Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1000/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 1000
Ședința publică de la 19 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Victor Ionescu
JUDECĂTOR 2: Constantin Costea
Judecător G -
Grefier - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Pe rol se află judecarea recursurilor formulate de inculpații și împotriva încheierii de ședință din data de 30.09.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă: inculpatul personal, în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales, inculpatul, personal, în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Apărătorul ales al inculpatului, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și punerea de îndată în libertate a inculpatului, în cauză urmând a se efectua o expertiză, care ar putea conduce la schimbarea încadrării juridice, față de inculpat. Din acuzațiile parchetului nu rezultă prejudiciu, iar din rechizitoriul de 90 de infracțiunii, a fost dispusă disjungerea dosarului de urmărire penală. Inculpatul nu prezintă pericol social, nu are antecedente penale, provine dintr-o familie organizată, invocând jurisprudență CEDO. Solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu interdicția de a nu părăsi țara sau localitatea, sau liberarea provizorie sub control judiciar, conform art.5 alin.3 din CEDO, temeiurile arestării nu mai subzistă, având în vedere disjungerea dispusă. Tribunalul Timiș nu a analizat cererea de liberare provizorie sub control judiciar, formulată în cauză, astfel că inculpatul nu a avut parte de un proces echitabil.
Apărătorul ales al inculpatului, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și punerea în libertate a inculpatului, nu se mai impune menținerea măsurii arestării preventive, deoarece temeiurile care au determinat arestarea, au încetat, singura probă care urmează a se efectua în cauză fiind o expertiză de evaluare a autoturismelor, martorii fiind audiați. De asemenea, susțină că a fost încălcat termenul rezonabil, precum și dreptul la un proces echitabil, inculpatul fiind arestat la data de 12 martie 2009, iar până în prezent au trecut mai mult de 8 luni, astfel că nu se mai impune menținerea stării de arest, solicitând înlocuirea acestei măsuri cu interdicția de a nu părăsi țara sau localitatea. Instanța de fond, din oficiu, a dispus efectuarea unei expertize, pentru a se putea proceda la schimbarea încadrării juridice, în cauză pericolul social nu mai subzistă, solicitând a se reține practica CEDO.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursurilor, ca nefondate, menținerea încheierii recurate, care este temeinică și legală, temeiurile arestării subzistă, iar față de complexitatea cauzei nu a fost încălcat termenul rezonabil, privind starea de arest a celor doi inculpați.
Inculpatul, având cuvântul, arată că nu se va sustrage de la urmărirea penală și cercetarea judecătorească, dacă va fi pus în libertate, lăsând la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța în cauză.
Inculpatul, având cuvântul, arată că este arestat de 8 luni de zile, este căsătorit și are copii de întreținut, solicitând înlocuirea măsurii arestării preventive cu interdicția de a nu părăsi țara sau localitatea.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 30.09.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în baza art. 3002.C.P.P. raportat la art. 160 a C.P.P. fost constatată legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpatilor - si, ambii detinuti in Penitenciarul
În baza art. 3002.C.P.P. raportat la art. 160 C.P.P. a fost menținută starea de arest a inculpatilor, urmând ca legalitatea și temeinicia acesteia să fie verificată din nou înainte de expirarea termenului prevăzut de lege, respectiv data de 28.11.2009.
În baza art. 1608aalin. 6 C.P.P. a fost respinsă cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, ca inadmisibilă.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul, a reținut următoarele:
Având în vedere faptul că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpatilor nu s-au schimbat, justificând în continuare privarea de libertate a acestora, în condițiile în care există suficiente indicii cu privire la posibilitatea ca inculpatii sa fie implicati in săvârșirea a unor fapte prevăzute de legea penală și sancționate cu închisoarea mai mare de 4 ani, iar raportat la modalitatea în care s-a desfășurat activitatea presupus infracțională și la natura faptor săvârșite de către inculpati, se poate aprecia că lăsarea acestora în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, în temeiul art. 3002.C.P.P. raportat la art. 160 C.P.P. a menținut starea de arest a inculpatilor, urmând ca legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive să fie verificate din nou, înainte de expirarea termenului prevăzut de lege, respectiv data de 28.11.2009.
Este evident că atunci când anumite infracțiuni, prin gravitatea lor sau prin efectul pe care îl au asupra opiniei publice, pot crea în cadrul societătii o reactie de nesiguranta sau de revoltă, privarea de libertate a autorilor, cel putin pentru o perioada de timp, apare ca fiind pe deplin justificată. Or, în prezenta cauză, există suficiente probe în legătură cu posibila implicare a celor doi inculpati în savarsirea unor activităti ilicite cu consecinte dintre cele mai grave asupra patrimoniului partilor vătămate, astfel că lasarea lor în libertate nu ar contribui la altceva decât la sporirea sentimentului de neîncredere al opiniei publice în capacitatea organelor judiciare de a proteja valorile sociale, situatie incompatibilă cu principiile unei societati democratice.
Ordinea publica, care presupune si crearea si mentinerea unui climat de liniste si securitatre în care cetătenii sa-și poată desfăsura viata cotidiană, cu respectarea tuturor drepturilor fundamentale prin care se exprima personalitatea umană, printre care se regaseste și dreptul oricarei persoane la integritatea patrimoniului, care presupune si buna credintă a tuturor celor care sunt implicati în desfăsurarea unor relatii patrimoniale, ar putea fi si este afectată prin sentimenul de insecuritate ce s-ar crea raportat la faptele grave în care sunt implicati cei doi inculpati, astfel că în vederea prezervării ordinii publice cel putin pentru o perioadă determinată de timp, mentinerea stării de arest a inculpatilor apare ca fiind necesară.
După cum s-a aratat deja anterior, masura arestului preventiv reprezintă o exceptie de la prezumtia de nevinovatie, aceasta fiind acceptată atâta timp cât masura preventivă nu se transformă într-o pedeapsă anticipată, stabilită înainte de pronuntarea asupra vinovatiei.
În prezenta cauză, mentinerea arestului preventiv nu poate fi interpretată în sensul că ar reprezenta o pedeapsă anticipată aplicată inculpatilor, înainte de stabilirea vinovăției, atâta timp cât măsura preventivă a fost dispusă cu respectarea dispozitiilor legale, mentinerea ei producându-se în aceeași modalitate, astfel că dată fiind complexitatea dosarului și dificultatea administrării probelor mentinerea măsurii preventive este justificată în vederea atingerii scopului prevăzut de art. 136.
Cod PenalReferitor la aspectele invocate de către inculpati cu privire la durata rezonabilă a măsurii preventive, tribunalul a apreciat că în momentul de față starea de arest a celor doi inculpati nu a depăsit un termen rezonabil. La aprecierea acestui termen trebuie avut în vedere atât comportamentul părților, cât și complexitatea deosebită a cauzei, astfel că ținând seama de împrejurările concrete în care se desfăsoară procedura în prezentul dosar, durata măsurii arestului preventiv, (6 luni), nu apare ca fiind incompatibilă cu prevederile art. 5 din CEDO.
În ceea ce priveste cererea formulată de inculpatul, prin apărătorul său, de liberare provizorie sub control judiciar, tribunalul a retinut că o cerere identică a fost solutionată prin încheierile de ședință din data de 12.06.2009 și 05.08.2009. În conditiile în care instanța s-a pronuntat deja, de două ori, în mod definitiv, asupra unor cereri identice, iar temeiurile avute în vedere în acel moment nu s-au modificat, considerente rămânând în vigoare și în momentul de față, la solutionarea prezentei cereri tribunalul luând în considerare aceleași motive.
În consecintă, tribunalul a retinut că potrivit disp.art. 160 ind. 2 alin. 1.C.P.P. liberarea provizorie se poate dispune, în cauzul infracțiunilor intentionate, numai dacă legea prevede pentru infracțiunea respectivă pedeapsa închisorii ce nu depăseste 18 ani.
Or, în prezenta cauză, în sarcina inculpatului s-a retinut comiterea infracțiunii de înselăciune cu consecinte deosebit de grave prev. de art. 215 al.5 și Cod Penal sancționată cu închisoarea de la 10 la 20 de ani.
În consecintă, în conditiile în care legea prevede pentru infracțiunea retinută în sarcina inculpatului pedeapsa închisorii mai mare de 18 ani, în temeiul art. 1608aalin. 6.C.P.P. tribunalul a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar ca inadmisibilă.
Apărările inculpatului în sensul că există o contradictie între disp.art. 160 ind. 2.C.P.P. și art. 5 alin. 3 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului nu pot fi primite, normele europene completându-se în această materie cu dipozitiile interne. Astfel, în conformitate cu art. 5 alin. 3 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului orice persoana arestată are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii. Punerea în libertate poate fi subordonată unei garantii care să asigure prezentarea persoanei la audiere.
Însă, aceste prevederi nu trebuie interpretate în sens absolut. Ceea ce obligă CEDO statele membre este stabilirea unor proceduri prin intermediul cărora o persoană arestată preventiv să poată fi pusă în libertate în cursul procesului. Însă, nimic nu impiedică statele membre, în virtutea suveranitătii de care dispun, să stabilească anumite conditii care să reprezinte suficiente garantii că desfasurarea procesului nu va fi împiedicată de lăsarea în libertate a inculpatului. A îmbrătisa o altă opinie ar însemna ca în toate situatiile, indiferent de gravitatea faptei savârșite si indiferent de periculozitatea inculpatului, acesta să fie pus în libertate prin formularea simplei cereri de liberare provizorie, ceea ce ar contraveni evident spiritului CEDO, Curtea recunoscând în repetate rânduri avantajele pe care le reprezintă detentia preventivă și care nu pot fi negate.
Împotriva încheierii de ședință din data de 30.09.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș au declarat recurs inculpații și.
Pentru inculpatul, s-a solicita casarea hotărârii recurate și punerea în libertate a inculpatului, deoarece nu prezintă un pericol public, nu are antecedente penale, iar în cauză urmează a se mai administra probe care ar putea conduce la schimbarea încadrării juridice. În subsidiar, s-a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu interdicția de a nu părăsi țara sau liberarea provizorie sub control judiciar.
Pentru inculpatul, s-a solicitat casarea hotărârii recurate și punerea în libertate a inculpatului, deoarece temeiurile care au determinat arestarea sau modificat, iar durata arestării preventive a depășit un termen rezonabil.
În subsidiar, s-a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu interdicția de a nu părăsi localitatea sau țara.
Recursurile sunt nefondate.
Analizând încheierea recurată, în raport cu solicitările formulate în apărarea inculpaților, precum și din oficiu, în condițiile prev.de art.3859alin.3 C.P.P. se constată că instanța, în baza art.3002C.P.P. raportat la art.160 C.P.P. a menținut măsura arestării preventive pentru inculpați și a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar a inculpatului, ca inadmisibilă.
În cauză s-a constat că există indicii temeinice că inculpații ar fi putut săvârși faptele reținute în sarcina lor, iar legea prevede pentru aceste fapte pedepse mai mari de 4 ani.
De asemenea, s-a apreciat că inculpații prezintă un pericol pentru ordinea publică, având în vedere natura faptelor săvârșite, consecințele acestor fapte, prin conduita lor inculpații periclitând integritatea patrimonială a unor persoane.
În consecință, se constată că pentru niciunul dintre inculpați nu s-au modificat temeiurile care au determinat arestarea preventivă, astfel că este justificată menținerea măsurii arestării preventive în continuare.
Referitor la cererea inculpatului, de liberare provizorie sub control judiciar, aceasta a fost respinsă, în mod corect, ca inadmisibilă deoarece art.1602alin.1 C.P.P. prevede că liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda numai dacă legea prevede pentru infracțiunea respectivă, pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
Ori, inculpații sunt cercetați pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.215 alin.5 Cod Penal, faptă sancționată cu închisoarea de la 10 la 20 de ani.
În privința duratei măsurii arestării preventive, se constată că nu s-a depășit un termen rezonabil, avându-se în vedere complexitatea cauzei, împrejurările care trebuie lămurite.
În consecință, se apreciază că la acest moment procedural nu este oportună punerea în libertate a inculpaților și nici înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură neprivativă de libertate.
Așa fiind, urmează ca în baza art. 385 ind.15 pct.1 lit.b p Cod Penal recursurile declarate de către inculpați să fie respinse ca nefondate.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 C.P.P. inculpații recurenți vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b p Cod Penal respinge recursurile declarate de inculpații și împotriva încheierii de ședință din data de 30.09.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, ca nefondate.
În baza art.192 al.2 p Cod Penal obligă inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 100 lei fiecare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 19 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR 3: Gheorghe Bugarsky
- - - - G -
GREFIER
- -
RED: VI/28.10.2009
Dact: 2 exempl/ 28 Octombrie 2009
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Jud:
Președinte:Victor IonescuJudecători:Victor Ionescu, Constantin Costea, Gheorghe Bugarsky
