se prezenta ori de câte ori va fi solicitat.
Mai mult, recurentul nu este cunoscut cu antecedente penale, a avut o atitudine sinceră, recunoscând și regretând fapta comisă, starea sa de sănătate este precară și are doi copii minori în întreținere.
Reprezentantul parchetuluiavând cuvântul, solicită menținerea încheierii recurate ca fiind legală și temeinică. În prezenta cauză există suficiente indicii temeinice care să ateste comiterea de către inculpat a faptei - pentru care s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv și condamnarea în primă instanță. Apreciază că în mod corect instanța de fond a menținut măsura arestării preventive având in vedere gravitatea faptei comise, precum și modul în care a acționat inculpatul. Față de cele arătate mai sus, consideră că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică și solicită respingerea recursului ca fiind nefondat.
Recurentul inculpatavând ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate. Arată că are 3 copii minori în întreținere și are probleme de sănătate.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prinîncheierea din data de 29 ianuarie 2010, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția I Penală (ca instanță de apel), în baza art.3002Cod de procedură penală a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive ainculpaților(fiul lui și, născut la data de 06 iulie 1989, arestat în baza nr.36/UP din data de 08 aprilie 2009 emis de Judecătoria C), (fiul lui și, născut la data de 21 martie 1989, arestat în baza nr.37/UP din data de 08 aprilie 2009 emis de Judecătoria C) și (fiul lui G și, născut la data de 21 octombrie 1963, arestat în baza nr.38/UP din data de 08 aprilie 2009 emis de Judecătoria C), iar în baza art.160 alin.3 din Codul d e procedură penală, a dispus menținerea stării de arest preventiv a celor trei inculpați.
Prin aceeași încheiere, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, formulată deinculpatul.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a constatat că măsura arestării preventive a inculpaților a fost dispusă cu respectarea dispozițiilor art.143 și 148 lit.f Cod de procedură penală, iar temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu au încetat și impun în continuare privarea de libertate a acestora.
Astfel, a reținut Tribunalul că din materialul probator administrat până în prezent în cauză, rezultă în continuare presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată și totodată, pentru această infracțiune, legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar natura și gravitatea faptelor, împrejurările și modalitatea în care se reține că ar fi fost comise, precum și circumstanțele personale ale inculpaților, relevă pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar putea produce lăsarea acestora în libertate, motiv pentru care a apreciat că se impune menținerea stării de arest preventiv a inculpaților, și
Cu privire la cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, formulată de inculpatul, Tribunalul a reținut că la luarea măsurii arestării preventive față de acest inculpat s-a reținut incidența cumulativă a condițiilor prevăzute de art.143 și 148 lit.f Cod de procedură penală, condiții pe care tribunalul le-a apreciat și în prezent ca subzistând și impunând în continuare privarea de libertate a inculpatului, ținând cont și de disp.art.136 de Cod procedură penală.
Drept urmare, s-a considerat că această cerere nu satisface exigențele art.139 alin.1 și 2 Cod de procedură penală, fiind respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva încheierii Tribunalului,a declarat recurs în termenul legal(respectiv la data comunicării acesteia, 02 februarie 2010)inculpatul.
Recursul inculpatului a fost înaintat de Tribunal și înregistrat pe rolul acestei Curți la data de 11 februarie 2010.
În dezbaterile asupra recursului, inculpatul a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii recurate și pe fond, revocarea măsurii arestării preventive și judecarea sa în stare de libertate, susținând, prin apărătorul său, că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri și nici nu au apărut temeiuri noi care să justifice în continuare privarea sa de libertate. În acest sens, s-a arătat că inculpatul a recunoscut si regretat fapta comisa, astfel că lăsat în libertate nu va împiedica buna desfășurare a procesului penal, asumându-și angajamentul de a se prezenta la instanță ori de câte ori va fi solicitat, iar pe de altă parte nu există probe că lăsarea acestuia în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică, avându-se în vedere faptul că nu este cunoscut cu antecedente penale, prezintă o stare de sănătate precară și are trei copii minori în întreținere.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele astfel invocate, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art.3856alin.3 din Codul d e procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Curtea constată cărecursul inculpatului este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Inculpatul recurent Gaf ost trimis în judecată în stare de arest preventiv, alături de inculpații și, prin Rechizitoriul nr.280/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C, reținându-se în sarcina sa săvârșirea a trei infracțiuni de furt calificat, fapte prevăzute și pedepsite de art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit.a, g, i Cod penal, cu plic. art.33 lit.a Cod penal.
În fapt, acuzațiile aduse inculpatului G au fost următoarele:
1. La începutul lunii decembrie 2008, pe timp de noapte, împreună cu inculpații și au pătruns în locuința numitului, din comuna,-, jud. I, după ce au desprins cu ajutorul unui levier metalic scândurile bătute provizoriu la una din ferestrele casei, iar din interior au sustras cinci calorifere noi, marca "", precum și 10 baxuri de polistiren extrudat marca "" bunuri aparținând vecinului acestuia, respectiv părții vătămate pe care aceasta le depozitase în locuința respectivă din lipsă de spațiu. Prejudiciul creat părții vătămate s-a ridicat la suma de 4500 lei și a fost recuperat parțial prin restituirea unei părți din bunurile sustrase.
2. În noaptea de 7/8.01.2009, tot împreună cu inculpații și, au pătruns, prin efracție, în imobilul aparținând părții vătămate, amplasat în comuna, nr. 1523, jud. Din imobilul respectiv inculpații au sustras mai multe bunuri, respectiv un televizor marca "Philips", cu diagonala de 80 cm, și un purtând aceeași marcă. Prejudiciul creat părții vătămate s-a ridicat la valoarea de 1100 lei, sumă cu care s-a constituit parte civilă în procesul penal.
3. În noaptea de 5/6.04.2009, inculpații G, și au pătruns, prin efracție, în baraca aparținând părții vătămate amplasată pe un teren împrejmuit, situat în comuna,-, de unde au sustras 12 saci cu ciment, 6 saci cu multibat, 1 foarfece de tăiat fier beton și un boloboc. Față de faptul că prejudiciul nu a fost recuperat partea vătămată a înțeles să se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 1000 lei.
Examinând situația recurentului inculpat G din perspectiva exigențelor art.3002din Codul d e procedură penală rap. la art.160 Cod de procedură penală, Curtea constată că Tribunalul a apreciat în mod corect asupra menținerii temeiurilor de fapt și de drept (art.143 și art.148 lit.f din Codul d e procedură penală) care au determinat arestarea inițială a inculpatului, precum și asupra necesității privării în continuare de libertate a acestuia.
Astfel, în ceea ce privește satisfacerea cerințelor prev. de art.143 Cod de procedură penală, întocmai instanței de apel, Curtea găsește că materialul probator strâns în cauză până în acest moment procesual și care a servit deja la pronunțarea în primă instanță a unei hotărâri de condamnare a inculpatului la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare, cu executare în regim de detenție, justifică și în prezent presupunerea rezonabilă a comiterii de către inculpat a infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată.
De altfel, se constată că însuși recurentul inculpat, nu contestă existența datelor și indiciilor temeinice care îndreptățesc bănuiala legitimă a săvârșirii faptelor ce-i sunt imputate, împrejurare care nu mai face necesară reanalizarea elementelor probatorii pe care se întemeiază în mod rezonabil suspiciunile ce planează asupra acestuia și pe baza cărora împotriva lui au fost formulate acuzații oficiale.
În același timp, este justă și aprecierea Tribunalului cu privire la pericolul concret pe care îl prezintă, în continuare, pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpatului, pericolul respectiv fiind probat nu doar de gravitatea în sine a infracțiunilor de care este acuzat (furturi din locuințe, săvârșite la intervale scurte de timp, împreună cu alți doi inculpați și la adăpostul întunericului), dar și de datele ce caracterizează persoana acestuia (constând în aceea că nu a făcut dovada existenței unei ocupații și a unui loc de muncă, care să-i asigure în mod licit obținerea veniturilor necesare existenței, iar prin modul concret în care, de comun acord cu ceilalți doi inculpați, a conceput și desfășurat întreaga activitate infracțională - pe baza unor cercetări prealabile asupra locurilor de unde își propuneau să sustragă bunuri - a dovedit o îndrăzneală remarcabilă).
Drept urmare, în contextul absenței unor surse oneste de venituri și al ușurinței cu care, inculpatul și-a asumat consecințele unei atitudini reprobabile față de ordinea de drept și de valorile sociale ocrotite de lege, prin săvârșirea repetată de fapte ilicite, Curtea găsește că se poate aprecia, în mod rezonabil, că inculpatul prezintă riscul comiterii oricând, a unor noi fapte similare, ordinea publică fiind pusă astfel întru-un grav pericol.
Este drept că în favoarea inculpatului pledează și unele referințe personale pozitive (cum ar fi buna conduită socială manifestată înainte de comiterea faptelor deduse judecății în cauza de față, atitudinea sinceră manifestată pe parcursul judecății, situația familială delicată și starea de sănătate precară), însă, aceste aspecte nu sunt suficiente pentru a determina reconsiderarea necesității menținerii arestării preventive a acestuia, privarea de libertate a inculpatului fiind întru-totul justificată, în fapt și în drept, având în vedere gravitatea faptelor comise și pericolul concret pentru ordinea publică, anterior evidențiat, aceste aspecte cuvenindu-se a fi analizate, în procesul de individualizare a pedepsei.
Față de aceste considerente și având în vedere că, din oficiu, nu se constată motive de casare a încheierii atacate, Curtea, în temeiul art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul.
În temeiul art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu, desemnat pentru a asigura asistența juridică obligatorie a acestuia, fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat G împotriva încheierii de ședință din data de 29 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-.
În temeiul art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, onorariul apărătorului din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 16 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
escu
.
GREFIER,
Red.jud.
Ex.2 / 10.03.2010
/ -
Președinte:Mariana ConstantinescuJudecători:Mariana Constantinescu, Raluca Moroșanu, Corina Ciobanu
