Menținere măsură de arestare preventivă . Decizia 39/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
România
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția penală și pentru cauze cu minori
DECIZIA PENALĂ NR. 39/ DOSAR NR-
Ședința publică din 21 ianuarie 2009
Completul de judecată format din:
PREȘEDINTE: Alina Constanța Mandu C - - JUDECĂTOR 2: Simona Franguloiu
- - - JUDECĂTOR 3: Alexandru
- - judecător
- grefier
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror - din Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 19 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Covasna, în dosarul penal nr-.
Dezbaterile în cauza de față au fost înregistrate în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul inculpat, în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Întrebați fiind, reprezentantul parchetului și apărătorul ales al inculpatului declară că nu au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și în conformitate cu dispozițiile art. 38513Cod procedură penală, acordă cuvântul asupra recursului formulat.
Avocat ales pentru recurentul inculpat solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului, iar în subsidiar înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, respectiv, cu consecința obligării inculpatului la respectarea unor obligații.
Apărătorul ales al inculpatului susține că inculpatul este arestat de aproximativ 1 an de zile, termenul rezonabil fiind cu mult depășit în prezenta cauză.
Solicită a se reține că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei în sensul că a întreținut raport sexual, dar fără a exercita presiuni asupra părții vătămate.
De asemenea, subliniază faptul că din depozițiile martorilor audiați rezultă o serie de contradicții. Martora a declarat că a fost certată de partea vătămată, de ce a anunțat la centrul de plasament. Martorele și au fost internate în aceeași cameră la spital cu partea vătămată. Aceste martore au susținut că partea vătămată le-a povestit că îi părea rău că a formulat plângere penală pentru că e nevinovat inculpatul. Partea vătămată împreună cu coinculpatul au parcurs un traseu mai, dar fără a exista nici o influență sau presiuni asupra părții vătămate.
La instanța de fond s-a acordat chiar un termen mai din 24 noiembrie 2008 la 19 ianuarie 2009 și a considerat că a expirat măsura arestării preventive.
Apărătorul inculpatului concluzionează solicitând admiterea recursului și judecarea în stare de libertate a inculpatului având în vedere că este căsătorit, are un copil minor și mai mult de la data arestării sale chiar a ispășit până în prezent o pedeapsă.
În subsidiar, solicită în baza art. 145 Cod procedură penală înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu și stabilirea în sarcina inculpatului obligațiile pe care să le respecte.
Reprezentanta parchetului, având cuvântul susține că termenul rezonabil nu a fost depășit, iar prin termenul mai mare acordat nu s-a depășit termenul prevăzut de lege de verificare a măsurii arestării preventive la 60 de zile. Chiar dacă s-ar primi ipoteza că inculpatul nu a exercitat presiuni asupra părții vătămate, nu exclude vinovăția acestuia.
În urma probatoriului administrat până în prezent, consideră că există suficiente elemente și indicii temeinice cu privire la vinovăția inculpatului, acestea nu s-au schimbat nici nu au suferit modificări, motiv pentru care menținerea măsurii arestării preventive este pe deplin justificată.
Recurentul inculpat, personal, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate și se obligă a se prezenta la instanță ori de câte ori va fi chemat.
1. Constată că prin încheierea din 19 ianuarie 2009 Tribunalul Covasnaa menținut arestarea preventivă a inculpatului, în temeiul art. 3002Cod procedură penală, cu motivarea că și în prezent subzistă temeiurile prevăzute de art. 148 lit.e și Cod procedură penală pe care s-a bazat luarea măsurii arestării preventive.
2. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul și a solicitat revocarea măsurii arestării preventive, cu motivarea că fapta care i-a fost reținută în sarcina sa nu constituie infracțiune, iar circumstanțele personale arată că poate fi judecat și în stare de libertate.
3. Recursul este nefondat.
Inculpatul a fost arestat pentru faptul că în data de 3 mai 2007, împreună cu un alt inculpat au acostat-o pe partea vătămată în vârstă de 16 ani și sub amenințare au obligat-o să întrețină relații sexuale cu aceștia.
Din probele administrate până în prezent rezultă presupunerea că inculpatul este autorul faptei și că relațiile sexuale au fost realizate prin constrângere psihică și profitând de faptul că partea vătămată era instituționalizată într-un centru de plasament și nu era tot timpul sub supraveghere. În aceste condiții, se constată că sunt îndeplinite cerințele art. 143 Cod procedură penală.
De asemenea, așa cum corect a reținut și prima instanță, continuă să subziste temerile că dacă va fi lăsat în libertate inculpatul va exercita presiuni asupra părții vătămate, care a și fost amenințată de inculpat.
Fapta prezintă un pericol social concret ridicat și în raport de modul în care a fost săvârșită, consecințele produse, poziția procesuală a inculpatului și starea de recidivă în care se află acesta, există în continuare un pericol pentru ordinea publică în situația în care cel în cauză ar fi lăsat în stare de libertate.
Durata arestării preventive se înscrie într-un termen rezonabil.
Inculpatul a fost condamnat în primă instanță la o pedeapsă de 6 ani închisoare și chiar dacă hotărârea nu este definitivă ea reprezintă rezultatul examinării întregului material probator și constitui o realitate care nu poate fi ignorată.
4. Așa fiind, potrivit art. 38515pct. 1 lit. Cod procedură penală, recursul urmează să fie respins.
5. Potrivit art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare vor fi suportate de către inculpat.
Pentru aceste motive
În numele legii
Respinge recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință pronunțată de Tribunalul Covasna la data de 19 ianuarie 2009 în dosarul nr- al aceleiași instanțe, pe care o menține.
Obligă inculpatul să plătească statului suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- C - - - -
GREFIER
Red.AV/09.02.2009
Tehnoredact.DS/09.02.2009/2 ex.
Jud.fond. /
Președinte:Alina Constanța ManduJudecători:Alina Constanța Mandu, Simona Franguloiu, Alexandru
