Menținere măsură de arestare preventivă . Decizia 688/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE Nr. 688/R Dosar nr-
Ședința publică de la 24 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alina Constanța Mandu C -
JUDECĂTOR 2: Constantin Epure
JUDECĂTOR 3: Gheorghe G
Grefier -
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public
- procuror -
din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -
- Biroul Teritorial Brașov
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, împotriva încheierii de ședință din 19 2008, pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosarul penal nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv cele ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul inculpat, în stare de arest (deținut în Arestul B asistat de apărător ales, avocat.
Procedura îndeplinită
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Apărătorul recurentului inculpat și reprezentantul Ministerului Public, arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Instanța constantă cauza în stare de soluționare și în temeiul dispozițiilor art. 38513Cod procedură penală acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat, apărător al recurentului inculpat solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea încheierii pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov și pe cale de consecință să se dispună înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, respectiv localitatea, Jud. B.
Precizează că inculpatul este acuzat că ar fi săvârșit fapte de natură penală în perioada ianuarie - aprilie 2004 și ca temei legal al arestării preventive inculpatului s-au reținut dispozițiile art. 148 lit. a și Cod procedură penală, ulterior reținându-se doar litera f din acest articol, deși tangențial se mai face referire și la litera, în sensul că ar exista date că inculpatul s-ar sustrage de judecată.
Consideră că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive față de inculpat nu au nici un suport probațional. Arată că în primul rând nu se poate reține dispozițiile de la litera pentru că din actele și probele de la dosar inculpatul nu a fost niciodată audiat în cadrul căruia să-i fie adus la cunoștință că a săvârșit vreo faptă penală.
Cu privire la dispozițiile de la litera f art. 148 Cod procedură penală, apreciază că prima condiție, în ceea ce privește cuantumul pedepsei, este îndeplinită, însă în ceea ce privește a doua condiție respectiv pericolul concret pentru ordinea publică consideră că nu este îndeplinită.
Arată că au trecut aproape cinci ani de la săvârșirea presupuselor fapte de natură penală de către inculpat și că în tot acest timp inculpatul nu a mai săvârșit o ală infracțiune.
Astfel că, se pune întrebarea dacă acest inculpat mai prezintă vreun pericol pentru ordina publică, știind că factorul timp a fost întotdeauna de natură să estompeze acea reacție negativă a societății față de fapta penală.
Ori,în aceste condiții în care acesta nu a mai săvârșit fapte de natură penală și nici nu a mai făcut obiectul nici unei activități penale, apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului nu ar mai prezenta nici un pericol concret pentru ordinea publică.
Consideră să măsurile preventive trebuie să vizeze exclusiv cele patru scopuri arătate la art. 136 alin. 1 Cod procedură penală.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului declarat de inculpatul ca fiind nefondat și să se constate că încheierea Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov este legală și temeinică.
Consideră că timpul scurs, de la momentul săvârșirii faptei și până judecarea ei, relativ îndelungat, ar putea conduce la concluzia că acest factor ar putea estompa rezonanța socială a faptei, însă apreciază că această teză nu este incidentă în această cauză.
Arată că faptele penale s-au săvârșit la începutul anului 2004, inculpatul a fost citat în scopul audierii, apoi citat cu mandat de aducere, ulterior considerând că se sustrage s-a solicitat emiterea unui mandat de arestare preventivă în lipsă. La începutul anului 2008 fost emis mandat de arestare preventivă pe numele inculpatului, ulterior emițându-se mandat european de arestare.
După ce inculpatul a fost prins, arată că imediat s-a finalizat urmărirea penală și a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiuni de trafic de persoane.
Consideră că dacă nu se lua această măsură a arestării preventive, dosarul nu se putea finaliza și în acest context apreciază că susținerile insculpatului nu sunt fondate, și din acest punct de vedere trebuie apreciat pericolul pentru ordinea publică.
A se constata că sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 143 și art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Astfel că, solicită respingerea recursului declarat de inculpat, precum și a cereri de înlocuire a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că achiesează la concluziile apărătorului său.
Curtea
Asupra recursului de față,
Prin încheierea din 29.08.2008 a Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov în baza art. 153 alin. 3 teza a II - a Cod procedură penală s-a dispus executarea mandatului de arestare preventivă nr. 8 din 25 ianuarie 2008 emis de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov față de inculpatul zis "", fiul lui și, născut la data de 25.01.1984 în, jud. B, CNP:-, domiciliat în com., nr. 149, jud. B, pe o perioadă de 30 zile.
Instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul întocmit la data de 17 2008 de - Serviciul Teritorial Brașov, în dosarul nr. 5D/P/2008, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului, zis "", fiul lui și, născut la data de 25 ianuarie1984 în or., jud. B, cu domiciliul în com., nr. 149, jud. B, în prezent deținut în Arestul B, CNP - 1 - -, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane, faptă prevăzută și pedepsită de art. 12 al. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal (trei acte materiale), respectiv trafic de minori,faptă prevăzută și pedepsită de art. 13 al. 1, al. 3 teza I, al. 4 tezele I și III din Legea nr. 678/2001, ambele cu aplicarea art. 13 al. 1 Cod penal și art. 33 lit. a Cod penal.
În esență, s-a reținut prin actul de sesizare a instanței faptul că în perioada 09 ianuarie - mai 2004, împreună cu alți învinuiți, inculpatul a traficat, în diverse modalități (recrutare, găzduire, transport, cazare), părțile vătămate majore, - și -, precum și pe partea vătămată minoră -, în vârstă de 16 ani la data comiterii faptei, în scopul exploatării acestora în prin supunerea la cerșetorie, folosind înșelăciuni, amenințări ori acte de violență în realizarea scopului propus.
Analizând actele dosarului penal de față, tribunalul specializat a apreciat că temeiurile care au condus la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, prevăzute de art. 148 al. 1 lit. a și f Cod procedură penală, impun în continuare privarea de libertate a acestuia.
Astfel, s-a constatat că infracțiunile pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatului sunt sancționate de legiuitor cu pedepse mai mari de 4 ani închisoare, condiție obiectivă enunțată de prima teză a art. 148 al. 1 lit. f Cod procedură penală ce nu se mai impune a fi analizată atâta timp cât legiuitorul a înțeles să pedepsească asemenea infracțiuni cu sancțiuni extrem de severe care ajung, în situația de față, până la 18 ani închisoare.
În ceea ce privește îndeplinirea condiției enunțate de același text de lege, relativ la pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpatului, tribunalul specializat apreciază că probatoriul administrat în prezenta cauză, până la momentul procesual al sesizării instanței cu rechizitoriu, face dovada existenței de probe și indicii temeinice în sensul că acesta a săvârșit fapte prevăzute de legea penală, potrivit dispozițiilor art. 143 al. 1 Cod procedură penală. În cauză, organele de urmărire penală au administrat probe care conduc la bănuiala legitimă că inculpatul a comis faptele reținute în sarcina sa, și anume declarațiile părților vătămate -, - și, depozițiile martorilor ascultați în cursul urmăririi penale, procese - verbale de recunoaștere după planșa foto, verificările efectuate privind situația intrărilor - ieșirilor din țară a inculpaților și a părților vătămate.
În continuare, având în vedere modalitățile concrete de săvârșire a faptelor - în grup organizat, prin ademenirea unor persoane de a munci în străinătate fără a li se comunica ce activități urmează să presteze, prin folosirea de amenințări pentru a determina respectivele persoane recrutate să cerșească și să aducă sume de bani considerabile în folosul și în patrimoniul inculpatului și al familiei acestuia - văzând și multitudinea de infracțiuni de aceeași natură, săvârșite la intervale scurte de timp, modalitatea identică de comitere a faptelor, atingerea adusă valorilor sociale ocrotite de legiuitor privind demnitatea și integritatea psihică a persoanelor, în contextul actual al luptei împotriva traficului de persoane, în care minorii prezintă un risc crescut de fi victime ale unor astfel de infracțiuni, tribunalul specializat a apreciat că lăsarea inculpatului în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea public.
Împrejurarea că întreaga activitate infracțională s-a desfășurat în cursul anului 2004 nu este de natură a înlătura pericolul concret pe care comiterea unor fapte de o asemenea gravitate îl constituie pentru ordinea publică, mai cu seamă că inculpatul a revenit în țară la patru ani după încheierea activității infracționale pe teritoriul Greciei, timp în care s-a aflat în Polonia, și ar putea să-și reia oricând "afacerea profitabilă" pe teritoriul oricărui stat european.
De asemenea, instanța a apreciat ca fiind îndeplinită și condiția enunțată de art. 148 al. 1 lit. a Cod procedură penală, în sensul că există date că inculpatul va încerca să fugă sau să se sustragă în orice mod de la urmărirea penală ori de la judecată, având în vedere că acesta a fost prins de autorități doar în urma punerii în executare a mandatului european de arestare nr. 3/2008 emis de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov.
Chiar dacă prezumția de nevinovăție operează în continuare cu privire la inculpatul până la pronunțarea unei hotărâri definitive de condamnare, față de probele adunate până în prezent în cursul urmăririi penale, instanța apreciază că există atât indicii temeinice, astfel cum impune reglementarea internă, cât și motive verosimile, potrivit Convenției, de a bănui că acesta a comis infracțiunile reținute în sarcina sa.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, solicitând casarea încheierii și punerea sa în libertate.
Recursul este inadmisibil.
Prin încheierea nr. 4 din 25.01.2008 a Tribunalului pentru Minori și Familie s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data prinderii acestuia, fiind judecat în lipsă.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, prin apărător ales, iar prin încheierea nr. 9/R din 30 ianuarie 2008 Curții de APEL BRAȘOVs -a respins recursul declarat de acesta.
După prinderea inculpatului, pentru punerea în executare a mandatului s-au complinit dispozițiile art. 150 alin. 1 teza I Cod procedură penală, întrucât la judecarea propunerii de arestare preventivă inculpatul a fost lipsă, prin prezentarea acestuia în fața judecătorului pentru a fi ascultat imediat.
Încheierea prin care instanța, după ascultarea inculpatului potrivit dispoziții lor art. 150 alin. 2 Cod procedură penală, dispune punerea în executare a mandatului de arestare preventivă nu este supusă nici unei căi de atac, astfel că recursul împotriva încheierii din 29.08.2008 a Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov este inadmisibil.
Față de considerentele arătate mai sus, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. a Cod procedură penală se va respinge recursul declarat de inculpatului împotriva încheierii din 29.08.2008 a Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov.
În baza art. 189 și art. 192 alin. 2 Cod procedură penală inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, din care onorariul de avocat desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
pentru aceste motive
în numele legii
decide
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii din 19 2008 Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov, pe care menține.
Obligă pe inculpat să plătească statului suma de 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 24.09.2008.
președinte judecător judecător
- C - - - G
grefier
red. M/ 6.10.2008
dact. / 8.10.2008/ 3 ex
jud. fond-
Președinte:Alina Constanța ManduJudecători:Alina Constanța Mandu, Constantin Epure, Gheorghe
