Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1108/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(număr în format vechi 1793/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I -A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 1108
Ședința publică din data de 29 iulie 2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Stan Mustață
JUDECĂTOR 2: Ioana Alina Ilie
JUDECĂTOR 3: Dumitrița
GREFIER:
* * * * * * * * * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI - este reprezentat prin procuror
* * * * * * * * * * * * *
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de către inculpatul împotriva Încheierii de ședință din data de 20 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în Dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat, personal, aflat în stare de arest și asistat juridic de apărător ales - avocat, cu împuternicirea avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Pentru recurentul inculpat, apărătorul ales critică încheierea recurată ca fiind nelegală și netemeinică, în ceea ce privește dispoziția de menținere a stării de arest preventiv a inculpatului, arătând că, în cauză, nu sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 143 și art. 148 Cod procedură penală. În acest sens, subliniază faptul că antecedentele penale ale inculpatului, în lipsa altor elemente, nu pot conduce la concluzia că lăsarea în libertate a acestuia ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, neputând, astfel, să justifice menținerea în continuare a prevenției. Pe cale de consecință, solicită să se constate că, în cauză, nu sunt probe din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică ori ar impieta buna desfășurare a procesului penal. Ca urmare, având în vedere că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat și nu au apărut temeiuri noi care să justifice privarea de libertate a inculpatului, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, pe fond, continuarea procesului penal cu inculpatul în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și de menținere a încheierii atacate ca fiind legală și temeinică, apreciind că în mod corect instanța de apel a stabilit că se impune în continuare menținerea măsurii arestări preventive a inculpatului atât pentru buna desfășurare a procesului penal, dar și față de împrejurarea că faptele săvârșite prezintă un grad ridicat de pericol social, generat atât de natura cât și de modalitatea de comitere, precum și de starea de recidivă în care se află inculpatul.
În ultimul cuvânt, recurentul inculpat achiesează la concluziile apărătorului ales.
CURTEA
Deliberând asupra recursului penal de față, constată că prin încheierea de ședință din data de 20 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a penală în dosarul nr-, s-a dispus, în baza art. 3002și art. 160balin. 3 Cod procedură penală, menținerea stării de arest preventiv a apelanților - inculpați, și, fiind, totodată, respinse cererile formulate de aceștia privind revocarea măsurii arestării preventive.
Pentru a pronunța această încheiere, Tribunalul a reținut, în esență, că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpaților subzistă și impun în continuare privarea lor de libertate, din materialul probator administrat în cauză rezultând în continuare presupunerea rezonabilă că aceștia au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată, pedeapsa prevăzută de lege fiind închisoarea mai mare de 4 ani și existând probe certe că lăsarea lor în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, raportat la natura și gravitatea faptelor și modalitatea în care se reține că au fost comise.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, criticând-o pe motive de netemeinicie, sub aspectul greșitei mențineri de către instanța de apel a măsurii arestării preventive.
În motivarea orală a recursului, s-a arătat că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, în sensul că lăsarea în libertate a inculpatului nu ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică și nu ar influența buna desfășurare în continuare a procesului penal.
Curtea, verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art. 3856alin. 3 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
Din actele dosarului, se reține că inculpatul a fost arestat preventiv la data de 22.02.2008, în temeiul dispozițiilor art. 143 și art. 148 lit. f) Cod procedură penală, în baza încheierii pronunțate de Judecătoria Sectorului 5 B în dosarul nr- și, ulterior, trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 1032/P/2007 din 11.08.2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 B, sub acuzația săvârșirii infracțiunilor de înșelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. 1, 2, 3 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, de tentativă la înșelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 20 raportat la art. 215 alin. 1, 2, 3 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, și de uz de fals în formă continuată, prevăzută de art. 291 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, toate cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal și art. 33 lit. a Cod penal, constând în aceea că, la datele de 8.02.2008 și 15.02.2008, inculpatul, împreună cu o altă persoană, au înșelat SC SRL și SC SRL, ridicând mărfuri după emiterea unor ordine de plată false, prejudiciul total fiind de 39.000 lei, iar, la datele de 20.02.2008 și 21.02.2008, împreună cu inculpatul, folosind nume și societăți fictive, au încercat să înșele SC 2001 SRL și SC SRL, prin emiterea unor ordine de plată false, în vederea achiziționării de materiale de construcții.
Prin sentința penală nr. 650/14.04.2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 B în dosarul nr-, s-a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă rezultantă de 6 ani și 6 luni închisoare, iar, în temeiul art. 350 Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest a acestuia.
În prezent, cauza se află pe rolul Tribunalului București - Secția a II-a penală pentru soluționarea apelurilor declarate de inculpați împotriva sentinței penale pronunțate de Judecătoria Sectorului 5
Analizând temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, Curtea constată, contrar susținerilor recurentului - inculpat, că acestea se mențin și în prezent și impun în continuare privarea lui de libertate, așa cum în mod întemeiat a apreciat și Tribunalul.
Astfel, materialul probator administrat în cauză justifică și în prezent presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele penale pentru care este cercetat, fiind îndeplinită condiția prevăzută de art. 148 alin. 1 raportat la art. 143 și art. 681Cod procedură penală. Totodată, Curtea constată că în cauză subzistă și cerințele prevăzute de art. 148 lit. f) Cod procedură penală, pedeapsa stabilită de lege pentru infracțiunile de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. 1, 2, 3 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, și de tentativă la înșelăciune, prevăzută de art. 20 raportat la art. 215 alin. 1, 2, 3 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, fiind închisoarea mai mare de 4 ani și existând probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Natura și gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpatului, modalitatea organizată în care se presupune că a acționat acesta, prin inducerea în eroare a reprezentanților părților vătămate ca urmare a folosirii unor înscrisuri false, caracterul repetat al activității infracționale ce formează obiectul cercetărilor penale, precum și datele ce caracterizează persoana inculpatului - care nu are ocupație și loc de muncă și este recidivist, dovedind, astfel, perseverență infracțională - demonstrează pericolul pentru ordinea publică prevăzut de art. 148 lit. f) Cod procedură penală, avut în vedere la luarea măsurii preventive, pericol care subzistă și în prezent și determină menținerea stării de arest preventiv a inculpatului, existând suficiente date care justifică temerea rezonabilă că, pus în libertate, acesta ar relua activitatea infracțională în vederea obținerii mijloacelor materiale necesare întreținerii.
Toate aceste împrejurări formează convingerea Curții că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpat nu au încetat și nici s-au schimbat, în mod justificat Tribunalul făcând cu privire la acesta aplicarea art. 3002raportat la art. 160 alin. 3 Cod procedură penală.
Ca urmare, având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat, motiv pentru care, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, îl va respinge ca atare.
Față de faptul că recurentul - inculpat este cel care se află în culpă procesuală, Curtea, în temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 20 iulie 2009 Tribunalului București - Secția a II-a penală, din Dosarul nr-.
Obligă recurentul - inculpat la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.07.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-
GREFIER,
Red.și dact.: jud.
- Secția a II-a penală:;
2 ex./12.08.2009
Președinte:Stan MustațăJudecători:Stan Mustață, Ioana Alina Ilie, Dumitrița
