Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 1045/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-(1581/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.1045
Ședința publică de la 09 iulie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Silvia Cerbu
JUDECĂTOR 2: Dumitru Mirancea
JUDECĂTOR 3: Daniel Grădinaru
GREFIER - - -
* * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - a fost reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 16 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat în stare de arest, asistat de avocat din oficiu împuternicire avocațială nr.-/06.07.2009.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Recurentul inculpat, întrebat fiind, arată că este de acord a fi asistat de apărător din oficiu.
Curtea ia act de declarațiile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fondul recursului.
Apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul, arată că a formulat recurs împotriva încheierii de ședință din 16 iunie 2009, pe care o apreciază ca fiind netemeinică și nelegală.
Consideră că în cauza nu sunt îndeplinite cerințele privind menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului dat fiind că inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei.
Apreciază că temeiurile avute în vedere la momentul luării măsurii arestării prev. de art.148 lit.f nu C.P.P. mai subzistă dat fiind că la acest moment nu a fost demonstrat pericolul pe care lăsarea inculpatului în libertate îl prezintă pentru ordinea publică.
Menționează că pericolul concret pe care lăsarea inculpatului în libertate în prezintă pentru ordinea publică trebuie a fi demonstrat și nu prezumat.
Totodată, arată că trebuie avut în că starea de libertate trebuie să constituie regula iar stare de arest preventiv să constituie excepția.
Solicită a se avea în vedere că inculpatul desfășura o activitate lucrativă și că este absolvent de studii medii.
Apreciază că față de inculpat se pot lua alte măsuri preventive mai puțin dure, în sensul de a se înlocui măsura arestării preventive cu aceea a obligării de a nu părăsii localitatea.
Concluzionând solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și cercetarea inculpatului în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca nefondat.
Apreciază că în mod corect instanța a menținut măsura arestării preventive în raport de infracțiunile ce se rețin în sarcina inculpatului, respectiv acelea de trafic de droguri de mare risc și consum de droguri.
Solicită a se avea în vedere că amploarea acestui fenomen infracțional precum și faptul este suficiente probe în dovedirea vinovăției inculpatului respectiv declarații de martori, procesele verbale de constatare a infracțiunii flagrante, rezultatul constatării tehnico-științifice.
Totodată arată că este important a se avea în vedere că fapta a fost comisă de inculpat în stare de recidivă postexecutorie și postcondamnatorie, inculpatul fiind anterior condamnat pentru comiterea aceluiași gen de infracțiuni
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că este consumator de droguri și nu traficant. Întrebat fiind arată că anterior a fost condamnat pentru furt.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față.
Prin încheierea de ședință din 16.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția a II-a penală în dosarul nr-, în baza art.3002raportat la art.160 Cod procedură penală s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului .
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a apreciat că luarea măsurii preventive față de inculpat este legală și temeinică și că există probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că acesta a săvârșit infracțiunea pentru care este cercetat.
A reținut că inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.2 alin.1 și alin.2 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal, art.4 alin.1și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal, constând în aceea că inculpatul a intermediat vânzarea a trei doze de heroină tip bilă de la inculpata, pentru martora denunțătoare, în schimbul sumei de 150 lei, a deținut heroină (o doză tip bilă) pentru consum propriu fără drept.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și dispunerea continuării cercetării judecătorești cu inculpatul în stare de libertate, că infracțiunea a fost săvârșită pe fondul unui conflict spontan, a acționat în legitimă apărare și s-a prezentat singur la organele de poliție.
Examinând încheierea recuratăprin raportare la motivele invocate de către apărătorii inculpatului dar și din oficiu, în condițiile art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea apreciază că recursul nu este fondat pentru următoarele considerente:
În acord cu prima instanță și Curtea apreciază că sunt întrunite condițiile prevăzute de art.3002alin.3 din Codul d e procedură penală, iar menținerea duratei arestării preventive a inculpatului se impune, având în vedere că temeiurile care au determinat arestarea inițială se mențin și impun, în continuare, privarea de libertate a acestuia.
În mod corect instanța a constatat că din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că acesta a comis faptele pentru care este cercetat, și anume infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu, fără drept, constând în aceea că inculpatul a intermediat vânzarea a trei doze de heroină tip bilă de la inculpata, pentru martora denunțătoare, în schimbul sumei de 150 lei, a deținut heroină (o doză tip bilă) pentru consum propriu fără drept.
Curtea reține că sunt îndeplinite și condițiile prevăzute de art.148 lit.f Cod procedură penală, pedepsele prevăzute de lege pentru respectivele infracțiuni este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Curtea are în vedere natura și gravitatea infracțiunii presupus comisă de inculpat, modalitatea concretă de comitere a acestora, amploarea pe care a cunoscut-o acest fenomen, impactul negativ în rândul societății civile, circumstanțele personale ale acestuia, fiind cunoscut cu antecedente penale. Toate acestea justifică aprecierea că judecarea inculpatului în stare de libertate ar crea un sentiment de insecuritate în rândul opiniei publice, cu urmări nefaste asupra încrederii și stabilității de care trebuie să se bucure mediul social.
Față de cele reținute, apreciind că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, Curtea în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat recursul declarat de inculpat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 16.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția a II-a penală în dosarul nr-.
Obligă recurentul la plata a 200 lei cheltuieli judiciare către stat din care 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 9 iulie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./20.07.2009
23 Iulie 2009
Președinte:Silvia CerbuJudecători:Silvia Cerbu, Dumitru Mirancea, Daniel Grădinaru
