Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 102/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 102/
Ședința publică de la 20 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Uzună
JUDECĂTOR 2: Zoița Frangu
JUDECĂTOR 3: Viorica Costea
Grefier -
Cu participarea Ministerului Public prin
Procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județ C, împotriva încheierii de ședință din 17 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul penal nr-, având ca obiect menținere măsură de arestare preventivă.
În conformitate cu disp. art. 297 cod pr. penală la apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul inculpat, în stare de arest și asistat de avocat din oficiu în substituire pentru av., în baza împuternicirii avocațiale nr. 7/2009, emisă de Baroul Constanța.
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea disp. art. 176-181 cod pr. penală.
În conformitate cu disp. art. 301 cod pr. penală, părțile prezente, arată că nu au excepții de ridicat și nici cereri de formulat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, potrivit disp. art. 302 cod pr. penală, constată îndeplinite cerințele art. 38511cod pr. penală, și acordă cuvântul pentru dezbateri, în ordinea prev. de art. 38513cod pr. penală.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii instanței de fond și, în conformitate cu disp. art. 160 alin. 2 cod pr. penală, solicită revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului, întrucât temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului nu mai subzistă. Solicită a se avea în vedere declarația coinculpatului și declarațiile martorilor din care rezultă faptul că, acesta a avut o participație minimă la săvârșirea faptei.
Procurorul având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca fiind nefondat și menținerea dispozițiilor încheierii instanței de fond, care este temeinică și legală. Solicită să se constate că, temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, respectiv disp. art. 148 lit. b și f cod pr. penală, nu s-au schimbat, nu s-au modificat și nu au intervenit elemente noi care să justifice o altă măsură preventivă.
Recurentul inculpat în ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Tribunalul Tulcea, prin încheierea de ședință din 17 februarie 2009, în baza art.3002cod pr.penala,coroborat cu 160bCod pr.penală a menținut măsura arestării preventive a inculpaților fiul lui și, născut la 15 august 1987, și fiul lui și, născut la 17.09.1977, deținuți în Penitenciarul Tulcea, începând cu 17 februarie 2009.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut următoarele:
Tribunalul Tulceaa constatat că inculpații și au fost arestați preventiv la 03.10.2008 și respectiv la 17 decembrie 2008, instanța având in vedere la acel moment ca aceștia sunt cercetați pentru fapte pentru care legea penala prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și ca exista probe certe ca lăsarea lor in libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publica.
Prin rechizitoriul nr.633/P/2008 inculpații și au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de omor, faptă prev.de art.174 Cod penal. penal.
Examinând cauza tribunalul a constatat că, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă și în prezent inculpații fiind cercetați pentru săvârșirea unei fapte de natură penală pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare.
În condițiile în care incidentul dintre inculpați și victimă a izbucnit pe fondul consumului de alcool, tribunalul constată că, aceștia prezintă pericol pentru ordinea publică. Pericolul social concret a inculpaților constă în aceea că, acesta este predispus oricând la săvârșirea unor fapte asemănătoare pe fondul consumului de alcool.
Plecând de la împrejurările în care se prezumă că s-a comis fapta, se constată că, inculpații au adus o atingere gravă relațiilor sociale referitoare la integritatea persoanei, având un impact și o rezonanță socială negativă, determinate de un sentiment de insecuritate în rândul comunității din care provine și nu numai. Această susținere este întărită și de faptul că inculpații au dat declarații contradictorii în cauză încercând astfel să zădărnicească aflarea adevărului, existând posibilitatea ca odată lăsați în libertate să încerce să influențeze martori neaudiați până în prezent în cauză.
Față de cele mai sus arătate, dar și împrejurarea că cercetarea judecătorească nu este finalizată, instanța apreciază că temeiurile, de fapt și de drept, avute în vedere la data luării măsurii arestării preventive, nu au încetat, motiv pentru care urmează a se menține măsura arestării preventive a inculpaților și începând cu 17 februarie 2009.
Împotriva acestei încheierii, în termen legal a declarat recurs nemotivat, inculpatul.
In susținerea orală, recurentul prin apărător, a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate si rejudecând să se dispună revocarea măsurii arestării preventive, întrucât temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri, nu mai subzistă.
Verificând temeinicia si legalitatea hotărârii recurate, din oficiu, curtea constată că recursul declarat de inculpatul, este nefondat,
Potrivit art. 300 alin. 2 cod pr. penală, in cauzele in care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice in cursul judecății legalitatea si temeinicia arestării preventive, procedând conform art. 160 din același cod.
In conformitate cu art. 160 alin. 1 cod pr. penală, in cursul judecății instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea si temeinicia măsurii arestării preventive, iar in alin. 2 și 3 din același text. Se arată că, atunci când constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat, sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, instanța dispune revocarea arestării preventive si punerea in libertate.
In cazul in care constată că temeiurile avute in vedere la luarea măsurii impun in continuare privarea de libertate ori că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune menținerea arestării preventive.
În cauză, in raport de datele concrete, având in vedere că există indicii temeinice așa cum sunt defintive in art. 143 alin. ultim cod pr. penală, Tribunalul Tulceaa reținut corect că subzistă temeiul prev. de art. 148 lit. f cod pr. penală și că se impune menținerea stării de arest a recurentului inculpat.
Ca atare, întrucât încheierea recurată este legală și temeinică, in lipsa unor cauze de nulitate care să fie invocate din oficiu in favoarea inculpatului, curtea, in baza art. art. 38515pct. 1 lit. b cod pr. penală, va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat, cu aplicarea art. 192 cod pr. penală in mod corespunzător.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct. 1 lit. b cod pr. penală;
Respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județ C, împotriva încheierii de ședință din 17 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul penal nr-.
În baza art. 192 alin. 2 cod pr. penală, obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 160 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei, reprezintă onorariu avocat oficiu care se avansează din fondurile în contul C, pentru av..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - -
- -
GREFIER,
Jud. fond:
Red.. Jud. -
Tehnodact. Gref.
2 ex./24.02.2009
Președinte:Maria UzunăJudecători:Maria Uzună, Zoița Frangu, Viorica Costea
