Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 110/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA DE MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 110/
Ședința publică din data de 07 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Liliana Constantinescu judecător
JUDECĂTOR 2: Mariana Cristache
JUDECĂTOR 3: Aurel Președinte Secția pentru cauze cu
Minori și de Familie
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - - Serviciul Teritorial Galați
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații și, în prezent deținuți în Penitenciarul Galați, împotriva încheierii de ședință din 25.08.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
La apelul nominal au răspuns recurenții inculpați, în stare de arest, asistat de av., apărător ales, și asistat de av., apărător ales.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Recurenții inculpați, întrebați fiind, precizează că își însușesc recursurile declarate de apărătorii aleși în numele lor.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurentului inculpat, av., susține că acesta este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. 1 din Legea 143/2000 - trafic de droguri de risc, situația de fapt fiind descrisă în rechizitoriu.
Învederează că prin conduita lui sinceră și cooperantă, inculpatul a contribuit în foarte mare măsură la stabilirea situației de fapt. Pe baza rapoartelor colaboratorilor și investigatorilor sub acoperire, s-a stabilit că, de trei ori, în lunile martie și aprilie 2009, inculpatul le-a livrat acestora cantități mici de cannabis, respectiv 07 gr. cannabis, 4,4 gr. cannabis, iar când a fost depistat în flagrant - 100 gr canabis.
Inculpatul a avut aceeași conduită sinceră în ceea ce privește propriile fapte și în fața instanței de judecată, unde și-a modificat într-un anumit sens declarația, în legătură cu dobândirea cantității de substanță interzisă. Toate probele însă se coroborează și instanța urmează să stabilească ceea ce consideră că reprezintă traseul acestor infracțiuni.
Susține că, în legătură cu inculpatul, s-a creat o situație dezavantajoasă în acest dosar, și anume, faptul că inculpatul este judecat în stare de libertate, iar inculpatul este judecat în stare de arest preventiv. Dacă diferența o face faptul că inculpatul era minor, iar inculpatul era major, fiind mai mare cu 2 ani, înseamnă că într-adevăr tratamentul juridic mai favorabil acordat minorului nu poate fi extins și în legătură cu inculpatul.
Alta este situația, însă, dacă distincția se face din punct de vedere al poziției sincere, a faptului că și inculpatul este o persoană tânără, cu lipsă de experiență de viață - dacă avea experiență suficientă probabil că nu s-ar fi hazardat în această activitate, care nici nu a fost profitabilă pentru el și nici nu a fost una de lungă durată. Pe de altă parte, implicarea inculpatului în cele 3 acte materiale este nesemnificativă ca periculozitate, pentru că primele 2 acte materiale la care inc. nu a participat, se referă la cantități foarte mici de droguri. Mai mult, în cauză este vorba despre droguri nu foarte periculoase. În mod evident, deținerea și traficul acestor droguri se sancționează, dar cu pedepse mult mai mici decât drogurile de mare risc. Solicită să se aibă în vedere că în alte legislații consumul și, evident, traficarea unor astfel de droguri este permisă în condițiile descrise în legea națională respectivă. C puțin în țările de jos și în țările scandinave drogurile ușoare sunt consumate fără a fi sancționați cei implicați în aceste activități.
Arată că până la finalizarea cercetării judecătorești nu mai este mult, că, din punctul său de vedere, poziția inculpatului nu are cum să mai modifice situația de fapt ce va fi reținută și că nici persoana lui nu este una așa de periculoasă încât să se justifice pe mai departe arestarea preventivă. Dovada s-a făcut prin aceea că, pus în libertate acum 2 luni, inculpatul s-a prezentat în fața instanței la fiecare termen de judecată.
Consideră că măsura arestării preventive poate fi înlocuită cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, ca și în cazul inculpatului minor.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii și, în rejudecare, să se dispună în sensul celor precizate.
Apărătorul recurentului inculpat, av., depune la dosar un memoriu din partea acestuia.
Susține că probatoriul administrat în cauză pe parcursul cercetării judecătorești nu dovedește vinovăția inculpatului.
Astfel, la ultimul termen au fost audiați martorii, care au arătat foarte clar că nu îl cunosc pe inculpatul, că nu au nicio idee despre acesta. Martorii nu au putut să releve nicio legătură între inculpatul și ceilalți doi coinculpați.
Lecturând referatul de evaluare privind pe inculpatul minor, care a fost depus între timp la dosar, a constatat cu surprindere că nici acesta și nici mama sa nu au făcut vreo referire la inculpatul. Referatul relevă doar legătura dintre inculpatul minor și inculpatul.
Susține că, deși cercetarea judecătorească se află aproape de final, instanța de fond a menținut măsura arestării preventive a inculpatului pe baza indiciilor temeinice existente în prezenta cauză, și nu pe baza unor probe temeinice.
Precizează că nu înțelege să mai facă referire la indiciile temeinice care îl privesc pe inculpatul, pentru că acestea au fost reliefate și individualizate de instanța de recurs în deciziile pronunțate anterior, cu ocazia soluționării altor recursuri declarate în cauză.
În cauză se reține că, în momentul în care au apărut lucrătorii de poliție, inculpatul a fugit pe geam și că în apartamentul respectiv, care este proprietatea fratelui său, s-au găsit 2 pliculețe cu droguri. Referitor doar la aceste două aspecte este de remarcat faptul că atât din declarația inculpatului, cât și din declarația inculpatului minor, reiese faptul că inculpatul nu a fost la toaleta apartamentului în timpul cât au stat acasă. Acestea sunt două probe care se coroborează în sensul celor susținute de inculpatul.
Mai mult decât atât, inculpatul nu era singur în apartamentul respectiv, ci se aflau mai multe persoane. Faptul că nu a fost la toaleta apartamentului este confirmat de două declarații, în care se arată că inculpatul nu avea posibilitatea să arunce substanța respectivă în toaletă. Consideră că inculpatul nu avea cum să fugă pe geamul apartamentului și în același timp să arunce în toaletă substanța respectivă.
Precizează că acesta ar fi un indiciu, pe baza căruia inculpatul stă arestat din luna aprilie până la acest moment.
Se mai reține că în mașina lui, despre care mulți martori fac vorbire, s-a găsit o urmă de substanță compusă din amestec de tutun cu cannabis într-o cantitate infimă. Nu poate aprecia în ce măsură acest aspect face legătura cu infracțiunea pentru care inculpatul este cercetat.
În dosar nu există nici măcar un martor care să afirme că a cumpărat de la inculpatul o anumită cantitate de droguri.
Susține că nu s-a făcut dovada că din cele trei vânzări succesive făcute de inculpatul, vreo anumită sumă i-ar fi revenit lui. De altfel, nici măcar nu se știe care a fost înțelegerea dintre cei doi, dar atâta timp cât se presupune că drogurile aparțineau inculpatului, ar fi trebuit să fie întrebați în cursul urmăririi penale și, ulterior, în cursul cercetării judecătorești, ce sumă anume îi revenea inculpatului din banii respectivi.
Arată că la momentul prinderii în flagrant banii erau înseriați. În atare situație se pune întrebarea de ce nu s-a permis ca inculpat să ia legătura cu inculpatul, pentru a se vedea dacă respectivii bani ajung la. Nu s-a administrat nicio probă din care să rezulte că banii obținuți din vânzarea drogurilor de către inculpatul au ajuns la inculpatul, așa cum era firesc dacă drogurile i-ar fi aparținut acestuia.
Cu toate că prinderea în flagrant și toată activitatea organelor de urmărire penală s-a desfășurat pe parcursul unui timp destul de, investigatorul sub acoperire și martorul cu identitate protejată nu fac absolut nicio referire la inculpatul. Dacă într-adevăr inculpatul ar fi fost implicat în acest trafic de droguri organele de urmărire penală ar fi reușit să afle în această perioadă de timp.
Inculpatul a apărut în acest dosar ca urmare a declarației inculpatului. Inculpatul a fost reținut și de 5 luni de zile se prelungește succesiv măsura arestării preventive pe baza acestei declarații.
Având în vedere că în cauză cercetarea judecătorească este aproape finalizată (mai sunt de audiat doi martori propuși în apărare de inculpatul ), consideră că instanța de recurs poate aprecia dacă la acest moment există probe care să creeze bănuiala că inculpatul ar fi săvârșit vreo faptă prevăzută de legea penală, pentru după 5 luni de arestare preventivă nu se mai poate discuta despre indicii.
Apreciază că nu are relevanță faptul că inculpatul este cercetat într-o altă cauză de prin anul 2003, întrucât este evident că măsura arestării preventive nu poate fi luată față de o persoană decât dacă există probe că acesta ar fi săvârșit o faptă prevăzută de legea penală. Din punctul său de vedere, pentru inculpatul nu există absolut nicio probă, în afara declarației inculpatului.
În condițiile în care inculpatul stă arestat pe baza declarațiilor celorlalți doi inculpați - cu precizarea că inculpatul minor ulterior nici nu l-a mai amintit pe -, consideră că se dă naștere unui arbitrariu care nu este posibil în cadrul unui proces penal.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că încheierea de ședință recurată de inculpați este legală și temeinică.
Astfel, în cauză continuă să subziste temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, temeiuri care impun în continuare menținerea stării de arest a inculpaților, fiind întrunite condițiile prev. de art. 143 Cod procedură penală, respectiv art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Situația de fapt este aceeași de la momentul la care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive față de inculpați.
În cauză nu a intervenit nicio împrejurare favorabilă inculpaților care să dea posibilitatea instanței de a înlocui sau de a revoca măsura arestării preventive.
Apreciază că faptele în sine, pentru care inculpații sunt cercetați, prin elementele lor constitutive și pericolul social pe care îl prezintă, justifică cu ușurință menținerea stării de arest a inculpaților. Este vorba despre fapte dintre cele mai grave, pe care legiuitorul le-a sancționat foarte.
În cauză, cercetarea judecătorească nu a fost finalizată, dar probele administrate până în acest moment prefigurează infracțiunile reținute în sarcina celor inculpați.
Pentru aceste considerente, solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați, ca nefondate.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită să fie judecat în stare de libertate.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită să se aibă în vedere memoriul depus la dosar.
Punându-se în discuție împrejurarea că prin memoriul depus la dosar, inculpatul solicită punerea în libertate sub control judiciar, apărătorul acestuia, av., precizează că inculpatul nu formulează o astfel de cerere, ci solicită să fie judecat în stare de libertate; probabil, s-a referit la faptul că în situația în care instanța apreciază că nu se impune menținerea măsurii arestării preventive aceasta să fie înlocuită cu o altă măsură.
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 25.08.2009, conform art. 3002Cod procedură penală și art. 160 alin. 1 Cod procedură penală, s-a constatat ca fiind legală și temeinică măsura arestării preventive as inculpaților și.
S-au respins ca nefondate cererile formulate de cei doi inculpați privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Conform art. 3002în ref. la art. 160 alin. 3 Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților și.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Examinând actele și lucrările dosarului îndeplinite în cauză până la momentul de față, instanța a apreciat că se mențin temeiurile care au fost avute în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive față de inculpații și, rezultând indicii temeinice - în sensul art.143 pr.pen - de natură a crea presupunerea că aceștia au săvârșit o faptă prevăzută de legea penală.
În acest sens sunt: procesul-verbal de sesizare din oficiu, declarația martorului cu identitate protejată, procesele-verbale întocmite de investigatorul sub acoperire, rapoartele de constatare tehnico-științifică, procesul-verbal din 09.04.2009 și planșele foto, procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante și planșa foto, procesul-verbal de efectuare a percheziției domiciliare din 09.04.2009 efectuate la domiciliul lui, fratele inculpatului ( în apartamentul căruia s-au găsit două pliculețe cu substanță de culoare brună, declarația numitului (din care rezultă că la momentul efectuării percheziției la domiciliul său, inculpatul a sărit pe fereastra de la bucătărie, fiind ulterior prins de organele de poliție și adus în apartament, procesul-verbal de efectuare a percheziției la locuința numitului (unde a fost găsit un plic conținând o substanță brun-verzuie și un rest de țigară confecționată artizanal, procesul-verbal de efectuare a percheziției autoturismului marca Mercedes, nr. VT -- aparținând numitului, autoturism condus de inculpatul, în care a fost găsit, într-o foiță de țigară, un amestec de substanță vegetală de culoare maro și o substanță vegetală de culoare -oliv, declarațiile inculpatului, declarațiile inculpatului.
Totodată, având în vedere gravitatea intrinsecă a infracțiunii presupus a fi săvârșită, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, natura și importanța valorilor sociale cărora li se aduce atingere (relații sociale referitoare la sănătatea publică), modalitatea și împrejurările concrete în care se reține că ar fi săvârșite faptele (împreună cu un minor), caracterul continuat al acțiunilor, persoana inculpatului care a fost condamnat anterior pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 321 alin.2 pr.pen. și cercetat în dosarul nr. 956/P/2002 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați pentru infracțiunea de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin.1 și 2 lit.a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 pen. conduita procesuală a inculpaților și, nu în ultimul rând, rezonanța social negativă pe care o au astfel de fapte în rândul cetățenilor, fapte ce au căpătat o mare amploare în ultima perioadă de timp în rândul categoriei de vârstă reprezentată de inculpați și care au repercusiuni mai ales în rândul tinerilor, fiind pusă în pericol sănătatea și chiar viața acestora, s-a apreciat că subzistă și temeiul prev. de art. 148 lit. f pr.pen. lăsarea în libertate a inculpaților prezentând și la acest moment un pericol concret pentru ordinea publică.
În raport de probele administrate până în prezent, s-a apreciat că nu au intervenit modificări în ceea ce privește împrejurările de fapt reținute inițial și nici date noi privind persoana inculpaților, astfel încât cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea nu a fost primită.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpații și.
Inculpatul a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
În susținerea recursului, inculpatul a solicitat să se aibă în vedere faptul că a avut o conduită sinceră și cooperantă pe parcursul procesului penal.
A mai solicitat să se constate că i s-a creat o situație dezavantajoasă prin raportare la situația inculpatului care este cercetat în stare de libertate.
Inculpatul a susținut că probatoriul administrat în cauză pe parcursul cercetării judecătorești nu dovedește vinovăția sa.
A mai arătat inculpatul că, deși cercetarea judecătorească se află aproape de final, instanța de fond i-a menținut măsura arestării preventive doar pe baza indiciilor temeinice, nu și pe baza unor probe temeinice.
Recursurile sunt nefondate.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs,cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, se constată că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică.
Așa cum a reținut și instanța de fond, considerăm că la acest moment se mențin temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpaților și.
În acest sens se constată incidența dispozițiilor art. 143 și art. 148 lit. f Cod procedură penală față de ambii inculpați.
În concret, probatoriile administrate până în prezent - așa cum au fost arătate mai sus - conduc la presupunerea că inculpații și au comis o faptă prevăzută de legea penală.
De asemenea, infracțiunile pentru care inculpații sunt judecați, respectiv trafic de droguri de risc în formă continuată, sunt prevăzute de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, situație ce confirmă existența condiției prev. de art. 148 lit. f teza I Cod procedură penală.
În cauză este îndeplinită și condiția prev. de art. 148 lit. f teza II Cod procedură penală, întrucât probatoriile administrate până în prezent conduc la concluzia că lăsarea în libertate a inculpaților și prezintă pericol pentru ordinea publică.
Pentru existența acestei din urmă condiții reglementată de art. 148 lit. f Cod procedură penală, avem în vedere gravitatea infracțiunilor deduse judecății, natura și importanța relațiilor sociale cărora li se aduce atingere (relații sociale referitoare la sănătatea publică), modalitățile și împrejurările care circumscriu activitatea infracțională presupus a fi desfășurată de inculpați.
Nu poate fi primită apărarea inculpatului, prin care invocă împrejurarea conform căreia situația sa este aproape identică cu cea a inculpatului cercetat în libertate.
Conform dispozițiilor legale în materia instituției arestării preventive, verificarea legalității și temeiniciei acestei măsuri, precum și înlocuirea cu o altă măsură sau revocarea se realizează prin analiza situației personale a fiecărui inculpat în parte (probatoriile administrate în favoarea sau în defavoarea acestuia, activitatea infracțională concretă desfășurată, circumstanțele personale ce-l caracterizează).
Nu pot fi primite susținerile inculpatului, în sensul că probatoriul administrat în cauză pe parcursul cercetării judecătorești nu dovedește vinovăția sa, întrucât cu ocazia verificării legalității arestării preventive nu sunt analizate probatoriile vizând vinovăția, în caz contrar s-ar aduce atingere prezumției de nevinovăție.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat prin practica constantă că persistența motivelor plauzibile de a bănui că o persoană privată de libertate ar fi comis o infracțiune este o condiție sine qua non a regularității menținerii în detenție. O bănuială puternică privind comiterea de către inculpat a unor infracțiuni grave poate justifica detenția.
Având în vedere cele mai sus arătate, față de împrejurarea că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpaților și nu au dispărut și nu s-au schimbat, urmează a se respinge ca nefondate recursurile declarate de aceștia.
Conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, vor fi obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații ( fiul lui G și, născut la data de 03.07.1986 în G, domiciliat în G,-, -. 3,. 41, județul G, CNP -, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G) și ( fiul lui G și, născut la data de 04.08.1968 în G, CNP -, domiciliat în G,-, județul G, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G) împotriva încheierii de ședință nr- din 25.08.2009 a Tribunalului Galați.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă pe inculpații și la câte 100 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 07 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red. -/10.09.2009
Tehnored. /2 ex./10.09.2009
Fond:
Președinte:Daniela Liliana ConstantinescuJudecători:Daniela Liliana Constantinescu, Mariana Cristache, Aurel
