Menținere măsură de arestare preventivă . Decizia 804/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL
Secția penală și pentru cauze cu minori
DECIZIA PENALĂ NR. 804 / DOSAR NR-
Ședința publică din 3 noiembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Simona Franguloiu JUDECĂTOR 2: Alina Constanța Mandu
- C - - JUDECĂTOR 3: Gheorghe
G - judecător
- grefier
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații și împotriva încheierii de ședință din data de 29 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și familie Brașov în dosarul penal nr-.
Dezbaterile asupra cauzei s-au efectuat în conformitate cu prevederile art.304 Cod procedură penală, respectiv prin înregistrarea pe suport audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurenții inculpați și, ambii în stare de arest preventiv, asistați de avocat ales.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Întrebați fiind dacă au cereri prealabile de formulat, apărătorul inculpatului și reprezentantul parchetului declară că nu au alte cereri de formulate.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și în conformitate cu dispozițiile art. 38513Cod procedură penală acordă cuvântul asupra recursurilor declarate.
Avocat ales pentru ambii recurenți inculpați susține că tribunalul specializat respins atât cererea principală de revocare a măsurii arestării preventive cât și cererea subsidiară privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Susține că dispozițiile art. 136 Cod procedură penală vizează realizarea celor 4 scopuri ale măsurilor preventive. Astfel, față de inculpați s-a reținut că există suspiciunea ca aceștia lăsați în stare de libertate ar părăsi țara, fiind astfel incidente dispozițiile art. 148 lit. a Cod procedură penală. În opinia sa, la dosar nu există asemenea informații nici probe care să justifice menținerea stării de arest preventiv a inculpaților.
Solicită a se observa că se împlinesc aproximativ 5 ani de la data săvârșirii faptelor, iar despre pericolul concret pentru ordinea publică nu mai poate fi vorba. Inculpatul a fost adus prin extrădare în țară.
Consideră că măsurile preventive luate față de inculpați nu trebuie să se transforme în pedepse, deoarece atunci dispozițiile Constituției și ale legii procesual penale nu ar mai avea nici o valoare.
Prezumția de nevinovăție nu a fost răsturnată, dubiul profitând inculpaților.
solicitând în principal revocarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, instanța având la îndemână, conform art. 145 alin. 11Cod procedură penală, o serie de obligații cărora inculpații trebuie să se supună pe durata luării acestei măsuri.
Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul pune concluzii de respingere a recursurilor declarate, apreciind că sunt realizate dispozițiile art. 143 Cod procedură penală. Consideră că pericolul pentru ordinea publică constă în natura infracțiunilor foarte grave - trafic de persoane și trafic de minori, precum și perioada infracțională. De asemenea, apreciază că nu există elemente noi care să justifice în sensul art. 139 alin. 1 Cod procedură penală înlocirea măsurii arestării preventive.
Recurenta inculpată, personal, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței.
Recurentul inculpat, personal, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate întrucât are 3 copii minori iar soția sa este bolnavă.
Asupra recursurilor penale de față,
Constată că, prin încheierea de ședință din 29 octombrie 2008, pronunțată în dosarul penal nr-, Tribunalul pentru Minori și Familie Brașova respins cererile formulate de inculpații și, de revocare a arestării preventive și, respectiv, de înlocuire a acestei măsuri cu obligarea de a nu părăsi țara, menținând arestarea preventivă a inculpaților. S-a motivat că subzistă temeiurile care au determinat luarea arestării preventive.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpații solicitând, în principal, revocarea arestării preventive și, în subsidiar, înlocuirea arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu. S-a motivat că nu există date din care să rezulte că inculpații s-ar sustrage de la judecată și că, față de faptul că de la data săvârșirii faptelor au trecut aproximativ 5 ani, nu mai poate fi vorba despre vreun pericol concret pentru ordinea publică.
Recursurile nu sunt fondate.
Inculpata a fost arestată preventiv la data de 18 ianuarie 2008 pentru săvârșirea faptelor prevăzute de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal (7 acte materiale) și de art. 13 alin. (1), (3) și (4) din Legea nr. 678/2001, reținându-se că, în perioada ianuarie - octombrie 2004, împreună cu alte persoane a traficat în diverse modalități pe părțile vătămate, G, și, precum și pe partea vătămată minoră.
Față de inculpatul s-a dispus arestarea preventivă în lipsă la data de 25 ianuarie 2008 pentru săvârșirea faptelor prevăzute de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal (3 acte materiale) și de art. 13 alin. (1), (3) și (4) din Legea nr. 678/2001, reținându-se că, în perioada ianuarie - aprilie 2004, împreună cu alte persoane a recrutat și exploatat în pe părțile vătămate, și. Pentru executarea măsurii a fost necesară emiterea unui mandat european de arestare, inculpatul fiind arestat preventiv la data de 29 august 2008.
Pentru ambii inculpații temeiurile arestării le-au constituit cazurile prevăzute în art. 148 alin. (1) lit. a) și f) Cod procedură penală, respectiv există date că aceștia încearcă să se sustragă de la urmărirea penală și pentru faptele săvârșite legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea inculpaților în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Față de gravitatea faptelor pentru care sunt acuzați inculpații, fapte cu o deosebită rezonanță în rândul opiniei publice, curtea constată că temeiul prevăzut în art. 148 alin. (1) lit. f) Cod procedură penală impune în continuare privarea de libertate a inculpaților. Împrejurarea că faptele au fost săvârșite în anul 2004 nu are nicio relevanță în condițiile în care inculpații s-au sustras urmăririi penale, pentru aducerea inculpatului în țară fiind necesară emiterea unui mandat european de arestare.
Având în vedere că activitatea procesuală a stagnat circa 4 ani tocmai datorită sustragerii inculpaților de la urmărirea penală, curtea constată că există în continuare riscul de fugă al inculpaților, dacă ar fi puși în libertate, motiv pentru care subzistă și cazul prevăzut în art. 148 alin. (1) lit. a) Cod procedură penală.
Întrucât temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive nu au încetat să existe și nici nu s-au schimbat, în baza art. 38515pct. 1 lit. b) Cod procedură penală se vor respinge recursurile, urmând ca, potrivit art. 192 alin. (2) Cod procedură penală, să se dispună obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru aceste motive
În numele legii,
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de inculpații și împotriva încheierii de ședință din 29 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosarul penal nr-, pe care o menține.
Obligă pe fiecare inculpat să plătească statului câte 50 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 3 noiembrie 2008.
Președinte judecător judecător
- - - C - G
GREFIER
Red.GR/10.11.2008
Tehnoredact.DS/10.11.2008/2 ex.
Jud.fond.
Președinte:Simona FranguloiuJudecători:Simona Franguloiu, Alina Constanța Mandu, Gheorghe
