Menținere măsură de arestare preventivă . Decizia 292/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE Nr. 292 Dosar nr-
Ședința publică de la 11 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Țînț
JUDECĂTOR 2: Elena Barbu
JUDECĂTOR 3: Mihaela Alexandru
GREFIER - - -
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
- procuror în cadrul Parchetului de pe lângă
Curtea de APEL BRAȘOV
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații și împotriva încheierii de ședință din 09.04.2008 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosarul nr -.
Dezbaterile în cauză au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio - video.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul inculpat în stare de arest, asistat de apărătorul desemnat din oficiu, avocat și recurentul inculpat în stare de arest, asistat de apărătorul ales, avocat.
Procedura îndeplinită.
Se permite apărătorilor prezenți să ia legătura cu inculpații aflați în stare de arest.
Întrebate fiind, părțile declară că nu au alte cereri de formulat.
Instanța constată cauza în stare de soluționare și, potrivit art 385/13 Cod procedură penală, acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință din 9 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov și, pe cale de consecință, revocarea măsurii arestării preventive, apreciind că, la acest moment, temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii preventive nu mai subzistă și că trebuie avute în vedere circumstanțele reale și personale ale inculpatului care este tânăr, nu are antecedente penale și a recunoscut săvârșirea faptei pe care o regretă.
Avocat pentru recurentul inculpat solicită admiterea recursului, casarea încheierii tribunalului și, pe cale de consecință, punerea în libertate a inculpatului. Și la acest termen de judecată s-a prezentat un martor care, fără dubiu, a arătat că nu l-a văzut la locul faptei pe inculpatul care, de altfel, a și-a susținut nevinovăția, în mod constant.
Acest proces se prelungește nejustificat, fără vina inculpatului, arătând că la un moment dat nu a fost transferat, expertiza dispusă in cauza nu s-a putut efectuat pentru că corpurile delicte trimise spre analiza au fost altele, in loc să fie toporul a fost o coasă. Cert este că inculpatul se află de 18 luni arestat pentru o faptă pe care spune că nu a săvârșit- Chiar dacă fapta pentru care este cercetat este foarte gravă, insă, prezumția de nevinovăție nefiind răsturnată, inculpatul poate beneficia de termenul rezonabil, astfel încât să fie judecat în stare de libertate.
Mai mult, este evident că suntem într-o eroare judiciară, pentru că trebuia să se găsească pe topor și urme ale victimei, dacă, într-adevăr, ar fi lovit cu toporul pe victima suprimându-i viața. Este inadmisibil să se găsească ADN - ul inculpatului, nu și pe cel al victimei, în condițiile în care inculpatul susține că nu acel topor nu a fost folosit la săvârșirea faptei.
Să se aibă în vedere circumstanțele personale ale inculpatului care are copii minori, nu a fost cunoscut cu antecedente penale, a fost cunoscut cu o reputație bună in societate și, așa cum a arătat un martor, inculpatul în comunitatea, opinia majorității este că inculpatul nu este vinovat.
Pentru toate aceste concluzii și față de faptul că o parte din martorii din dosar care l-au învinuit pe inculpat, și se referă la junior, zis "", este cercetat și arestat pentru fapta aceasta, apreciază că se poate înlocui măsura arestării preventive cu măsura preventivă prev de art 145 Cod penal, punând în sarcina acestuia obligațiile pe care le va aprecia instanța.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca nefondate, a recursurilor declarate de inculpați și menținere a încheierii de ședință din 9 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov, care este legală și temeinică, pe de o parte subzistând temeiurile avute în vedere la baza luării măsurii arestării preventive, respectiv cele prev de art 148 lit f Cod procedură penală, fiind îndeplinite ambele condiții, iar, pe de altă parte pentru buna desfășurare a procesului penal. Acest proces s-a desfășurat cu dificultate datorită poziției procesuale oscilante a inculpatului, precum și a declarațiilor contradictorii a martorilor audiați în această cauză.
Recurentul inculpat declară că nu a știut ce face și ce o să se întâmple.
Recurentul inculpat solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării dea nu părăsi localitatea, având în vedere că are 2 copii minori, părinții bolnavi și nu dorește ca acești copii să îi fie luați de stat.
CURT E
Constată că prin încheierea de ședință din data de 09 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosar penal nr-, au fost respinse cererile de revocare a măsurii arestării preventive și de înlocuire a acestei măsuri cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, formulate de inculpatul, prin avocat.
În baza art. 3002Cod procedură penală raportat la art. 160 alin.1 și 3 Cod procedură penală, a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului, fiul lui si, născut la 30.10.1989 în B, CNP -, domiciliat în - și a inculpatului, fiul lui și, născut la 7 septembrie 1987 în B, CNP -, domiciliat în -, jud
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în cauză există indicii temeinice privind săvârșirea de către inculpați a unei fapte prevăzute de legea penală, chiar dacă aceștia comiterea de către inculpatul a faptei imputate.
Având în vedere modalitatea concretă de săvârșire a faptelor, respectiv, pe timp de noapte, de două persoane împreună, prin folosirea unei violențe extreme, cu un corp contondent, asupra unei părți vătămate, care era neînsoțită și se deplasa spre casă, cu intenția de a-i aplica o corecție, prima instanță a apreciat că există probe că lăsarea în libertate a celor doi inculpați prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere reacția de revoltă a societății față de astfel de fapte, cu atât mai mult cu cât atât victima, cât și inculpații fac parte dintr-o comunitate restrânsă, unde se cunosc unii pe alții, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracțiune este mai mare de 4 ani închisoare, raportat la dispozițiile art. 148 alin.1 lit.f Cod procedură penală.
Din referatele de evaluare întocmite pentru cei doi inculpați de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Brașov, s-a reținut că ambii au perspective reale de reintegrare în societate, condiționate de participarea la programe care să ducă la creșterea autonomiei morale și continuarea traseului școlar pentru inculpatul și dezvoltarea abilităților sociale de relaționare și obținerea unor calificări și a unui loc de muncă pentru inculpatul.
S-a apreciat că atât cererea de revocare, cât și cererea de înlocuire a măsurii preventive sunt neîntemeiate în raport cu dispozițiile art.139 alin.1 și 2 Cod procedură penală, deoarece temeiurile care au impus arestarea preventivă a acestui inculpat nu au încetat și nici nu s-au schimbat.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații și.
Inculpatul a solicitat, prin apărătorul desemnat din oficiu, revocarea măsurii arestării preventive având în vedere că temeiurile aflate la baza acestei măsuri nu subzistă în raport de circumstanțele reale și personale ale acestui inculpat, care este tânăr, nu are antecedente penale, a recunoscut fapta, pe care o regretă.
Inculpatul a solicitat punerea sa în libertate, cu obligarea de an u părăsi localitatea, întrucât probele administrate în cauză nu susțin acuzațiile aduse, în speță fiind incidente mai multe erori judiciare.
Verificând hotărârea atacată pe baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei și având în vedere dispozițiile art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că este fondat doar recursul declarat de inculpatul pentru următoarele considerente:
Inculpatul a fost arestat preventiv în data de 9.11.2006, pentru faptul că, în data de 8 octombrie 2006, orele 20,00, în loc public, la intersecția str. - cu str. - din mun., împreună cu fratele său minor, au acostat și lovit repetat, în zona capului, cu un topor și o de coasă, pe numitul, producându-i leziuni ce au condus la decesul acestuia, faptă ce poate constitui infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. 1, 175 lit. i Cod penal, cu aplicarea art.75 lit. c Cod penal.
Temeiul arestării preventive l-au constituit dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală.
În cadrul amplei cercetări judecătorești desfășurate la Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov au fost administrate toate probele propuse prin rechizitoriu, precum și cele solicitate de inculpatul, urmând a mai fi audiată, din această ultimă categorie, martora; totodată, s-a dispus a mai fi efectuat un supliment de expertiză biocriminalistică pentru a se stabili asupra existenței urmelor biologice ale victimei pe toporul corp delict.
Analizând temeiul prev. de art.148 lit.f Cod procedură penală, ținând seama de intervalul mare de timp scurs de la data comiterii faptei până în prezent, de stadiul în care se află judecarea cauzei, Curtea apreciază că rezonanța socială a infracțiunii imputată inculpatului, raportată la comunitatea din care acesta face parte, s-a diluat odată cu trecerea timpului, astfel încât în prezent nu se mai poate susține că, prin lăsarea sa în libertate, inculpatul ar reprezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Ca atare, se constată că au intervenit schimbări în privința motivelor care au justificat privarea de libertate a celor inculpatului.
Totodată, sunt avute în vedere mijloacele de probă administrate în fața instanței (declarațiile martorilor sn. jr., ) din care rezultă indicii cu privire la o stare de fapt ce poate fi diferită de aceea reținută în rechizitoriu.
Cum însă procedurile judiciare pornite împotriva numitului sunt în curs de derulare, pentru a se asigura desfășurarea în bune condiții a judecării cauzei, în raport de dispozițiile art.139 alin.1 Cod procedură penală, în cauză se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura prev. de art.145 Cod procedură penală.
Pentru aceste considerente, în baza art.38515pct.2 lit.d Cod procedură penală, Curtea va admite recursul declarat de acest inculpat împotriva încheierii de ședință din data de 09.04.2008, pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosarul penal nr-, pe care o va casa cu privire la soluția de respingere a cererii de înlocuire a arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea și a dispoziției de menținere a arestării preventive față de acest inculpat.
Rejudecând în aceste limite, instanța de recurs va admite cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea formulată de inculpatul și, în baza art.139 alin.1 Cod procedură penală, va fi dispusă această măsură, pe durata căreia inculpatului, îi va fi impusă respectarea obligațiilor prev. de art.145 alin.11Cod procedură penală, desemnând ca organ de supraveghere Poliția Municipiului, fiindu-i totodată interzis, în baza art.145 alin.12lit. c Cod procedură penală, să se apropie de partea civilă, de moștenitorii victimei, respectiv, membrii de familie ai acestora, precum și să nu comunice cu aceștia, direct sau indirect.
Urmează ca inculpatul să fie pus în libertate, iar prezenta încheiere să fie comunicată inculpatului, secției de poliție în a cărei rază locuiește, Jandarmeriei, poliției comunitare, organelor competente să elibereze pașaportul și organelor de frontieră.
Totodată, inculpatului i se vor pune în vedere dispozițiile art.145 alin.3 Cod procedură penală, privind consecințele încălcării măsurii aplicate sau a obligațiilor impuse.
Cât privește recursul promovat de inculpatul, se constată că este nefondat.
Acest inculpat a fost arestat preventiv la data de 10.10.2006, sub acuzația comiterii, în împrejurările descrise mai sus, a infracțiunii prev. și ped. de art.174 alin.1, 175 alin.1 lit. i Cod penal, cu aplicarea art.99 și urm. Cod penal, reținându-se ca temei prevederile art.148 alin.1 lit. f Cod procedură penală.
În prezent, temeiul arestării preventive nu s-a modificat și nici nu a dispărut, având în vedere gravitatea deosebită a faptei, relevată de modalitatea și împrejurările săvârșirii acesteia și urmarea produsă. De asemenea măsura preventivă este necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, în această fază procesuală fiind de audiat martora și fiind dispusă efectuarea unui supliment de expertiză biocriminalistică pentru a elucida existența urmelor biologice ale victimei pe toporul corp delict.
Văzând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de 148 lit. f Cod procedură penală și art. 136 alin. 1 Cod procedură penală, Curtea apreciază că hotărârea primei instanțe în sensul menținerii arestării preventive a inculpatului, este temeinică și legală, fiind aplicabile dispozițiile art. 160 alin. 1 și 3 Cod procedură penală.
Drept urmare, în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, urmează a fi respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov, mai sus indicată.
În baza art. 189 Cod procedură penală, onorariul avocatului din oficiu pentru inculpatul, în sumă de 40 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și se va include în cheltuielile judiciare.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, recurentul va fi obligat să plătească statului suma de 90 lei, cheltuieli judiciare, iar restul cheltuielilor judiciare avansate de stat, în cuantum de 50 lei, urmează a rămâne în sarcina statului, conform art.192 alin.3 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 09.04.2008, pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosarul penal nr-, pe care o casează cu privire la soluția de respingere a cererii de înlocuire a arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea și a dispoziției de menținere a arestării preventive față de acest inculpat.
Rejudecând în aceste limite:
Admite cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea formulată de inculpatul și în consecință:
În baza art. 139 alin 1, art.145 Cod procedură penală, înlocuiește măsura arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, respectiv, Municipiul, fără încuviințarea instanței, cu excepția zilelor când trebuie să se prezinte la instanța de judecată pentru soluționarea prezentei cauze.
Pe durata acestei măsuri, inculpatul este obligat să respecte următoarele condiții:
1. Să se prezinte la organele judiciare ori de câte ori este chemat.
2. Să se prezinte la organul de poliție în raza căruia domiciliază, desemnat cu supravegherea, respectiv Poliția Municipiul, conform programului de supraveghere întocmit de acesta sau ori de câte ori este chemat.
3. Să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar.
4. Să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.
5. Să nu se apropie de partea civilă, de moștenitorii victimei, respectiv, membrii de familie ai acestora, precum și să nu comunice cu aceștia, direct sau indirect.
Atrage atenția inculpatului că în caz de încălcare, cu rea-credință, a măsurii aplicate sau a obligațiilor stabilite, măsura va fi înlocuită cu aceea a arestării preventive, în condițiile prevăzute de lege.
Prezenta se comunică inculpatului, secției de poliție în a cărei rază teritorială locuiește, jandarmeriei, poliției comunitare, organelor competente să elibereze pașaportul și organelor de frontieră.
Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul împotriva aceleiași încheieri.
Onorariul avocatului din oficiu asigurat inculpatului, în sumă de 40 lei, se suportă din fondurile Ministerului d e Justiție, se plătește Baroului B și se include în cheltuielile judiciare avansate de stat.
În baza art.192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă recurentul să plătească statului suma de 90 lei cheltuieli judiciare.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală, restul cheltuielilor judiciare avansate de stat, în cuantum de 50 lei, rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.04.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER
- -
Red. NȚ/ Dact. MB/ 18.04.2008
- 3 exemplare -
Jud fond - -
Președinte:Nicoleta ȚînțJudecători:Nicoleta Țînț, Elena Barbu, Mihaela Alexandru
