Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1117/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(număr în format vechi 1843/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I -A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 1117
Ședința publică din data de 29 iulie 2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Stan Mustață
JUDECĂTOR 2: Ioana Alina Ilie
JUDECĂTOR 3: Dumitrița
GREFIER:
* * * * * * * * * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - este reprezentat prin procuror
* * * * * * * * * * * * *
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de către inculpatul împotriva Încheierii de ședință din data de 20 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în Dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat, personal, aflat în stare de arest și asistat juridic de apărător desemnat din oficiu - avocat, substituit de avocat, cu delegațiile depuse la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Pentru recurentul inculpat, apărătorul desemnat din oficiu critică încheierea recurată ca fiind nelegală și netemeinică, în ceea ce privește dispoziția de menținere a stării de arest preventiv a inculpatului, arătând că, în cauză, nu sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 143 și art. 148 Cod procedură penală. În acest sens, învederează faptul că nu există probe din care să rezulte că inculpatul a avut vreo legătură cu ceilalți inculpați judecați în cauză și că nu a avut intenția să săvârșească vreo infracțiune. De asemenea, subliniază faptul că lăsarea în libertate a inculpatului nu împiedică buna desfășurare a procesului penal și nici nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. În consecință, solicită admiterea recursului, casarea încheierii și, pe fond, continuarea procesului penal cu inculpatul în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și de menținere a încheierii atacate ca fiind legală și temeinică, arătând că în mod corect instanța de fond a apreciat că se impune menținerea măsurii arestări preventive atât pentru buna desfășurare a procesului penal, dar și față de împrejurarea că faptele săvârșite de inculpat prezintă un grad ridicat de pericol social.
În ultimul cuvânt, recurentul inculpat solicită să fie judecat în stare de libertate întrucât nu este vinovat. Mai solicită să se ia act de faptul că are un copil minor în întreținere.
CURTEA
Deliberând asupra recursului penal de față, constată că prin încheierea de ședință din data de 20 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a penală în dosarul nr-, s-a dispus, în baza art. 3002și art. 160balin. 3 Cod procedură penală, menținerea stării de arest preventiv a apelanților - inculpați, și, fiind, totodată, respinse cererile formulate de aceștia privind revocarea măsurii arestării preventive.
Pentru a pronunța această încheiere, Tribunalul a reținut, în esență, că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpaților subzistă și impun în continuare privarea lor de libertate, din materialul probator administrat în cauză rezultând în continuare presupunerea rezonabilă că aceștia au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată, pedeapsa prevăzută de lege fiind închisoarea mai mare de 4 ani și existând probe certe că lăsarea lor în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, raportat la natura și gravitatea faptelor și modalitatea în care se reține că au fost comise.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei mențineri de către instanța de apel a măsurii arestării preventive.
În motivarea orală a recursului, s-a arătat că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, în sensul că nu există probe sau indicii temeinice că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa, iar lăsarea lui în libertate nu ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică și nu ar influența buna desfășurare în continuare a procesului penal.
Curtea, verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art. 3856alin. 3 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
Din actele dosarului, se reține că inculpatul a fost arestat preventiv la data de 24.02.2008, în temeiul dispozițiilor art. 143 și art. 148 lit. f) Cod procedură penală, în baza încheierii pronunțate de Judecătoria Sectorului 5 B în dosarul nr- și, ulterior, trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 1032/P/2007 din 11.08.2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 B, sub acuzația săvârșirii, în concurs real, a trei infracțiuni de înșelăciune prevăzute de art. 215 alin. 1, 2, 3 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, constând în aceea că, la datele de 15.12.2006, 6.06.2007 și 14.12.2007, împreună cu alți inculpați, a înșelat SC Production SRL, SC SA B și SC Com SRL, prin emiterea unor ordine de plată false în numele mai multor societăți comerciale ale căror date de identificare le-a folosit fără drept, prejudiciul total cauzat fiind de aproximativ 250.000 lei.
Prin sentința penală nr. 650/14.04.2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 B în dosarul nr-, s-a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare, iar, în temeiul art. 350 Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest a acestuia.
În prezent, cauza se află pe rolul Tribunalului București - Secția a II-a penală pentru soluționarea apelurilor declarate de inculpați împotriva sentinței penale pronunțate de Judecătoria Sectorului 5
Analizând temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, Curtea constată, contrar susținerilor recurentului - inculpat, că acestea se mențin și în prezent și impun în continuare privarea lui de libertate, așa cum în mod întemeiat a apreciat și Tribunalul.
Astfel, materialul probator administrat în cauză justifică și în prezent presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele penale pentru care este cercetat, fiind îndeplinită condiția prevăzută de art. 148 alin. 1 raportat la art. 143 și art. 681Cod procedură penală. Totodată, Curtea constată că în cauză subzistă și cerințele prevăzute de art. 148 lit. f) Cod procedură penală, pedeapsa stabilită de lege pentru infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. 1, 2, 3 Cod penal, fiind închisoarea mai mare de 4 ani și existând probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Natura și gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpatului, modalitatea organizată în care se presupune că a acționat acesta, împreună cu alți inculpați și prin inducerea în eroare a reprezentanților mai multor părți vătămate, amploarea activității infracționale care se întinde pe o durată relativ mare de timp, precum și datele ce caracterizează persoana inculpatului - care are un nivel redus de școlarizare, nu are ocupație și loc de muncă și este cunoscut cu antecedente penale, dovedind, astfel, perseverență infracțională - demonstrează pericolul pentru ordinea publică prevăzut de art. 148 lit. f) Cod procedură penală, avut în vedere la luarea măsurii preventive, pericol care subzistă și în prezent și determină menținerea stării de arest preventiv a inculpatului, existând suficiente date care justifică temerea rezonabilă că, pus în libertate, acesta ar relua activitatea infracțională în vederea obținerii mijloacelor materiale necesare întreținerii.
Toate aceste împrejurări formează convingerea Curții că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpat nu au încetat și nici s-au schimbat, în mod justificat Tribunalul făcând cu privire la acesta aplicarea art. 3002raportat la art. 160 alin. 3 Cod procedură penală.
Ca urmare, având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat, motiv pentru care, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, îl va respinge ca atare.
Față de faptul că recurentul - inculpat este cel care se află în culpă procesuală, Curtea, în temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 20 iulie 2009 Tribunalului București - Secția a II-a penală, din Dosarul nr-.
Obligă recurentul - inculpat la 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei - onorariul apărătorului din oficiu - se avansează din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.07.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-
GREFIER,
Red.și dact.: jud.
- Secția a II-a penală:;
2 ex./12.08.2009
Președinte:Stan MustațăJudecători:Stan Mustață, Ioana Alina Ilie, Dumitrița
