Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1109/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(număr în format vechi 1808/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I -A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 1109
Ședința publică din data de 29 iulie 2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Stan Mustață
JUDECĂTOR 2: Ioana Alina Ilie
JUDECĂTOR 3: Dumitrița
GREFIER:
* * * * * * * * * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI - este reprezentat prin procuror
* * * * * * * * * * * * *
Pe rol judecarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de inculpatul împotriva Încheierii de ședință din data de 14 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul-inculpatul, personal, aflat în stare de arest, asistat de apărător ales - avocat, cu împuternicire avocațială depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri noi de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat arată că recursul declarat de inculpat vizează încheierea de ședință din data de 14 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul București, prin care a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului. Critică încheierea atacată ca nelegală și netemeinică, subliniind faptul că instanța de fond a făcut o motivare formală.
Susține că nu există nicio dovadă în dosar că starea de libertate a inculpatului ar reprezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Subliniază că a fost îndeplinit termenul de reabilitare a inculpatului pentru faptele săvârșite în antecedență, astfel că nu mai este legală reținerea recidivei.
Precizează că singurii martori în această cauză, sunt martorii asistenți de la prinderea în flagrant, care nu declară decât faptul că au văzut că a fost reținut inculpatul de către organele de poliție.
Consideră că lăsat în libertate inculpatul nu poate influența bunul mers al desfășurării procesului penal, iar din punct de vedere al comiterii, nu există nicio dovadă că acesta ar încerca să se sustragă de la judecată ori, va încerca, să comită vreo altă infracțiune.
Inculpatul a adoptat, de la începutul urmăririi penale o atitudine sinceră, recunoscând și regretând săvârșirea faptei.
Avându-se în vedere întreg materialul probator, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, pe fond, continuarea procesului penal cu inculpatul în stare de libertate.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului formulat de inculpatul și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate. Apreciază că în acest stadiu procesual, în mod corect instanța de fond a menținut starea de arest preventiv a inculpatului, având în vedere că temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri nu s-au schimbat, iar în cauză până în acest moment nu au fost administrate probe de către instanța de fond, care să conducă la concluzia că temeiurile care au stat la baza măsurii arestării preventive s-ar fi modificat. Încheierea atacată este corect și complet motivată în fapt și în drept. Lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere natura și modalitatea concretă de săvârșire a faptei. În baza art. 192 Cod procedură penală, solicită obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare.
Recurentul-inculpat, având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorului său și solicită să fie judecat în stare de libertate.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 14 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-, au fost respinse - ca neîntemeiate - cererile formulate de inculpați cu privire la înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, iar în temeiul prevăzut de art.3002raportat la art.160 Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest preventiv a inculpaților, și.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reținut că măsura arestării preventive este pe deplin justificată, din datele existente la dosarul cauzei existând cel puțin indicii temeinice în sensul prevederilor art.143 Cod procedură penală, în cauză fiind îndeplinite și cerințele art.148 lit.f Cod procedură penală.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei mențineri a măsurii arestării preventive.
Examinând încheierea recurată, față de motivele invocate, cât și din oficiu, conform art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul este nefondat.
S-a reținut în sarcina inculpatului că, în perioada noiembrie-decembrie 2008 și ianuarie 2009, a deținut și instalat dispozitive de copierea informațiilor de pe magnetică a cardurilor bancare; în cursul lunilor noiembrie-decembrie 2008, a falsificat instrumente de plată electronică, efectuând mai multe operațiuni, fără consimțământul titularilor.
Inculpatul, prin apărător, a susținut că nu există indicii și probe care să demonstreze că lăsat în libertate ar putea influența bunul mers al procesului.
Această critică, însă, nu poate fi primită, câtă vreme în cauză a fost deja întocmit rechizitoriul nr.352/P/2009, emis la data de 21 mai 2009, de către Parchetul de pe Tribunalul București, acesta fundamentându-se pe o serie de probe ce au fost deja administrate.
Așadar, ca și prima instanță, Curtea constată - antamând probatoriile în cele ce preced - că există suficiente indicii (ce pot fi caracterizate ca temeinice), ce conduc la suspiciunea rezonabilă, în sensul art.5, paragraf 1, lit.c și paragraf 3 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale că inculpatul a săvârșit infracțiunile se i se rețin în sarcină.
Pornind de la aceste repere, se constată că motivele invocate de apărătorul recurentului inculpat sunt lipsite de fundament.
Astfel, tribunalul a arătat că probele produse cauzei până la acest moment, evidențiază indicii temeinice care conduc la presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este cercetat: imaginile foto, cele prezentate de Banca Transilvania îl prezintă pe inculpatul, împreună cu coinculpatul, retrăgând bani cu ajutorul cardurilor falsificate, că recurentul din cauză, prin declarația sa, a confirmat faptul că împreună cu, zis și "" efectuau aceste retrageri de numerar; acest dovezi sunt întărite și de rezultatele percheziției efectuate la data de 20 martie 2009, la domiciliul inculpatului, prilej cu care au fost găsite o serie de obiecte specifice, ce puteau fi folosite pentru săvârșirea faptelor pentru care el este cercetat.
Cât privește pericolul social pentru ordinea publică, s-a arătat că natura și gravitatea faptei, modalitatea și împrejurările în care s-au săvârșit faptele denotă un atare pericol din partea inculpatului.
În acest context, Curtea arată că numărul mare al persoanelor implicate în săvârșirea faptelor, activitatea coordonată, bine organizată a acestora, sunt de natură a amplifica pericolul pe care inculpatul - care a avut un rol determinant în organizarea activității infracționale - îl prezintă pentru ordinea publică.
Totodată, Curtea reține și împrejurarea că alți coinculpați au încercat să se sustragă cercetărilor, astfel că nu poate fi ignorată nici posibilitatea că prin lăsarea în libertate a inculpatului, acesta ar zădărnici aflarea adevărului, luând legătura cu ei sau încercând să altereze unele mijloace de probă.
Toate aceste elemente, împreună cu bănuiala că - neavând un loc de muncă, are nevoie permanentă de surse financiare pentru a-și asigura traiul - demonstrează că inculpatul ar fi în stare să-și reia activitatea infracțională, dacă ar fi lăsat în libertate, devenind astfel și mai periculos pentru ordinea publică, așa încât se poate cu ușurință presupune că dacă ar fi lăsat în libertate, inculpatul ar spori sentimentul de nesiguranță ce-l creează în rândul societății civile, precum și pericolul creării de prejudicii și față de alte persoane.
Cât privește circumstanțele personale așa-zis favorabile invocate, Curtea arată că nu s-au produs dovezi certe sub acest aspect și mai mult, acestea urmează a fi luate în calcul atunci când - dacă va fi găsit vinovat - instanța va pronunța o hotărâre de condamnare, după ce în prealabil se poate pune în discuție și schimbarea de încadrare juridică a faptei.
Așadar, Curtea nu poate primi criticile avansate de apărătorul inculpatului, constatând că, în cauză, subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de acest inculpat, iar pentru considerentele expuse în cele ce preced, aceste temeiuri impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, în cauză, măsura arestării preventive a inculpatului se impune și pentru o mai bună desfășurare a procesului penal, conform art.136 al. 1 Cod procedură penală.
Față de aceste considerente, constatând ca fiind legală și temeinică încheierea instanței de fond în ceea ce îl privește pe inculpatul recurent, Curtea, în temeiul art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de acesta.
Constatând că recurentul este cel aflat în culpă procesuală, în temeiul art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, Curtea îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de către recurentul inculpat împotriva încheierii de ședință din data de 14 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
Obligă pe recurentul inculpat la 200 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 iulie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red.
Dact.
Ex.2
Red.--II.
Președinte:Stan MustațăJudecători:Stan Mustață, Ioana Alina Ilie, Dumitrița
