Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 111/2010. Curtea de Apel Brasov

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL

Secția penală și pentru cauze cu minori

decizia penală nr.111/ DOSAR NR-

Ședința publică din 15 februarie 2010

Completul de judecată format din:

PREȘEDINTE: Simona Franguloiu JUDECĂTOR 2: Laura Popa

- - - JUDECĂTOR 3: Nicoleta Țînț

- - - judecător

- - - grefier

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Brașov.

Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință pronunțată de Tribunalul Brașov la data de 10 februarie 2010 în dos. nr-.

Dezbaterile asupra cauzei s-au efectuat în conformitate cu prevederile art. 304 Cod procedură penală, respectiv prin înregistrarea pe suport audio-video.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul personal, în prezent deținut în Penitenciarul Codlea, asistat de apărătorul ales, avocat.

Procedura îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Întrebate fiind, părțile arată că nu au alte cereri de formulat, declarație în raport cu care, instanța constată cauza în stare de judecată și, potrivit dispozițiilor art. 38513Cod procedură penală, acordă cuvântul la dezbateri.

Având cuvântul, avocat pentru inculpatul, solicită admiterea recursului formulat împotriva încheierii de ședință din data de 10 februarie 2010, casarea acesteia și pe fond, rejudecând în temeiul dispozițiilor art. 3002prin raportare la art.160 alin.2 Cod procedură penală în principal să nu mai fie menținută măsura arestării preventive, dispunând revocarea măsurii și punerea de îndată în libertate a inculpatului, deoarece nu este arestat într-o altă cauză, iar în subsidiar formulează o cerere de înlocuire a măsurii de arest preventiv, întemeiată pe dispozițiile art. 139 alin.1 prin raportare la art.145 din Codul d e procedură penală, cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, respectiv municipiul B, decât cu încuviințarea instanței de judecată.

Formulează aceste cereri, raportat la momentul procesual în care se află dosarul. Menționează faptul că la Tribunalul Brașov, dosarul se află la primul termen de judecată, unde s-a audiat inculpatul și una dintre părțile vătămate, s-au formulat cereri în apărare, probe pentru următorul termen. S-a analizat de către instanța de judecată, în ceea ce privește necesitatea menținerii în continuare în arest preventiv a inculpatului, apreciindu-se de către instanță, că subzistă și la acest moment temeiul ce a stat la baza arestului preventiv, pe de o parte art.143 Cod procedură penală, pe de altă parte art.148 lit. Teza a -II-a Cod procedură penală. Instanța de judecată a motivat menținerea arestării preventive și respingerea cererii de înlocuire, pe faptul că inculpatul lăsat în libertate, ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică prin raportare la circumstanțele de fapt prin care s-au săvârșit faptele pentru care este cercetat inculpatul și prin existența unui alt dosar pe rolul Parchetului de pe lângă Tribunalul București pentru fapte asemănătoare în care inculpatul a fost arestat o perioadă de cinci luni și J în cursul anului 2008.

Apărătorul inculpatului, avocat, în opinia sa apreciază că nu se impune menținerea în continuare a inculpatului în stare de arest preventiv, solicitând să se analizeze temeinicia acestei măsuri și oportunitatea menținerii sale în prezent, prin raportare la dispozițiile art.136 alin.1 respectiv la scopul pentru care se pot dispune măsurile preventive, împiedicarea inculpatului de la sustragere, sau pentru a-l împiedica pe acesta să împieteze în orice fel buna desfășurare a procesului penal.

Precizează că, analizând actele dosarului, nu se poate trage o concluzie că lăsat în libertate inculpatul ar încerca să se sustragă, sau că ar putea influența în vreun fel desfășurarea cercetării judecătorești, ori că acesta ar încerca să ia legătura cu persoanele cu care se reține că a format un grup infracțional organizat. A se avea în vedere atât faptul că inculpatul în momentul arestării lucra cu forme legale, iar societatea la care lucra i-au adus doar cuvinte de laudă, cât și poziția procesuală a acestuia care a negat încă de la început săvârșirea faptei pentru care este cercetat, a explicat că niciodată nu a fost prezent la acele -uri ale Băncii B pentru a efectua acele tranzacții, fără acordul titularilor de cont.

Față de aceste considerente, solicită admiterea recursului formulat împotriva încheierii de ședință din data de 10 februarie 2010, casarea acesteia și pe fond, rejudecând în temeiul dispozițiilor art. 3002prin raportare la art.160 alin.2 Cod procedură penală în principal, să nu mai fie menținută măsura arestării preventive, dispunând revocarea măsurii și punerea de îndată în libertate a inculpatului.

Reprezentantul Ministerului Public, solicită respingerea recursului formulat de către inculpat și menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind temeinică și legală. Apreciază că în continuare sunt întrunite condițiile prev. de art.136 -143 - 148 lit. f Cod procedură penală. În ceea ce privește condițiile prevăzute de art.148 lit.f Cod procedură penală, consideră că, în primul rând, condițiile privitoare la pedeapsă sunt îndeplinite, pedeapsa fiind mai mare de 4 ani, iar în al doilea rând apreciază că din probele de la dosar rezultă că lăsarea în libertate al inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică. În cauză s-a dispus disjungerea față de alte persoane care împreună au conlucrat la comiterea infracțiunilor pentru care inculpatul este trimis în judecată. În situația în care inculpatul ar fi pus în libertate acesta în mod cert, ar lua legătura cu celelalte persoane participante la comiterea infracțiunilor.

Cu privire la perioada arestării preventive a inculpatului,Reprezentantul Ministerului Public, apreciază că aceasta nu depășește termenul rezonabil impus de CEDO.

Cu privire la gradul de pericol social pe care l-ar reprezenta punerea în libertate a inculpatului, îl constituie și faptul că infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată s-au consumat la o perioadă de 6 - 7 luni de la data punerii în libertate a inculpatului de la celălalt dosar. A se avea în vedere că inculpatul a retras de mai multe ori sume de bani de la bancomatele din B, din conturile părților vătămate, ceea ce dovedește o perseverență infracțională a inculpatului.

Față de aceste considerente, solicită respingerea formulată de inculpat.

Referitor la înlocuirea măsurii arestului preventiv, cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, Reprezentantul Ministerului Public apreciază că pus în libertate, inculpatul ar putea lua legătura cu persoanele complice, care au stat la baza comiterii de către inculpat a infracțiunii de retragere frauduloasă de bani din conturile unor părți vătămate, ținând cont de faptul că locuiește în

Față de aceste considerente, solicită respingerea cererii formulată de apărătorul ales al inculpatului, cu privire la înlocuirea măsurii arestării preventive, cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.

În replică, avocat, pentru inculpatul, precizează că este adevărat faptul că inculpatul a fost trimis în judecată și pentru aderare la un grup infracțional organizat, prevăzut de dispoz.art.7 din Legea nr.39/2003, însă persoanele cu care se spune că ar fi format acest grup și care ar fi determinat acest dosar, prin amplasarea acelui aparat de citire pe bancomatul din B, nu au fost identificate. Inculpatul a arătat în mod constant că nu are legătură cu nici un fel de persoane, i s-au arătat fotografiile surprinse cu altă persoană pe înregistrările din B, pe care nu o cunoaște. Apreciază că sunt doar simple speculații că inculpatul pus în libertate ar lua legătura cu aceste persoane, atâta timp cât el nu le cunoaște.

Asupra recursului penal de față:

Prin încheierea de ședință din data de 10 februarie 2010, pronunțată de Tribunalul Brașov în dos. nr-, s-a dispus, potrivit art. 300/2 și art. 160/b alin. 3 Cod procedură penală menținerea măsurii arestării preventive luată față de inculpatul și a fost respinsă cererea de înlocuire a acestei măsuri cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, reținându-se că față de faptele pentru care a fost trimis în judecată (infracțiuni informatice prin care se aduce atingere drepturilor patrimoniale ale persoanelor), de celelalte împrejurări în care se presupune că s-ar fi comis faptele, de persoana inculpatului, că nu au intervenit modificări ori ar fi dispărut temeiurile ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive și nu se impune continuarea procesului cu inculpatul în stare de libertate.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, arătând că nu există temeiuri pentru justificarea menținerii arestării preventive, din actele dosarului, nu se poate trage o concluzie că lăsat în libertate ar încerca să se sustragă sau că ar putea influența în vreun fel desfășurarea cercetării judecătorești ori că ar încerca să ia legătura cu persoanele cu care se reține că a format un grup infracțional organizat. Inculpatul a mai solicitat a se avea în vedere că la momentul arestării lucra cu forme legale, iar societatea la care lucra i-a adus doar cuvinte de laudă, că a negat încă de la început săvârșirea faptei pentru care este cercetat, a explicat că niciodată nu a fost prezent la acele -uri ale Băncii B pentru a efectua acele tranzacții, fără acordul titularilor de cont.

Verificând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor dosarului, instanța constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Inculpatul a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunilor de aderare la un grup infracțional organizat prev de art.7 din Legea nr 39/2003,deținerea instrumentelor de plată falsificate în vederea punerii lor în circulație prev.de art.24 alin.2 din Legea 365/2002 și efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos prev. de art.27 alin 1 și 5din Legea nr 365/2002 cu aplicarea art.41 alin 2 Cod penal (12 acte materiale) cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.

S-a reținut în actul de sesizare că inculpatul în baza aceleiași rezoluții infracționale, în cursul lunii aprilie 2009, aderat la un grup infracțional organizat, cunoscând planul conceput de ceilalți membrii, a acceptat să primească o parte din cardurile clonate și să efectueze retrageri frauduloase din conturile părților vătămate, și în acest scop a pus în executare hotărârea de utiliza instrumentele de plată electronică falsificate (carduri clonate) în scopul retragerii frauduloase de numerar de la -uri situate pe raza municipiului B, executare care în unele situații nu și-a produs efectul, tranzacțiile frauduloase fiind refuzate pe motivul "fonduri insuficiente", astfel că la datele de 04.04.2009 și 05.04.2009 a fost surprins împreună cu alte persoane, neidentificate până în prezent, de camerele de supraveghere ale:, aparținând Bank din municipiul B, efectuând retrageri frauduloase din conturile părților vătămate și și a încercat efectuarea de retrageri neautorizate din contul părții vătămate și din conturile altor 5 persoane vătămate neidentificate, prin utilizarea unor carduri clonate, ce au fost copiate anterior la datele de 05 și 06 martie 2009 de autori necunoscuți, care au montat pe -ul nr.030 aparținând, aflat în imobilul unde este situat sediul Regionalei CFR B un aparat de copiat (skimmer) precum și o cameră video pentru înregistrarea codurilor PIN tastate de utilizatori.

Inculpatul a fost arestat preventiv pentru o perioadă de 29 de zile, prin încheierea nr.29 a amerei de consiliu din data de 13.11.2009, începând cu data de 13.11.2009 și până la 11.12.2009 inclusiv reținându-se existența indiciilor prevăzute de art.143 Cod procedură penală și a temeiului prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală,ulterior măsura fiind prelungită și menținută potrivit dispozițiilor procedurale în materie.

Corect a constatat prima instanță că există, în sensul dispozițiilor art.143 Cod procedură penală, indicii temeinice de natură a contura o bănuială rezonabilă în sensul art.5 pct. 1 lit. c din CEDO că inculpatul ar fi săvârșit infracțiuni reținute în sarcina sa, starea de fapt suferind totuși unele nuanțări de la data luării măsurii arestării preventive, fapte pe care inculpatul în mod constant nu le recunoaște și anume: procesul verbal și planșe foto de redare a imaginilor video surprinse de camere de supraveghere ale Bank; procesele verbale întocmite de poliția judiciară cu ocazia vizionării imaginilor video surprinse de camerele video de la toate cele 6 bancomate aparținând Bank B ce concluzionează că una din persoanele care au efectuat retrageri frauduloase din conturile părților vătămate cu carduri clonate ar fi inculpatul; raportul de constatare tehnico-științifică biometrică nr. -/5.10.2009 întocmit de Institutul pentru Tehnologii din cadrul care concluzioneazăcu certitudinecă suspectul P1 din directorul,suspect 1",suport optic,nr. 101 este inculpatul; jurnalul tranzacțiilor și operațiunilor bancare efectuate la - urile aparținând Post și Bank; plângerile părților vătămate; raportul de constatare tehnico științifică nr. -/24.11.2009 care concluzionează că inculpatul prezintă un comportament simulat.

Temeiul avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive prevăzut art.148 lit. f Cod procedură penală subzistă și la acest moment procesual, așa cum judicios a constatat și instanța de fond.

Astfel raportat la gradul de pericol social concret al faptelor - pe fondul recrudescenței unor infracțiuni de natura celor ce i se impută inculpatului prin care tot mai numeroase persoane încearcă a obține sume consistente de bani - și care este de natură a amplifica pericolul social concret al faptelor comise de acest inculpat, circumstanțele reale de săvârșire a acestor fapte așa cum se pot observa din probele administrate până în prezent ce justifică bănuiala rezonabilă că inculpatul ar fi comis faptele de care este acuzat, repetabilitatea lor dar si circumstanțele personale ale inculpatului, justifică existența unor probe certe lăsarea în libertate a acestui inculpat la acest moment procesual ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce nu s-a diminuat și nici cu a suferit modificări.

Nu este e neglijat nici faptul că inculpatul mai este cercetat într-un alt dosar al Parchetului de pe lângă Tribunalul București pentru același gen de infracțiuni din 2006, arestat preventiv 5 luni în acel dosar în 2008, iar după punerea sa în libertate există probe că ar fi reluat unele activități, fiind indubitabilă concluzia că lăsarea sa în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.

Infracțiunile contra patrimoniului ce nu presupun contact fizic cu partea vătămată prezintă o periculozitate sporita datorita urmărilor pe care le pot avea atât pentru persoana vătămată, cât și pentru instituția financiară prin care se operează, așa cum corect a constatat Tribunalul Brașov, astfel că la aprecierea dispozițiilor art.148 lit. f teza a II-a Cod procedură penală, se are în vedere ansamblul materialului probator, ce justifică pe deplin necesitatea ca la acest moment, procesul să continue cu inculpatul în stare de arest preventiv.

Având în vedere timpul relativ scurt (aproape 5 luni) de la data luării măsurii arestării preventive și complexitatea cauzei, nu se poate susține că a fost depășit termenul rezonabil al măsurii prevăzut de art. 5 par. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.

Așa fiind, se constată că hotărârea primei instanțe este temeinică și în condițiile art. 385/15 pct. 1 lit. 8 și art.160/9 Cod procedură penală se va respinge recursul declarat de inculpatul cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință pronunțată de Tribunalul Brașov la data de 10 februarie 2010 în dos. nr- al aceleiași instanțe, pe care o menține.

Obligă inculpatul să plătească statului suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 15 februarie 2010.

Președinte, Judecător, Judecător,

- - - - - -

Grefier,

Pt. - - plecată

din instanță semnează

Grefier șef secție

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BRAȘOV

Secția penală și pentru cauze cu minori

DOSAR NR-

Din 15.02.2010

CĂTRE

TRIBUNALUL PENTRU MINORI ȘI FAMILIE BRAȘOV

Vă restituim alăturat dosarul penal nr-, privind pe inculpatul, făcându-vă cunoscut că prin decizia penală nr.111/R/2010 din 15.02.2010 pronunțată de Curtea de APEL BRAȘOVs -a respins recursul declarat de inculpat.

Menționăm că la prezentul dosar se află atașate dosarul de urmărire penală nr.178D/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - serviciu Teritorial Brașov, dosarele nr-, nr-, nr-, nr- supliment ale Tribunalului Brașov, dosarul nr-, nr-, nr- ale Curții de APEL BRAȘOV.

PREȘEDINTE GREFIER

- - - -

Președinte:Simona Franguloiu
Judecători:Simona Franguloiu, Laura Popa, Nicoleta Țînț

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 111/2010. Curtea de Apel Brasov