Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 104/2010. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Dosar nr-. Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 104/R/MF.
Ședința publică din 08 februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Doru Mercan dr. - -, președinte instanță
JUDECĂTOR 2: Dumitru Diaconu
JUDECĂTOR 3: Elena Minodora
Grefier: -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin:
Procuror:
S-au luat în examinare, recursurile declarate de inculpații, fiul lui și, născut la data de 30.05.1969, fiul lui și, născut la data de 06.10.1968, fiul lui și, născut la data de 30.03.1971, fiul lui și, născut la data de 30.06.1967, toți în prezent aflați în Penitenciarul Colibași, domiciliat în comuna, sat., județul V, și de contestatoarea, domiciliată în,-, județul V, împotriva încheierii din data de 03 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul Vâlcea Secția penală Complet specializat pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr-.
S-a procedat la înregistrarea ședinței potrivit art. 304 alin.1 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: la prima strigare a lipsit recurentul inculpat și recurenta contestatoare, ceilalti recurentii si apărătorii acestora fiind prezenți, iar la cea de-a doua strigare au răspuns: recurenții inculpați -, în stare de arest, și asistat de avocat escu, - în stare de arest și asistat de avocat escu, în stare de arest și asistat de avocat escu, care substituie pe avocat, în stare de arest și asistat de avocat, asistat de avocat, avocat pentru recurenta contestatoare, lipsă fiind aceasta.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Grefierul de ședință învederează instanței că s-a depus la dosar prin Serviciul Arhivă o cerere din partea apărătorului, avocat ales al inculpatului, prin care aceasta solicită amânarea cauzei deoarece la acest termen nu se poate prezenta, datorită condițiilor meteorologice, fiind închise drumurile de acces.
Curtea, la prima strigare, constată că garda din cadrul arestului INSPECTORATULUI DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI V nu este prezentă, astfel că, suspendă ședința de judecată pentru o J de oră, pentru facilitatea sosirii acesteia, întrucât recurentul inculpat este în arest preventiv la această unitate de poliție.
Se reia ședința de judecată, părțile prezente și reprezentantul parchetului precizând că nu mai au cereri de formulat.
Recurentul inculpat - arată că este de acord să fie asistat numai de avocat escu.
Curtea, în raport de împrejurarea că părțile nu au cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și trece la soluționarea recursurilor, acordând părților prezente cuvântul asupra acestora.
Avocat escu pentru inculpații și
, solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii și în principiu revocarea măsurii. În subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara cu precizarea că, mai mulți inculpați, arestați inițial, ulterior au fost puși în libertate și s-au prezentat la toate termene de judecată.
Susține că, instanța de fond a greșit iar soluția pronunțată este nemotivată. Face referire la practica CEDO și la o decizie recent pronunțată, respectiv "Mihuță vs. România", în care se vorbește despre depășirea termenului rezonabil în care inculpatul putea sta arestat.
În continuare susține că în ceea ce privește pe inculpații din
prezenta cauză, aceștia sunt arestați de mai bine de 2 ani și 7 luni, termen în interiorul căruia trebuia să se desfășoare procesul penal. Orice perioadă de arest preventiv trebuie să se raporteze la un termen rezonabil. În speța de față, consideră că termenul rezonabil s-a depășit de 7 luni de luni, inculpații fiind arestați așa cum s-a mai menționat de 2 ani și 7 luni.
Mai face referire la termenul rezonabil prevăzut de lege pentru
urmărirea penală, respectiv cele 180 de zile. Mai mult, pe parcursul procesului, amânarea dosarului nu poate fi imputată nici inculpatului, nici avocaților și nici instanței de judecată. Spre exemplu, la un termen de judecată s-a prezentat una din părțile vătămate care a precizat că, nu vrea să dea declarație decât în prezența unui apărător, dar la următorul termen de judecată partea vătămată nu se știe dacă va mai fi în țară.
Totodată, arată că, dosarul conține foarte multe acte, multe dintre ele în mai multe exemplare. Mai aduce în discuție și că, în penitenciarele din România nu mai sunt inculpați care să fie încarcerați preventiv 2 ani și 7 luni.
Revine asupra unei încheieri de la tribunal, din urmă cu 7 luni, în care magistratul fondului motiva că, s-a depășit termenul rezonabil, iar acum la 2 ani și 7 luni, același magistrat constată că, se impune menținerea arestării, în continuare.
Se mai referă și la art. 5 paragraful 3 din CEDO și solicită instanței să ia măsuri alternative. La acest moment nu se mai poate altera vreo probă și pe fond sunt aproape de pronunțarea hotărârii.
Mai relatează și despre prezența în motivare a aceluiași pericol pentru ordinea publică ca la data luării măsurii. Și mai mult, persoanele care se pretind a fi influențate sunt arestate.
Avocat escu pentru inculpatul -, solicită admiterea recursului, casarea încheierii cu consecința punerii în libertate a inculpatului.
Redă din două încheieri ale tribunalului, motivate de același magistrat, și din lecturarea uneia rezultă că inculpații prezintă pericol și se impune menținerea arestării lor iar din lecturarea alteia rezultă că, inculpații nu prezintă pericol și că, pot fi puși în libertate.
Arată că, în afara expertizei în dosarul de fond, nu mai sunt alte probe de administrat. . juridice ale fiecărui inculpat, nu sunt mult diferențiate și pentru toate infracțiunile reținute în sarcina fiecărui inculpat se cunosc limitele de pedeapsă.
Se mai referă și la faptul că s-a reținut în motivarea tribunalului că inculpatul - este recidivist, dar în realitate nu este așa. Inculpatul nu se cunoaște cu ceilalți inculpați.
Susține și că, judecătorul de fond, prin motivarea făcută la ultimul termen îi găsește deja vinovați pe inculpați. Iar despre termenul rezonabil nici nu se mai poate face discuție.
Solicită instanței a avea în vedere latura umanitară respectiv că inculpatul are o familie, copii, este bolnav suferind de hepatită tip B și pancreatită. Precizează că, dacă inculpatul va fi pus în libertate se va prezenta la proces și la fiecare termen de judecată. A fost pus în libertate de Tribunalul Vâlcea și cât a fost în libertate nu a săvârșit infracțiuni și nu a încercat să zădărnicească aflarea adevărului. Nu se va sustrage nici de la judecată pentru că acest aspect nu îi profită.
Avocat pentru inculpații și solicită admiterea recursurilor atât cu privire la sechestru asigurător cât și cu privire la menținerea arestării preventive a inculpatului.
Susține că, menținerea arestării preventive s-a făcut într-o modalitate eronată și este o copie a încheierii anterioare, într-o formă negativă. Se referă la faptul că în încheiere s-a reținut antecedente pentru, dar în realitate acesta a avut numai o amendă penală și o pedeapsă cu 1 an, cu suspendarea executării.
Inculpatul abia terminase de ispășit pedeapsa și totuși a fost pus în libertate. Toți inculpații care au fost puși în libertate într-o anumită perioadă, s-au prezentat la proces ori de câte ori au fost citați și nu au încercat să zădărnicească aflarea adevărului sau alterarea probelor.
Inițial putea exista temere din partea locuitorilor din, în sensul că ar fi fost puși în libertate niște inculpați, etc. dar în prezent nu mai există această temere, pentru că inculpații stau arestați de mai bine de 2 ani și 7 luni. În acest moment nu mai prezintă pericol concret iar inculpații trebuie puși în libertate.
Invocă practica judiciară a Curții de APEL PITEȘTI, care a pus în libertate inculpați trimiși în judecată pentru infracțiuni mult mai grave decât cele ale inculpaților.
Solicită ca inculpații să fie puși în libertate.
Referitor la recurenta, arată că, încheierea privind respingerea contestației împotriva măsurilor asigurătorii nu este motivată, Mai mult susține că, cheltuielile familiei au fost enorme iar suma de bani confiscată, respectiv 82.000.000 lei au fost luați de la din geantă. Dar din procesul verbal încheiat cu ocazia percheziției nu s-a specificat că banii au fost luați din geanta soției, și prin aceasta și-au depășit atribuțiile. Mai precizează și că, împotriva lui s-a pus sechestru pe două bunuri. Instanța nu a motivat în sensul că banii aparțin sau nu numitei, dar aceasta a făcut această dovadă.
Mai susține și că, cercetarea judecătorească în această fază ar trebui să aibă și certitudini.
Avocat pentru inculpatul arată că a solicitat la fond înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura obligării de a nu părăsi țara, motivat de faptul că, trebuie să meargă cu copilul său la doctor, în altă localitate decât cea de domiciliu.
Instanța de fond a admis această solicitare, respectiv a permis inculpatului să părăsească localitatea de domiciliu, pentru a-l însoți pe fiul său la medicul curant, la investigații sau tratamente medicale, în orice localitate din țară. Consideră că, din examinarea art. 139 și 141 cod procedură penală, rezultă că, pentru înlocuirea măsurii legea nu prevede calea de atac a recursului, astfel că acesta este inadmisibil.
Lasă la aprecierea instanței modul de soluționare al recursului declarat de.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingerea recursurilor. Susține că, față de și sunt reținute mai multe infracțiuni decât în sarcina celorlalți inculpați. este una complexă și după părerea sa, instanța de fond în mod corect a stabilit menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților.
În ceea ce o privește pe recurenta arată că, instanța de fond corect a dispus respingerea cererii de ridicare a sechestrului deoarece aceasta nu a făcut dovada că, suma confiscată aparținea acesteia, exclusiv. Pune concluzii de respingerea recursului numitei.
În ceea ce îl privește pe inculpatul acestuia i-a fost
admisă cererea de a părăsi localitatea de domiciliu, pentru a-l însoți pe fiul său, în orice altă localitate din țară. Astfel că și recursul acestuia este nefondat.
Recurenții inculpați, având pe rând ultimul cuvânt solicită:
-, achiesează la concluziile apărătorului său și lasă la aprecierea instanței modul de soluționare al recursului.
-, lasă la aprecierea instanței mpodul de soluționare al recursului său.
, de asemenea lasă la aprecierea instanței.
, lasă la aprecierea instanței modul de soluționare al recursului și solicită dreptul la grefă, pentru a lua legătura cu apărătorul său.
, lasă la aprecierea instanței modul de soluționare al recursului.
CURTEA
Deliberând, constată:
Prin încheierea de ședință din 3 februarie 2010, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul penal nr-, printre altele, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților:, și.
S-a respins ca neîntemeiată contestația formulată de și, împotriva măsurii asigurătorii instituită prin ordonanța din 10 august 2007 - Biroul Teritorial Vâlcea.
De asemenea, s-a încuviințat inculpatului să părăsească localitatea de domiciliu pentru a-l însoți pe fiul său la medicul curant, la investigații medicale sau tratamente medicale, în orice localitate din țară.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut că cei 4 inculpați au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, alături de alți coinculpați, fiind bănuiți că s-au asociat în vederea săvârșirii "unor infracțiuni grave de mare rezonanță în comunitatea în care s-au produs". Totodată, tribunalul a apreciat, că "lipsa de reacție la acest gen de acte, ar putea constitui o încurajare pentru încălcarea drepturilor omului".
De asemenea, tribunalul a apreciat că în cauză nu au fost ignorate dispozițiile art.5 din CEDO, referitoare la rezonabilitatea duratei arestării preventive a inculpaților, întrucât, pe lângă complexitatea deosebită a cauzei dată de numărul mare de părți, nu s-au schimbat nici temeiurile avute în vedere de instanță la acea dată, în sensul că există date că inculpații, în stare de libertate, pot influența administrarea probelor, pot pregăti săvârșirea de noi infracțiuni și prezintă în continuare pericol pentru ordinea publică.
Cu privire la solicitarea contestatorilor, soția inculpatului și, respectiv a acestuia din urmă, de ridicare a sechestrului asigurător asupra sumei de 8.200 lei, găsiți în casa celor doi, cu ocazia percheziției domiciliare, instituit prin ordonanța din 10 august 2007, tribunalul a apreciat că suma de bani nu este bun propriu al contestatoarei.
Referitor la cererea formulată de inculpatul, de înlocuire a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura obligării de a nu părăsi țara, tribunalul a reținut că nu se impune înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura obligării de a nu părăsi țara, "întrucât, aceasta din urmă ar fi o măsură mai ușoară și ar da posibilitatea inculpatului să ia legătura cu martorii, experții sau să influențeze administrarea probelor într-un alt dosar penal instrumentat de - Biroul Teritorial Vâlcea " și că este îndeajuns să i se încuviințeze inculpatului părăsirea localității de domiciliu, pentru a-l însoți pe fiul său bolnav la tratament medical.
Impotriva acestei încheieri au formulat recurs inculpații -, -, și contestatoarea.
In recursul lor, inculpații au criticat încheierea ca fiind nelegală și netemeinică, susținând că în cauză nu se mai impune menținerea arestării preventive ci, cel mult, înlocuirea acesteia cu o altă măsură preventivă mai blândă.
In critica lor, inculpații au învederat instanței faptul că sunt arestați "de mai bine de 2 ani și 7 luni", astfel că în opinia lor, termenul rezonabil al acestei măsuri a fost depășit, nemaijustificându-se în acest stadiu al procesului.
Recurenții inculpații au solicitat curții să aibă în vedere dispozițiile art.5 paragraful 3 din CEDO și în caz de nevoie, să ia măsurile alternative.
In plus, inculpații au arătat că au familii, care au nevoie de ei acasă, situație în care nu se vor sustrage de la judecată.
In ceea ce-l privește pe inculpatul, acesta a arătat că a solicitat la fond înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura obligării de a nu părăsi țara, motivat de faptul că trebuie să meargă cu fiul său la medic în alte localități decât cea de domiciliu. Inculpatul a arătat că față de faptul că instanța de fond i-a admis această cerere, lasă la aprecierea curții recursul său.
Cu privire la recursul formulat de contestatoarea și soțul său, inculpatul, aceștia au susținut că încheierea nu este motivată pe capătul de cere formulat de ei și că, de fapt, suma de 8.200 lei au fost luați din geanta recurentei-contestatoare, cu ocazia percheziției domiciliare.
Examinând dosarul cauzei, atât prin prisma motivelor invocate, în limitele prev. de art.385/8 și din oficiu, potrivit art.385/9 Cod pr.penală, se constată că recursurile sunt nefondate pentru considerentele ce vor urma:
In speță, din actele și lucrările dosarului, se reține că prin rechizitoriul nr.76/B/P/2005 din 27 decembrie 2007, întocmit de - Biroul Teritorial Vâlcea, au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, 7 inculpați, printre care se regăsesc și -, -, și.
Astfel, inculpații sunt bănuiți de săvârșirea următoarelor infracțiuni:
- -, pentru comiterea infracțiunilor prev. de art.23 alin.1, lit.a, b și c din Legea nr.656/2002, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal și art.37 lit.b Cod penal; art.194 alin. 1 Cod penal cu aplic.art.41 alin.2 și art.37 lit.b Cod penal; art.9 lit.a, b și c din Legea nr.241/2005, cu aplic.art.41 alin.2 și art.37 lit.b Cod penal; art.20 Cod penal, rap. la art.8 alin.1 din Legea nr.241/2005 cu aplic.art.41 alin.2 și art.37 lit.b Cod penal; art.25 rap. la art.290 Cod penal, cu aplic.art.41 alin.2 și art.37 lit.b Cod penal; art.25 Cod penal, rap. la art.43 din Legea nr.82/1991 cu aplic.art.41 alin.2 și art.37 lit.b Cod penal; art.25 rap. la art.292 Cod penal, cu aplic.art.41 alin.2 și art.37 lit.b Cod penal; art.291 Cod penal cu aplic.art.41 alin.2 și art.37 li.tb Cod penal; art.25 rap. la art.189 alin.1 și 2 Cod penal, cu aplic.art.37 lit.b Cod penal; art.208 alin.1 rap. la artz.209 alin.1 lit.a și g Cod penal, cu aplic.art.37 lit.b Cod penal; art.215 alin.1 și 3 Cod penal, cu aplic.art.41 alin.2 și art.37 lit.b Cod penal; art.7 din Legea nr.39/2003, cu aplic.art.41 alin.2 și art.37 lit.b Cod penal, toate cu aplic.art.33 lit.a și b Cod penal.
-, pentru comiterea infracțiunilor prev. de art.23 alin.1 lit.a, b și c din Legea nr.656/2002, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal; art.194 alin.1 Cod penal, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal; art.9 lit.a, b și c din Legea nr.241/2005, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal; art.20 Cod penal, rap. la art.8 alin.1 din Legea nr.241/2005, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal; art.26 rap. la art.290 Cod penal, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal; art.291 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal; art.43 din Legea nr.82/1991, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal; art.189 alin.1 și 2 Cod penal; art.26 rap. la art.215 alin.1 și 3 Cod penal, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal; art.7 din Legea nr.39/2003, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, toate cu aplic.art.33 lit.a și b Cod penal;
- -, pentru comiterea infracțiunilor prev. de art.194 alin.1 Cod penal, cu aplci.art.41 alin.2 Cod penal; art.215 alin.1 și 3 Cod penal, cu aplci.art.41 alin.2 Cod penal; art.23 alin.1 lit.a din Legea nr.656/2002, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal; art.26 Cod penal rap. la art.9 lit.a din Legea nr.241/2005, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal; art.7 din Legea nr.39/2003, toate cu aplic.art.33 lit.a Cod penal;
-, pentru comiterea infracțiunilor prev. de art.194 alin.1 Cod penal, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal; art.215 alin.1 și 3 Cod penal, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal; art.23 alin.1 lit.a, b și c din Legea nr.656/2002, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal; art.26 Cod penal, rap. la art.9 lit.a din Legea nr.241/2005, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal; art.7 din Legea nr.39/2003, toate cu aplic.art.33 lit.a Cod penal;
-, pentru comiterea infracțiunilor prev. de art.26 Cod penal, rap. la art.194 alin.1 Cod penal; art.7 din Legea nr.39/2003, toate cu aplic.art.33 lit.a și b Cod penal.
Luarea măsurii arestării preventive s-a făcut cu respectarea condițiilor prev. de art.143 Cod pr.penală, dar și a unor cazuri prev. de art.148 Cod pr.penală.
De asemenea, menținerea arestării preventive s-a impus, în cazul primilor 4 inculpați, constatându-se că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate a acestora, nefiind oportună înlocuirea acestei măsuri cu o altă măsură preventivă mai blândă.
Este adevărat că, durata procedurii judiciare, în speță, s-a desfășurat pe o perioadă destul de lungă, respectiv de peste 2 ani și 6 luni, dar acest lucru nu conduce la concluzia că instanța a ignorat dispozițiile art.6 paragraf 1 din Convenție, care garantează dreptul la un proces echitabil.
Curtea constată că, într-adevăr, termenul rezonabil a procedurii judiciare a început la data la care au fost arestați inculpați, deci cu mai bine de 2 ani și 6 luni în urmă, însă, nu se poate susține, cu temei, că a fost depășit, câtă vreme complexitatea deosebită a cauzei, dată în primul rând de numărul mare de părți, dar și de conduita inculpaților, care, pe timpul procedurii judiciare au încercat în fel și chip să tergiverseze soluționarea cauzei, a împiedicat darea unei soluții.
De asemenea, potrivit art.5 din Convenție și art.23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane și menținerea acestei stări se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a crede în posibilitatea săvârșirii unor noi infracțiuni, fiind necesar, astfel, apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, precum și desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
Or, în cauză, din analiza depozițiilor martorilor audiați de instanță, rezultă pericolul deosebit al faptelor presupus săvârșite de către inculpații, și.
Astfel, potrivit declarației părții civile: " vroia să se arate ca fiind un om bun, împăciuitor, întrucât îmi spunea că ceilalți încep să umble la copii și este păcat că am copii deștepți. De mai multe ori, inculpatul a venit la mine acasă, a găsit-o pe soția mea și i-a adus amenințări. Din acel moment soția mea a făcut tensiune și a devenit dependentă de medicamente. Sub amenințările mai mult ale lui că mă leagă de pom cu capul în jos, am mers la la să discut cu ei legat de ce am să le mai dau."
In declarația sa, partea civilă a arătat că a fost nevoit, datorită amenințărilor inculpaților să le vândă casa și că presiuni asupra lui au făcut inculpații -, - și.
Același martor a arătat că inculpații l-au lovit și i-au luat "marfa de la Z", inculpații, și din ". Cu această ocazie a fost lovit de inculpatul cu pumnul în piept. Acest martor a declarat că inculpatul i-a răpit copilul ca să o determine pe soția sa să-i vândă casa, mai concret să semneze contractul de vânzare-cumpărare la notar.
Aceste date rezultate din declarațiile unora dintre părțile vătămate în cauză, conduc indubitabil la concluzia că în cazul lăsării inculpaților în libertate, aceștia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică și chiar dacă procedura judiciară a depășit 2 ani și 6 luni nu se poate susține întemeiat că s-a depășit termenul rezonabil al menținerii arestării preventive.
Situația de fapt concret reținută în cauză, modalitățile în care se presupune că au fost săvârșite faptele de care sunt acuzați inculpații, constituie temeiuri suficiente în vederea menținerii măsurii arestării preventive, ca necesitate de împiedicare a inculpaților de săvârșirea unor noi infracțiuni și ca necesitate de apărare a ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, precum și a desfășurării în bune condiții a procesului penal.
Pentru aceste considerente, curtea apreciază că în mod corect, tribunalul a menținut măsura arestării preventive a inculpaților.
In ceea ce privește recursul inculpatului, câtă vreme acestuia i s-a încuviințat să părăsească localitatea de domiciliu ori de câte ori este nevoie pentru a-și conduce fiul la tratament medical, în mod corect tribunalul i-a respins cererea de înlocuire a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Cu privire la recursul contestatoarei, alături de soțul său, referitor la sechestrul asigurator asupra sumei de 8.200 lei, găsiți în domiciliul comun cu ocazia percheziției, curtea constată că în mod corect măsura asiguratorie s-a luat în temeiul art.163 Cod pr.penală, întrucât prin indisponibilizarea dispusă s-a avut în vedere repararea pagubei produse prin săvârșirea presupuselor infracțiuni de care sunt acuzați inculpații.
De altfel, contestatoarea nu a probat în nici un fel că suma sechestrată îi aparține în exclusivitate, mai ales că sechestrul asigurator s-a instituit prin ordonanța procurorului în luna august 2007, iar aceasta nu a formulat plângerea prevăzută în art.168 Cod pr.penală, la timpul respectiv.
Este adevărat că, contestatoarea și-a motivat cererea de ridicare a sechestrului asigurator pe suma de 8.200 lei, cu mențiunea că situația familială este în nevoie materială, dar acest lucru nu este de natură să conducă la ridicarea sechestrului asigurator, în această fază procesuală.
Față de aceste considerente, curtea constată că și acest recurs este neîntemeiat.
Pe cale de consecință, criticile formulate fiind neîntemeiate, urmează ca în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală, să fie respinse ca nefondate recursurile formulate.
In temeiul art.192 alin.2 Cod pr.penală, recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații, fiul lui și, născut la data de 30.05.1969, fiul lui și, născut la data de 06.10.1968, fiul lui și, născut la data de 30.03.1971, fiul lui și, născut la data de 30.06.1967, toți în prezent aflați în Penitenciarul Colibași, domiciliat în comuna, sat., județul V, și de contestatoarea, domiciliată în,-, județul V, împotriva încheierii din data de 03 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, Secția penală, Complet specializat pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr-.
Obligă recurenții la câte 200 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 08 februarie 2010, la Curtea de APEL PITEȘTI Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
dr.- -
Grefier,
Red.-
Tehnored.
Ex.2/17 februarie 2010
.fond
Președinte:Doru MercanJudecători:Doru Mercan, Dumitru Diaconu, Elena Minodora
