Menținere măsură de arestare preventivă . Decizia 606/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR.606/ DOSAR NR-
Ședința publică din 28 septembrie 2009
Complet de judecată format din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Țînț
JUDECĂTOR 2: Laura Popa
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Hădărean
Grefier - - -
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror - din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Brașov.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații G, G și împotriva încheierii de ședință din data de 23.09.2009 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosarul penal nr-.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv cele ale președintelui completului de judecată au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio - video.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenții inculpați G și în stare de arest ( deținuți în Penitenciarul Codlea ) asistați de apărător ales, avocat, recurentul inculpat în stare de arest ( deținut în Penitenciarul Codlea ) asistat de apărător din oficiu, avocat.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Întrebate fiind părțile arată că nu au cereri de formulat în cauză.
Instanța, constată cauza în stare de soluționare și în temeiul dispozițiilor art. 385 ind.13 Cod procedură penală, acordă cuvântul asupra recursurilor.
Avocat pentru recurenții inculpați G și solicită admiterea recursurilor declarate de inculpați, casarea încheierii pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov și, rejudecând, în principal în temeiul dispozițiilor art. 300 ind.2 raportat la art.160 ind.b alin.2 Cod procedură penală să nu se mai mențină măsura arestului preventiv iar în subsidiar dacă se va aprecia necesar înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu în temeiul dispozițiilor art. 139 alin 1 raportat la art. 145 Cod procedură penală. Apreciază că la acest moment procesual nu se mai impune menținerea stării de arest a celor 2 inculpați. A se avea în vedere că cercetarea judecătorească este aproape finalizată, au fost audiați inculpații, au fost audiate părțile vătămate,martorii astfel că nu există posibilitate ca lăsat în libertate unul dintre inculpați să influențeze finalizarea cercetării judecătorești. De asemenea, apreciază că nu se mai impune se menține măsura arestării preventive față de inculpați prin raportare la termenul petrecut deja în această stare excepțională care este arestarea preventivă. Inculpații sunt arestați de mai bine de 1 an de zile, termen care prin prisma prevederilor art. 5 din CEDO îl consideră un termen rezonabil și prin raportare la complexitatea cauzei și cum s-a desfășurat până în prezent și, prin prisma circumstanțelor personale ale celor 2 inculpați. A se avea în vedere că inculpatul G nu are antecedente penale, anterior arestării sale a lucrat cu carte de muncă iar societatea la care a lucrat este dispusă ca în situația în care instanța va dispune cercetarea sa în stare de libertate să -l reangajeze astfel să obțină venituri licite pentru a-și întreține familia, are 2 copii minori în întreținere. În ceea ce-l privește pe inculpatul G deși prezintă antecedente penale apreciază că lăsat în libertate la acest moment nu impietează buna desfășurare a procesului penal, de altfel acesta a avut de la început o atitudine de a se pune la dispoziția organelor judiciare, a dat declarații în cauză și a se avea în vedere și starea de sănătate precară a acestuia.
Avocat pentru recurentul inculpat solicită admiterea recursului formulat de inculpat împotriva încheierii pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov la data de 23 septembrie 2009 prin care s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, casarea încheierii și în cadrul rejudecării să se constate că această măsură nu se mai impune a fi menținută iar în subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de nu părăsi localitatea de domiciliu, respectiv mun. Solicită a se reaprecia probele administrate până în prezent și să se constate că la ora actuală nu mai sunt indicii care ar impune cercetarea inculpatului în stare de arest. A se avea în vedere termenul care a trecut de la data luării măsurii arestării preventive față de inculpat. Inculpatul nu are antecedente penale, a avut o atitudine sinceră și deși la momentul săvârșirii infracțiunii a existat o reacție în rândul societății, de la acel moment și până în prezent aceasta și-a pierdut din intensitate.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursurilor declarate de inculpații și menținerea încheierii pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov, ca legală și temeinică. Apreciază că și la acest moment subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive iar punerea în libertate a inculpaților ar periclita ordinea publică. Din probele administrate în faza de urmărire penală și în instanță reiese bănuiala rezonabilă că inculpați au săvârșit infracțiunile pentru care sunt judecați. A se avea în vedere faptul că infracțiunile reținute în sarcina inculpaților sunt de o gravitate deosebită care impun o reacție fermă din partea organelor penale, precum și atitudinea inculpaților în fața instanței.
Inculpatul G având ultimul cuvânt solicită să fie judecat în stare de libertate și se va prezenta la fiecare termen de judecată.
Inculpatul G având ultimul cuvânt arată că se va prezenta la fiecare termen de judecată.
Inculpatul având ultimul cuvânt solicită să fie judecat în stare de libertate și se va prezenta la fiecare termen de judecată.
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față,
Constată că, prin încheierea de ședință din data de 23.09.2009, Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov, în baza art.3002rap. la art.160 alin.1 și 3 Cod procedură penală, a constatat legală și temeinică arestarea preventivă a inculpaților G, G și, dispunând menținerea acestei măsuri.
S-a apreciat că, în cauză, cercetarea judecătorească se apropie de sfârșit, rămânând de audiat un singur martor din cei indicați în rechizitoriu și martorii indicați în apărare de coinculpatul, astfel încât raportat la probele administrate, temeiurile arestării preventive nu s-au schimbat și impun în continuare privarea de libertate a inculpaților, faptele pentru care sunt cercetați aceștia fiind de o gravitate deosebită; raportat la complexitatea cauzei și natura deosebită a infracțiunilor cercetate, s-a apreciat că durata arestării preventive nu depășește perioada rezonabilă, conform art.5 pct.3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații, solicitând judecarea în stare de libertate deoarece temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă la acest moment și au suferit modificări; în subsidiar, recurenții au solicitat înlocuirea acestei măsuri cu obligarea de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Examinând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, Curtea de Apel Brașov constată că recursurile nu sunt fondate pentru următoarele considerente:
Inculpații G, G, și au fost arestați preventiv prin încheierile Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov nr. 10/19.09.2008, nr.12/03.10.2008, respectiv, nr.13/09.10.2008.
S-a reținut că la data de 01.09.2008, G ar fi primit de la coinculpatul, contra unei sume de bani, pe victima minoră, în vârstă de 16 ani, pe care a constrâns-o, prin violență și amenințare, la practicarea prostituției în folosul său, în mun. B, fapte ce ar fi prevăzute de art. 13 alin. 2 și 3 teza II din Legea nr. 678/2991, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal.
În luna august 2008, împreună cu, inculpatul G le-a traficat pe părțile vătămate și, minoră, în sensul că le-a cazat în apartamentul său din C și le-a supus prin constrângere la practicarea prostituției în folosul său, fapte prevăzute de art. 12 alin. 2, lit. a Cod penal din Legea nr. 678/2001 și art. 13 alin. 1 și 3 teza I din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
Pentru inculpatul s-a reținut săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 13 alin. 1, 2 și 3, tezele I și II din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (2 acte materiale), constând în aceea că în data de 27 august 2008, inculpatul împreună cu inculpatul au determinat-o pe minora, în vârstă de 16 ani, să se prostitueze cu promisiunea obținerii unor câștiguri bănești, au cazat-o în B unde au exploatat-o prin supunere la prostituție în folosul lui, iar la data de 01.08.2008, inculpatul a găsit-o pe victima minoră în B și, la solicitarea coinculpatului, a transportat-o și a cazat-o la B, unde au exploatat-o împreună în zona de Nord, în cartierul și în localitățile și, obligând-o să se prostitueze în folosul lor.
Temeiurile arestării preventive reținute de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov le-au constituit pentru inculpatul G dispozițiile art. 148 alin. 1 lit. c și f Cod procedură penală, iar pentru inculpații G și dispozițiile art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală.
Pe parcursul desfășurării procesului, durata arestării preventive a fost menținută succesiv de către instanțele de judecată.
Observând împrejurările concrete în care s-au comis faptele (de către mai multe persoane, cu organizarea activității, traficarea mai multor persoane minore, profitând de imposibilitatea acestora de a se apăra și de a-și organiza singure viața), modul de operare și mijloacele folosite, numărul de persoane implicate, consecințele însemnate produse prin acțiunile ilicite asupra victimelor, precum și rezonanța socială pe care o au astfel de fapte în conștiința cetățenilor și starea de temere instalată în rândul comunității, instanța de recurs constată că menținerea arestării preventive este justificată de buna desfășurare a procesului penal, potrivit dispozițiilor art. 136 Cod procedură penală, probele care privesc fapta constituind tot atâtea probe certe cu privire la pericolul concret pe care l-ar prezenta pentru ordinea publică punerea în libertate a inculpaților. Ca atare, dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală sunt aplicabile în speță.
În cazul inculpatului G, subzistă și temeiul prevăzut de art. 148 lit. c Cod procedură penală, având în vedere conținutul convorbirilor telefonice transcrise și aflate la dosarul cauzei, din care rezultă că există date că inculpatul pregătea la acel moment săvârșirea unei noi infracțiuni, respectiv, traficarea unor persoane în vederea exploatării acestora prin supunerea la practicarea prostituției
În speță nu au intervenit împrejurări noi care să conducă la concluzia schimbării temeiurilor arestării, astfel că nu sunt incidente dispozițiile art. 139 Cod procedură penală și nu se impune înlocuirea măsurii arestării cu altă măsură preventivă, neprivativă de libertate, astfel cum au solicitat recurenții-inculpați.
Sub aspectul duratei privării de libertate, în raport de criteriile de apreciere a caracterului rezonabil, astfel cum acestea au fost conturate prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, ținând seama de gradul de complexitate al cauzei, de conduita autorităților judiciare și a inculpaților, se constată că este în limitele termenului rezonabil.
În considerarea celor mai sus expuse, în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, Curtea va respinge, ca nefondate, recursurile declarate și va menține încheierea recurată,
În baza art.189 Cod procedură penală, onorariul avocatului din oficiu asigurat recurentului, în sumă de 100 lei, se va suporta din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților și se va plăti Baroului B, urmând a fi inclus în cheltuielile judiciare avansate de stat.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat - suma de 150 lei, inculpatul și câte 50 lei fiecare, în cazul inculpaților G și G.
pentru aceste motive
În numele legii,
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile formulate de inculpații G, G și împotriva încheierii de ședință din data de 23.09.2009, pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosarul penal nr-, pe care o menține.
Onorariul avocatului din oficiu asigurat recurentului, în sumă de 100 lei, se suportă din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților, se plătește Baroului B și se include în cheltuielile judiciare avansate de stat.
Obligă recurenții să plătească statului cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de acesta următoarele sume:
- G și G câte 50 lei fiecare
- - 150 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28 septembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
red. / 1.10.2009 Grefier,
dact. /1. 10.2009 - -
jud. fond -
Președinte:Nicoleta ȚînțJudecători:Nicoleta Țînț, Laura Popa, Nicoleta Hădărean
