Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1106/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(număr în format vechi 1784/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I -A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 1106
Ședința publică din data de 29 iulie 2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Stan Mustață
JUDECĂTOR 2: Ioana Alina Ilie
JUDECĂTOR 3: Dumitrița
GREFIER:
* * * * * * * * * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI - este reprezentat prin procuror
* * * * * * * * * * * * *
Pe rol solu ționarea recursului declarat de recurentul - inculpat împotriva Încheierii de ședință din data de 16 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, în dosarul penal nr-.
La apelul nominal făcut în ș edin ță publică a răspuns recurentul - inculpat Ț țu, aflat în stare de arest și asistat juridic de apărători aleși și, cu împuternicirile avocațiale depuse în dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ș edin ță, după care
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea face aplicare dispozițiilor art. 38513Cod procedură penală și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorii aleși ai inculpatului, având cuvântul, pe rând, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și pe fond continuarea procesului penal cu inculpatul în stare de libertate.
Critică încheierea atacată ca nelegală și netemeinică
Sus ține că Ministerul Public nu a făcut dovada că lăsarea în libertate a inculpatului reprezintă un pericol concret pentru ordinea publică, astfel că nu sunt îndeplinite cumulativ cerințele art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Solicită a fi avute în vedere i circumstan țele personale ale inculpatului, acesta fiind fără antecedente penale și aflându-se la primul conflict cu legea penală.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului - ca fiind nefondat, și de menținerea încheierii atacate - ca fiind legală și temeinică, în mod corect, instanța de fond, apreciind că se impune menținerea măsurii arestări preventive a inculpatului, pentru buna desfășurare a cercetării judecătorești, și față de împrejurarea că fapta săvârșită de inculpat, trafic de droguri de mare risc, reprezintă un grad ridicat de pericol social, generat atât de natura cât și de modalitatea de săvârșire a acesteia.
În ultimul cuvânt, recurentul - inculpat aderă la concluziile apărătorilor aleși solicitând să fie judecat în stare de libertate.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 16 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală (dosar nr-), în baza art.3002raportat la art.160 alin.3 Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților, și și a fost menținută această măsură.
Prin aceeași încheiere, au fost respinse - ca neîntemeiate - cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, formulate de inculpații și.
Instanța de fond a motivat că măsura a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale în materie, pe baza probelor aflate la dosarul cauzei, constatându-se că, în cauză, există probe și indicii temeinice, în sensul precizat de art.681Cod procedură penală, care conduc la presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit fapta pentru care au fost trimiși în judecată.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, sub aspectul greșitei mențineri a stării de arest preventiv, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.143 Cod procedură penală.
În susținerea orală, se arată că este la primul conflict cu legea penală și că, dacă ar fi lăsat în libertate, nu ar impieta buna desfășurare a procesului penal.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport cu motivele astfel invocate, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art.3856alin.3 din Codul d e procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Curtea constată că recursul inculpatului este nefondat, pentru considerentele ce urmează:
Prin rechizitoriul nr.291D/P/2007 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, a fost trimis în judecată (arestarea preventivă fiind dispusă în lipsă), alături de alții, inculpatul, pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc și complicitate la infracțiunea de trafic ilicit internațional de droguri de mare risc, prevăzute de art.26 Cod penal, raportat la art.2 alin.1 și alin.2 din Legea nr.143/2000 și art.26 Cod penal, raportat la art.3 alin.1 și alin.2 din Legea nr.143/2000, totul cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal.
-a reținut că, în data de 17/18.03.2008 inculpatul a deținut și transportat pe calea rutieră Turcia (Istanbul) Bulgaria - România (punctul de trecere a frontierei G) cantitatea de aproximativ 3 kilograme de heroină, pe care a introdus-o pe teritoriul României, droguri care i-au fost predate la Istambul de un cetățean, prin intermedierea inculpatului (și a altor inculpați), care urma să recepționeze aceste droguri pe raza municipiului B și care l-a ajutat pe inculpatul să dețină și să transporte cantitatea de heroină mai menționată.
Prin încheierea de ședință, din Camera de Consiliu a Tribunalului București - Secția a II-a Penală, din data de 17.04.2008, s-a dispus arestarea preventivă în lipsă a inculpatului, emițându-se nr. 72/UP/17.04.2008, avându-se în vedere temeiurile prev. de art. 1491rap.C.P.P. la art. 143 C.P.P. art. 148 lit. a și f și C.P.P. art. 151
C.P.P.Asemenea instanței de fond, Curtea constată că - în cauză - există suficiente probe și indicii temeinice, în accepțiunea dată acestor noțiuni prin dispozițiilor art.143 alin.1 raportat la art.681din Codul d e procedură penală, care îndreptățesc, și la acest moment procesual, presupunerea rezonabilă că inculpatul (împreună cu alții) a comis faptele pentru care împotriva lui s-au formulat acuzații de natură penală, relevante în acest sens fiind probele administrate până la această dată.
Dovezile produse cauzei de organul de urmărire penală evidențiază indiciile temeinice - în sensul arătat de dispozițiile art.681Cod procedură penală - ce generează presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este cercetat, astfel fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.143 Cod procedură penală.
Totodată, se constată că și cerințele consacrate de dispozițiile art.148 lit.f Cod procedură penală sunt întrunite cumulativ.
Astfel, dacă îndeplinirea condiției privind cuantumul pedepsei pentru faptele reținute în sarcina inculpatului, este neîndoielnică (pedeapsa mai mare de 4 ani închisoare), pericolul concret pentru ordinea publică este pus în evidență de natura și gravitatea faptei, de urmările produse de aceasta, urmări constând în lezarea unor valori sociale fundamentale ocrotite de legea penală; în acest context se relevă modalitatea de operare, minuțios și amplu planificată, numărul mare de persoane implicate în activitatea infracțională, cantitatea apreciabilă de heroină introdusă în țară, dar - mai ales - pericolul pe care-l prezintă acest gen de fapte pentru sănătatea și siguranța publică, rezonanța socială negativă, ecoul în rândul comunității, care generează temerea că lăsat în libertate, inculpatul ar fi tentat să-și continue activitatea infracțională, perspectivă aptă să creeze - în mod real - o tulburare a ordinii publice; în plus, inculpatul a săvârșit aceste presupuse fapte,după care a încercat chiar să se sustragă de la urmărirea penală, deoarece mandatul de arestare preventivă a fost emis în lipsa sa, împrejurare care întărește convingerea instanței că se impune menținerea stării de arest a acestui inculpat.
În speță, Curtea apreciază că această măsură preventivă, pentru motivele deja expuse, se impune a fi menținută și prin prisma normelor consacrate de art.5 paragraf 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cât și prin raportare la dispozițiile art.136 Cod procedură penală, ce vizează asigurarea în condiții optime a desfășurării procesului penal, dat fiind faptul că declarațiile inculpatului sunt în contradicție cu ale celorlalți inculpați cercetați în cauză și, chiar în cuprinsul mărturiei sale, identificându-se neconcordanțe substanțiale.
Așa fiind, Curtea constată că soluția adoptată de prima instanță este legală și temeinică, în condițiile acestea măsura arestării preventive impunându-se a fi menținută.
Pe cale de consecință - în temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală - Curtea va respinge, ca nefondat, recursul promovat de inculpat.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 16 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală (dosar nr-).
Obligă pe recurentul inculpat la 200 lei, cheltuieli judiciare statului. Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 iulie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red.
Dact.
Ex.2
Red.--
Președinte:Stan MustațăJudecători:Stan Mustață, Ioana Alina Ilie, Dumitrița
