Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 111/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 111
Ședința publică de la 12 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Dumitrescu
JUDECĂTOR 2: Tatiana Juverdeanu
JUDECĂTOR 3: Ciubotariu
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol judecarea recursului declarat de inculpatul, împotriva încheierii de ședință din data de din 08 februarie 2010 pronunțata de Tribunalul Vaslui, in dosarul nr. 285./264/200, având ca obiect "menținere măsura de arestare preventiva",
La apelul nominal făcut in ședința publica, se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest preventiv, asistat de avocat, apărător desemnat din oficiu.
Procedura de citare este legal îndeplinita.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Instanța procedează la identificarea inculpatului după datele de stare civilă.
Interpelat de către instanță, inculpatul recurent precizează că își menține recursul declarat și că nu mai are cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța apreciază cauza in stare de judecata si acorda cuvântul in susținerea recursului.
Avocat solicita admiterea recursului și înlocuirea măsurii de arest preventiv dispusă față de inculpat cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, având în vedere că acesta a avut o poziție procesuală corectă, a recunoscut și regretat fapta și nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, încheierea prin care s-a menținut măsura de arest preventiv a inculpatului fiind legală și temeinică. În mod corect s-a apreciat că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri și că lăsarea inculpatului în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, solicită să fie judecat în stare de libertate pentru a avea posibilitatea să și ajute familia care locuiește într o locuință închiriată, soția sa este foarte bolnavă și nu realizează venituri.
Declarând închise dezbaterile, instanța lasă cauza in pronunțare.
Ulterior deliberării:
CURTEA DE APEL:
Deliberând asupra recursului penal de față;
Prin încheierea de ședință din 8.02.2010, Tribunalul Iași, în baza dispozițiilor art. 300 ind. 1 al. 1 Cod procedură penală a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive dispuse față de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 24.09.1976 în com., jud. I, aflat în Arestul I, în baza mandatului de arestare preventivă nr. 20/U din data de 19.01.2010, emis de Tribunalul Iași.
În baza dispozițiilor art. 300 ind. 1 al. 3 Cod procedură penală a menținut arestarea preventivă a inculpatului .
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 3001al. 1 și 3 Cod procedură penală, după înregistrarea dosarului la instanță, în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, instanța este datoare să verifice legalitatea și temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea duratei acesteia și, când constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate, instanța menține prin încheiere motivată arestarea preventivă.
Examinând aplicabilitatea acestor dispoziții la datele prezentei spețe, prin prisma materialului probator administrat pe tot parcursul urmăririi penale, s-a constatat că temeiurile de fapt și de drept care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpatului nu s-au schimbat, subzistă și justifică în continuare menținerea acestei măsuri preventive, fiind relevate indicii temeinice, în accepțiunea dată de art. 68 ind. 1 Cod procedură penală, care oferă presupunerea rezonabilă că inculpatul este autorul infracțiunilor de "viol" prev. și ped. de dispozițiile art. 197 al. 1, al. 2 lit. b ind. 1 și al. 3 teza I Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, constând în fapta acestuia care, în perioada vara anului 2008 - toamna anului 2009, în mod repetat și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, a obligat-o pe fiica sa minoră, -, în vârstă de 12 ani, prin exercitarea de constrângeri fizice și morale, să îndeplinească acte de natură sexuală.
Aceste indicii au fost relevate în urma analizei coroborate a materialului probator administrat pe tot parcursul urmăririi penale precum și a declarației de recunoaștere a săvârșirii acestei fapte date de inculpat cu prilejul audierii sale de către procuror la prezentarea materialului de urmărire penală.
Pericolul social pe care lăsarea în libertate a inculpatului l-ar putea prezenta pentru ordinea publică este unul cert și actual, conturat prin prisma gravității faptei sub aspectul căreia inculpatul a fost trimis în judecată, importanței valorilor sociale pretins lezate prin activitatea întreprinsă de inculpat, dar și urmărilor grave ale acestei fapte reținute din perspectiva multiplelor circumstanțe cu caracter agravant în care se presupune comiterea acestei fapte, respectiv asupra propriei fiice minore și în mod repetat.
Lipsa antecedentelor penale și exprimarea stării de regret cu privire la fapta săvârșită nu sunt împrejurări de natură a modifica ori înlătura pericolul social pe care lăsarea în libertate a inculpatului l-ar putea prezenta pentru ordinea publică care, de altfel, a fost realmente amenințată prin lezarea unor valori sociale importante, aspectele susținute de apărătorul inculpatului putând fi reținute doar cu prilejul realizării operațiunii de individualizare a unei eventuale pedepse penale.
Constatând, în consecință, că temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului nu s-au schimbat, ele subzistând în continuare, și că nu au fost relevate împrejurări de natură a reliefa schimbarea acestora și eventual aplicarea unei alte măsuri preventive, prima instanță a constatat legalitatea și temeinicia acestei măsuri și a dispus menținerea arestării preventive dispuse fată de inculpatul.
În termen legal încheierea a fost recurată de inculpat, ce a solicitat cercetarea în stare de libertate, susținând că nu prezintă pericol pentru ordinea publică, pericol ce trebuie apreciat și în raport de atitudinea sa procesuală caracterizată prin recunoaștere și regret.
Curtea, verificând încheierea recurată și actele și lucrările dosarului prin prisma criticii formulate, dar și din oficiu, conform art. 3856alin. ultim Cod procedură penală, constată următoarele:
Inculpatul este cercetat în stare de arest preventiv sub aspectul săvârșirii infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. 1, alin. 2 lit.1și alin. 3 teza I Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, măsura arestării preventive fiind dispusă prin încheierea nr. 6 din 19 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Iași ce a reținut ca fiind îndeplinite cerințele prevăzute de art. 143 Cod procedură penală și art. 148 lit. a, b, și f Cod procedură penală.
Prin rechizitoriul din 3 februarie 2010 întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iașis -a dispus trimiterea în judecată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de viol în formă continuată prevăzută de art. 197 alin. 1, alin. 2 lit.1și alin. 3 teza I Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, reținându-se, în fapt, ca în perioada - vara anului 2009 - toamna anului 2009, în mod reperat și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale a obligat-o pe fiica sa minoră, -, aflată la vârsta de 11 și 12 ani prin exercitarea de constrângeri fizice și morale, să îndeplinească acte de felație și de masturbare.
Fiind investit cu soluționarea cauzei, Tribunalul Iașia procedat la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpatului și a constatat în mod corect că aceasta este legală și temeinică.
Măsura procesuală a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale, respectiv a dispozițiilor art. 143 Cod procedură penală, art. 148 lit. a, b, și f Cod procedură penală și art. 136 Cod procedură penală.
În cadrul verificării impuse de dispozițiile art. 300 ind. 1 Cod procedură penală instanța investită nu analizează vinovăția celui arestat, ci doar existența unor probe sau indicii temeinice, în sensul că din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana cercetată ar fi comis fapta prevăzută de legea penală ce face obiectul cercetării coroborat cu întrunirea unuia dintre cazurile prevăzute de art. 148 Cod procedură penală.
Cu prilejul analizei menținerii stării de arest preventiv, instanța nu poate proceda la o argumentație în concret a temeiniciei și legalității fiecăreia dintre probele administrate în această cauză, însă probatoriul administrat până la acest moment - cercetarea judecătorească nu s- finalizat - oferă indicii temeinice în sensul prevederilor art. 143 Cod procedură penală.
În același timp, în cauză se menține cazul de arestare preventivă prevăzut de art. 148 lit. Cod procedură penală, fiind întrunite cumulativ cele două cerințe prevăzute de text.
Astfel, pedeapsa pentru infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul este mai mare de 4 ani închisoare, iar pericolul pentru ordinea publică pe care lăsarea în libertate a inculpatului continuă să- prezinte rezultă din analiza datelor oferite de probele administrate în cauză natura și importanța valorilor vizate prin activitatea imputată inculpatului, modalitatea de săvârșire reținută și urmările produse, precum și tulburarea socială cauzată prin săvârșirea faptei pentru care este cercetat inculpatul, fiind necesară apărarea ordinii publice.
Față de cele expuse anterior, Curtea constată că temeiurile inițiale de arestare preventivă nu s-au modificat și nu au dispărut, sunt actuale și continuă să justifice privarea de libertate a inculpatului, ca o măsură de apărare a ordinii publice și de aducere a acuzaților în fața instanței pentru buna desfășurare a procesului penal.
Menținerea arestării preventive nu este de natură să înfrângă prezumția de nevinovăție sau să transforme arestarea preventivă într- pedeapsă anticipată aplicată inculpatului, ci este justificată atât de faptul că temeiurile arestării preventive sunt fundamentale și actuale, cât și de necesitatea asigurării unei bune administrări în continuare a probelor în cauză.
Elementele ce caracterizează persoana inculpatului invocate drept criterii în susținerea aprecierii că lăsarea în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică trebuie examinate în contextul tuturor condițiilor ce stau la baza luării măsurii arestării preventive dispusă față de inculpat, condiții ce sunt îndeplinite conform celor prezentate mai sus și justifică privarea de libertate.
Pentru considerentele expuse anterior, legalitatea și temeinicia încheierii recurate fiind verificate și neexistând vreun motiv de casare, în baza art. 38515pct. 1, lit. Cod procedură penală, va fi respins ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 8 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul Iași, e va fi menținută.
Potrivit art. 192 alin. 2 Cod procedură penal va fi obligat recurentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în care a fost inclus onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu ce va fi suportat din fondurile statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul, deținut în Penitenciarul Iași, împotriva încheierii de ședință din 8 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, încheiere pe care o menține.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare, în care va fi inclus și onorariul pentru avocatul din oficiu în cuantum de 100 lei, ce va fi suportat din fondurile statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - - -
Red.
Tehnored.
02 ex.
26.02.2010
Tribunalul Iași
Jud.
Președinte:Daniela DumitrescuJudecători:Daniela Dumitrescu, Tatiana Juverdeanu, Ciubotariu
