Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 9/2010. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Dosar nr-. Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 9 /
Ședința publică din 08 februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Doru Mercan dr. - -, președinte instanță
JUDECĂTOR 2: Dumitru Diaconu
JUDECĂTOR 3: Elena Minodora
Grefier: -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin:
Procuror:
S-au luat în examinare, recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 14 iunie 1968 în, județul A, cu domiciliul în, bloc nefamiliști, scara A, apartament 32, județul A - -, în prezent aflat în Arestul INSPECTORATULUI DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A, împotriva încheierii nr. 12/CC din data de 05 februarie 2010, pronunțată de Tribunalul Argeș Secția penală, în dosarul nr-.
S-a procedat la înregistrarea ședinței potrivit art. 304 alin.1 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: recurentul inculpat, în stare de arest și asistat de avocat, desemnată din oficiu pentru acesta conform delegației avocațiale nr. 635 din 08.02.2010, depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În baza dispozițiilor art. 172 alin. 7 din codul d e procedură penală, apărătorul ia legătura cu recurentul inculpat, aflat în stare de arest.
Părțile prezente și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea, aduce la cunoștință recurentului inculpat fapta care formează obiectul cauzei, încadrarea juridică a acesteia precum și dreptul de a nu face nicio declarație, atrăgându-i atenția că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa.
Recurentul inculpat arată că este de acord să declare, motiv pentru care Curtea, procedează la ascultarea acestuia, declarațiile fiind consemnate în scris și atașate la dosar.
Curtea, având în vedere că, părțile și reprezentantul parchetului nu mai au cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și trece la soluționarea recursului, acordând părților prezente cuvântul asupra acestuia.
Avocat, desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat solicită admiterea recursului, motivat de faptul că inculpatul nu își recunoaște fapta. Inculpatul susține că s-a băgat între cei doi ca să îi despartă.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingerea recursului, ca nefondat. Din actele dosarului, întocmite la urmărirea penală rezultă clar că inculpatul este autorul faptei.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, susține că nu a omorât el victima ci el s-a băgat între cei doi ca să îi despartă. Autorul faptei este. Mai solicită instanței să țină seama și de faptul că el este întreținător de familie.
CURTEA
Asupra recursului penal formulat, deliberând, constată:
Prin încheierea de ședință nr. 12/CC din data de 05 februarie 2010, pronunțată de Tribunalul Argeș Secția penală, în dosarul nr-, tribunalul a admis sesizarea parchetului și a dispus prelungirea duratei arestării preventive a inculpatului, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 11.02.2010 până la data de 12.03.2010, inclusiv.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel tribunalul a reținut următoarele:
La data de 03.02.2010 s-a înregistrat propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeș de prelungire a duratei arestării preventive a inculpatului, pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 11.02.2010 până la data de 12.03.2010, inclusiv.
În motivarea propunerii s-a arătat că, în cauză urmărirea penală nu este completă, nefiind finalizate concluziile expertizei ADN, dispuse în cauză.
S-a susținut că, fapta reținută în sarcina inculpatului este pedepsită cu închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertatea inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Analizând această propunere de prelungire a arestării preventive a inculpatului, tribunalul arată că prin încheierea nr.73/CC/16 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-, în temeiul disp.art.148 alin.1 lit."f" proc.pen. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 16.09.2009 până la 14.10.2009, inclusiv.
Pentru a dispune această măsură a arestării preventive tribunalul a constatat că în cauză există indicii temeinice că inculpatul a săvârșit infracțiunea prev. de art.174, art.175 lit."i", constând în aceea că, în noaptea de 14.09.2009 în urma unui conflict spontan, generat de consumul de alcool, inculpatul a aplicat victimei, de 37 de ani, mai multe lovituri cu pumnii și picioarele, producându-i leziuni ce au condus la deces.
Ulterior arestarea preventivă a inculpatului a fost prelungită de mai multe ori, așa cum s-a dispus și în cauza de față.
În legătură cu această cauză tribunalul, față de referatul întocmit de procuror prin care solicită o nouă prelungire, a arătat că se impune prelungirea măsurii arestării preventive față de inculpatul, pe o perioadă de 30 de zile, pentru buna desfășurare a procesului penal, începând cu data de 11.02.2010 până la 12.03.2010, inclusiv, deoarece nu s-a încheiat urmărirea penală, în cauză nefiind finalizate concluziile expertizei ADN dispuse în cauză, fiind astfel îndeplinită astfel cerința prev. de art.136 proc.pen. pentru a se dispune prelungirea măsurii arestării preventive.
De asemenea, în sensul disp.art.143 proc.pen. tribunalul a constatat că în cauză există indicii temeinice că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este urmărit penal.
Totodată, a reținut tribunalul sunt îndeplinite și condițiile prev. de art.148 alin.1 lit."f" proc.pen. pentru a se dispune prelungirea măsurii arestării preventive, respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care inculpatul este urmărit penal, este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Pericolul concret pentru ordinea publică în aprecierea tribunalului rezultă din natura și gravitatea faptei pentru care inculpatul este urmărit penal, din modalitatea în care se reține de organul de urmărire penală, că inculpatul a săvârșit fapta, precum și urmarea antecedentelor penale ale inculpatului care a mai fost condamnat pentru infracțiuni de violență și a rezonanței sociale a săvârșirii unei infracțiuni de o asemenea gravitate, precum și din atitudinea inculpatului care săvârșirea presupusei fapte pentru care este arestat.
Față de cele reținute, tribunalul a constatat că propunerea parchetului, de prelungire a măsurii arestării preventive este întemeiată și în consecință în baza disp.art.155 și urm. proc.pen. a admis sesizarea și a dispus prelungirea duratei arestării preventive a inculpatului, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 11.02.2010 până la data de 12.03.2010, inclusiv.
Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie susținând, în esență, că nu este vinovat astfel că se impune punerea sa în libertate.
Examinând încheierea atacată prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, potrivit prevederilor art. 385/6 alin.3 Cod procedură penală, curtea constată că acestea nu sunt întemeiate pentru considerentele ce vor urma.
Astfel, obiectul cauzei dedus judecății este acela al dispunerii sau nu a prelungirii duratei arestării preventive a inculpatului, în această cauză, având în vedere propunerea formulată de parchet pentru a se prelungi arestarea preventivă a inculpatului pe încă o perioada de 30 zile.
Raportat la această instituție procesuală curtea constată că, în mod corect tribunalul a analizat-o prin prisma prevederilor art. 155 Cod procedură penală, care impun pe de o parte condiția motivării propunerii, iar pe de altă parte, analiza temeiurilor care au determinat arestarea inițială pentru a se concluziona dacă acestea și la acest moment impun sau nu în continuare privarea de libertate.
În ceea ce privește prima condiție, curtea constată că aceasta este îndeplinită în referatul întocmit de procuror pentru prelungirea arestării preventive, arătându-se că urmărirea penală nu este completă, nefiind încă finalizate concluziile expertizei ADN dispusă în cauză.
Cu referire la cealaltă condiție, a analizei subzistenței sau nu și la acest moment a temeiurilor care au determinat arestarea inițială, curtea constată că în mod corect tribunalul a reținut că aceste temeiuri ale arestării, identificate în cauza de față cu temeiul prev. de art. 148 alin.1 lit.f Cod procedură penală, impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Aceasta deoarece presupusa activitate infracțională a inculpatului, constând în lovirea victimei, producându-i leziune ce au condus la deces, s-a soldat cu un rezultat atât de grav cum este moartea victimei, faptă de o extremă violență pedepsită de lege așa cum rezultă din chiar limitele incriminatoare, ceea ce denotă pericolul social extrem de mare al acesteia, toate acestea conducând în același timp și la o ripostă fermă din partea organelor judiciare de a lua măsurile necesare pentru a preveni și înlătura comiterea unor astfel de infracțiuni.
De aceea, pericolul social concret al faptei vizat de prevederile art. 148 alin.1 lit. f Cod procedură penală, rezultă și din această rezonanță în comunitate a unor asemenea fapte ce nu s-a stins încă, avându-se în vedere așa cum arată și tribunalul, natura și gravitatea presupuselor fapte, precum și persoana inculpatului predispus la astfel de fapte, care a mai fost condamnat pentru infracțiuni de violență, la care se poate adăuga și atitudinea sa prin care nu recunoaște săvârșirea unei asemenea fapte.
Este adevărat că inculpatul susține nevinovăția sa, dar acest aspect a fost analizat și anterior de instanțele investite cu luarea măsurii arestării preventive și cu propunerile de prelungire anterioare, constatându-se în cauză că există probe și indicii temeinice prevăzute de art. 143 alin.1 Cod penal cu privire la presupusa vinovăție a inculpatului, cum ar fi declarația martorei, sau a martorului, coroborate cu raportul de constatare medico-legală și cu toate celelalte probe administrate până în prezent.
Așa fiind, existând condițiile prevăzute de lege incidente prevederilor art. 155 Cod procedură penală, curtea constată că soluția pronunțată de tribunal de prelungire a arestării preventive este legală și temeinică, neimpunându-se la acest moment față de natura, gravitatea și persoana inculpatului o altă măsură preventivă, care să înlocuiască măsura mai gravă a arestării preventive dispusă în cauză.
Ca atare, față de cele arătate în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat, pe care îl va obliga potrivit art. 189 și 192 alin.2 Cod procedură penală la cheltuieli judiciare către stat, în care va fi inclus și onorariul avocatului din oficiu, ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 14 iunie 1968 în, județul A, cu domiciliul în, bloc nefamiliști, scara A, apartament 32, județul A - -, în prezent aflat în Arestul INSPECTORATULUI DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A, împotriva încheierii nr. 12/CC din data de 05 februarie 2010, pronunțată de Tribunalul Argeș Secția penală, în dosarul nr-.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare statului, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu, se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 08 februarie 2010, la Curtea de APEL PITEȘTI Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
dr. - -
Grefier,
Red.-
Tehnored./ 25.02.2010
Jud. fond.
Președinte:Doru MercanJudecători:Doru Mercan, Dumitru Diaconu, Elena Minodora
