Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1046/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-(1575/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.1046
Ședința publică de la 09 iulie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Silvia Cerbu
JUDECĂTOR 2: Dumitru Mirancea
JUDECĂTOR 3: Daniel Grădinaru
GREFIER - - -
* * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - a fost reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 26 mai 2009 pronunțată de Tribunalul București Secția Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat în stare de arest, asistat de avocat din oficiu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea ia act de declarațiile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fondul recursului.
Apărătoarea recurentului inculpat, având cuvântul, arată că a formulat recurs împotriva încheierii de ședință din 26 mai 2009, pe care o apreciază ca fiind netemeinică și nelegală.
Solicită a se avea în vedere că inculpatul este consumator și nu traficant, apreciază că lăsarea acestuia în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică și mai mult consideră că inculpatul nu va impieta cu nimic buna desfășurare a procesului penal.
Apreciază că față de inculpat se pot lua alte măsuri preventive mai puțin dure, dat fiind că starea de arest trebuie să constituie excepția, regulat constituind-o starea de libertate.
Concluzionând solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și cercetarea inculpatului în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca nefondat.
Apreciază că în mod corect instanța a menținut măsura arestării preventive în raport de infracțiunile ce se rețin în sarcina inculpatului, respectiv consum și trafic de droguri de mare risc.
Solicită a se avea în vedere că fapta a fost comisă de recurent în stare de recidivă post condamnatorie, anterior acesta fiind condamnat tot pentru trafic de droguri, considerente pentru care apreciază că inculpatul aflat în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că nu este traficant ci doar consumator.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 26.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția I penală, în dosarul nr-, s-a dispus în baza art.3002raportat la art.160 alin.3 Cod procedură penală menținerea stării de arest a inculpatului .
Tribunalul a reținut că prin rechizitoriul nr.75/D/P/2009 al Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Bucureștia fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc, prev. și ped.de art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.37 lit. Cod penal și deținere de droguri de mare risc, fără drept, pentru consum propriu, prev.de art.4 alin.2 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal, ambele cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal.
În fapt, s-a reținut că la data de 21.01.2009, inculpatul a comercializat cantitatea de trei doze heroină și a fost depistat deținând în locuință cantitatea de trei doze heroină destinate consumului propriu.
Tribunalul a constatat că măsura arestării preventive a inculpatului este temeinică și legală, iar temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri, subzistă și justifică în continuare privarea de libertate a acestuia.
În cauză există indicii temeinice, în sensul art.143 alin.3 Cod procedură penală, din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este cercetat, relevante în acest sens fiind probele administrate în faza de urmărire penală.
Prima instanță a mai apreciat că pericolul concret pentru ordinea publică, pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpatului a rezultat din modalitatea și circumstanțele reale ale comiterii infracțiunilor, din natura acestora, din limitele de pedeapsă prevăzute de lege, precum și din recrudescența faptelor de acest gen; s-au reținut și circumstanțele personale ale inculpatului, acesta fiind recidivist postcondamnatoriu, așa cum rezultă din fișa de cazier judiciar. S- mai precizat că deși inculpatul a avut o atitudine procesuală sinceră, de recunoaștere și regret a faptelor reținute în sarcina sa, totuși, în vederea bunei desfășurări a procesului penal, se impunea privarea de libertate și în continuare.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticând încheierea de ședință pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând punerea sa în libertate.
Curtea, examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu, potrivit art.3856alin.3 Cod procedură penală, constată că recursul inculpatului este nefondat pentru următoarele considerente:
Conform art.3002Cod procedură penală, în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art.160 din același cod.
Potrivit dispozițiilor art.160 alin.1 Cod procedură penală, instanța de judecată, în exercitarea atribuțiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Totodată, conform Art.160 alin.3 Cod procedură penală atunci când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate dispune menținerea arestării preventive.
Analizând conținutul actelor dosarului, Curtea constată că probatoriul administrat până în prezent, conferă indicii temeinice că inculpatul a comis infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată.
Prin urmare, apreciază că sunt întrunite condițiile prevăzute de art.143 raportat la art.68/1 Cod procedură penală, existând presupunerea rezonabilă că acesta a comis faptele trafic de droguri de mare risc și deținere în vederea consumului de droguri de mare risc.
De asemenea, constată că temeiurile care au determinat arestarea impun, în continuare, privarea de libertate a acestui inculpat.
Astfel, temeiul prevăzut de art.148 lit. f Cod procedură penală reținut de instanță cu prilejul luării măsurii arestării preventive a inculpatului, se menține și în prezent respectiv sunt îndeplinite cumulativ cele două condiții impuse de textul menționat.
Așa după cum rezultă din actele dosarului, inculpatul a fost arestat preventiv pentru infr. prev. de art.2 alin. 2 din Legea 143/2000 și art.4 alin.2 din Legea nr. 143/2000, ambele fapte fiind pedepsite cu închisoare mai mare de 4 ani.
În ceea ce privește existența unor probe că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, Curtea apreciază că și această condiție este realizată, fiind dedusă atât din gravitatea concretă a faptei comise cât și din circumstanțele ce țin de persoana recurentului (recidivist postcondamnatoriu), care nu au fost de natură a convinge instanța că, lăsat în libertate, nu va relua activitatea infracțională.
Pe de altă parte, nu sunt de neglijat nici sentimentul de insecuritate generat în societate de prezența în stare de libertate inculpatului care prin activitatea sa infracțională a pus în pericol sănătatea persoanelor și nici recrudescența acestui gen de infracțiuni, împrejurări ce îndrituiesc Curtea să aprecieze că se impune menținerea stării de privare de libertate a acestuia.
Curtea apreciază că, în această cauză, este justificată menținerea stării de arest preventiv, temeiurile care au determinat arestarea inițială nu s-au schimbat, impunându-se în continuare privarea de libertate a acesteia.
Având în vedere considerentele expuse, Curtea apreciază că fiind legală și temeinică hotărârea tribunalului privind menținerea stării de arest a inculpatului.
În consecință, în baza art.38515pct.1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondat recursul inculpatului și în conformitate cu dispozițiile art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, îl va obliga la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 26.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția I penală în dosarul nr-.
Obligă recurentul inculpat la 200 lei cheltuieli judiciare către stat din care 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției și libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 9 iulie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./13.07.2009
Președinte:Silvia CerbuJudecători:Silvia Cerbu, Dumitru Mirancea, Daniel Grădinaru
