Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1105/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(număr în format vechi 1775/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I -A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 1105
Ședința publică din data de 29 iulie 2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Stan Mustață
JUDECĂTOR 2: Ioana Alina Ilie
JUDECĂTOR 3: Dumitrița
GREFIER:
* * * * * * * * * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI - este reprezentat prin procuror
* * * * * * * * * * * * *
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de către recurentul-inculpat împotriva Încheierii de ședință din data de 13 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul București Secția I penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-inculpat, personal, în stare de arest și asistat de avocat, substituent al apărătorului desemnat din oficiu, în baza delegației depusă la dosar, fila 6-7.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri de formulat, probe de solicitat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul desemnat din oficiu al recurentului-inculpat solicită admiterea recursului formulat împotriva Încheierii de ședință din data de 13 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul București Secția I penală, în dosarul nr- și casarea încheierii, având în vedere că temeiurile care au stat la baza arestării preventive nu mai subzistă și nu au apărut temeiuri noi care să impună privarea de libertate a inculpatului. Arată că, în cauză, nu mai sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedură penală, nefiind probe care să dovedească faptul că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Solicită să fie avute în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, sinceritatea acestuia și faptul că este o persoană tânără, cu studii medii și cu dorința de se integra în societate. În încheierea pledoariei reiterează solicitarea de admitere a recursului, casare a hotărârii atacate și pe fond de continuare a procesului penal cu inculpatul în stare de libertate.
Reprezentanta Ministerului Public formulează concluzii de respingere a recursului ca nefondat și de menținere a încheierii Tribunalului București ca fiind legală și temeinică, având în vedere că instanța de fond a analizat temeiurile care au stat la baza arestării preventive, respectiv faptul că există probe și indicii temeinice că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este cercetat - trafic de droguri de mare risc și deținere de droguri pentru consumul propriu - fapte săvârșite în concurs real și în stare de recidivă postexecutorie, iar lăsarea în libertate acestuia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere că inculpatul a mai fost condamnat anterior la o pedeapsă de 6 ani închisoare tot pentru comiterea unei infracțiuni de trafic de droguri de mare risc. În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală solicită obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Recurentul-inculpat arată că este de acord cu apărătorul din oficiu.
CURTEA
Deliberând asupra recursului penal de față, constată că prin încheierea de ședință din data de 13 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a penală în dosarul nr-, s-a dispus, în baza art. 3002și art. 160balin. 3 Cod procedură penală, menținerea stării de arest preventiv a inculpaților și.
Pentru a pronunța această încheiere, Tribunalul a reținut, în esență, că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a celor doi inculpați subzistă și impun în continuare privarea lor de libertate, din materialul probator administrat în cauză rezultând în continuare presupunerea rezonabilă că aceștia au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată, pedeapsa prevăzută de lege fiind închisoarea mai mare de 4 ani și existând probe că lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, raportat la natura și gravitatea faptelor, modalitatea în care se reține că au fost comise, starea de insecuritate creată pentru populație prin punerea în circulație de droguri de mare risc, recrudescența deosebită a acestui gen de infracțiuni, precum și la circumstanțele personale ale inculpaților, care sunt recidiviști, fiind anterior condamnați pentru același gen de fapte.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, criticând-o pe motive de netemeinicie, sub aspectul greșitei mențineri de către instanța de fond a măsurii arestării preventive.
În motivarea orală a recursului, s-a arătat că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, în sensul că lăsarea în libertate a inculpatului nu ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică și nu ar influența buna desfășurare în continuare a procesului penal, raportat la datele ce caracterizează persoana recurentului, care a avut o atitudine sinceră și cooperantă pe parcursul cercetărilor, este tânăr și dorește să se reintegreze în societate.
Curtea, verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art. 3856alin. 3 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
Din actele dosarului, se reține că inculpatul a fost arestat preventiv la data de 29.01.2009, în temeiul dispozițiilor art. 143 și art. 148 lit. f) Cod procedură penală, în baza încheierii pronunțate de Tribunalul București - Secția I penală în dosarul nr- și, ulterior, trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 113/D/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial București, sub acuzația săvârșirii infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 și deținere, fără drept, de droguri de mare risc în vederea consumului propriu prevăzută de art. 4 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal și art. 33 lit. a Cod penal, constând în aceea că, în data de 28.01.2009, a vândut martorului denunțător Marian, contra sumei de 60 lei, o doză de heroină și a deținut 11 seringi, 4 folii din plastic și o bucată de carton cu urme de heroină pe care le-a folosit la prepararea și administrarea de substanțe stupefiante.
Analizând temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, Curtea constată, contrar susținerilor recurentului - inculpat, că acestea se mențin și în prezent și impun în continuare privarea lui de libertate, așa cum în mod întemeiat a apreciat și instanța de fond.
Astfel, materialul probator administrat în cauză justifică și în prezent presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele penale pentru care este cercetat, fiind îndeplinită condiția prevăzută de art. 148 alin. 1 raportat la art. 143 și art. 681Cod procedură penală. În acest sens, Curtea apreciază că prezintă relevanță: denunțul și declarațiile martorului Marian, procesul - verbal de constatare a infracțiunii flagrante, declarațiile martorilor asistenți, concluziile rapoartelor de constatare tehnico - științifică, procesul - verbal de percheziție domiciliară, procesul - verbal de redare a discuțiilor purtate în mediul ambiental de martorul denunțător cu inculpatul, declarațiile date de acesta din urmă pe parcursul procesului penal.
Totodată, Curtea constată că în cauză subzistă și cerințele prevăzute de art. 148 lit. f) Cod procedură penală, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile ce formează obiectul cercetărilor penale fiind închisoarea mai mare de 4 ani și existând probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Natura și gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpatului, frecvența pe care o înregistrează în prezent aceste tipuri particulare de infracțiune și urmările nefaste pe care le produc asupra sănătății publice și siguranței persoanei, având în vedere predispoziția consumatorilor și traficanților de droguri de a comite infracțiuni, de cele mai multe ori în scopul obținerii sumelor de bani necesare procurării de droguri, puternica rezonanță socială negativă pe care activitățile ilicite legate de traficul de stupefiante o generează în rândul membrilor societății civile și împrejurarea că asemenea fapte se constituie tot mai frecvent în importante surse de venituri ilicite pentru autorii lor, precum și datele ce caracterizează persoana inculpatului - care nu are ocupație și loc de muncă, este consumator de droguri, iar anterior a fost condamnat la 6 ani închisoare tot pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, fiind recidivist postexecutoriu - demonstrează pericolul pentru ordinea publică prevăzut de art. 148 lit. f) Cod procedură penală, avut în vedere la luarea măsurii preventive, pericol care subzistă și în prezent și determină menținerea stării de arest preventiv a inculpatului, existând suficiente date care justifică temerea rezonabilă că, pus în libertate, acesta ar relua activitatea infracțională în vederea obținerii mijloacelor materiale necesare întreținerii și procurării drogurilor pentru consum propriu.
Toate aceste împrejurări formează convingerea Curții că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpat nu au încetat și nici s-au schimbat, în mod justificat instanța de fond făcând cu privire la acesta aplicarea art. 3002raportat la art. 160 alin. 3 Cod procedură penală.
Ca urmare, având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat, motiv pentru care, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, îl va respinge ca atare.
Față de faptul că recurentul - inculpat este cel care se află în culpă procesuală, Curtea, în temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de către inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 13 iulie 2009 Tribunalului București - Secția I-a penală, din Dosarul nr-.
Obligă pe recurent la 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei - onorariul apărătorului din oficiu - se avansează din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.07.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-
GREFIER,
Red.și dact.: jud. /2 ex./11.08.2009
- Secția I-a penală:
Președinte:Stan MustațăJudecători:Stan Mustață, Ioana Alina Ilie, Dumitrița
