Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 1118/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(număr în format vechi 1862/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I -A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 1118
Ședința publică din data de 29 iulie 2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Stan Mustață
JUDECĂTOR 2: Ioana Alina Ilie
JUDECĂTOR 3: Dumitrița
GREFIER:
* * * * * * * * * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - este reprezentat prin procuror -
* * * * * * * * * * * * *
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de către recurentul inculpat împotriva .rii de ședință din data de 16 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală în Dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat, personal, aflat în stare de arest și asistat juridic de apărător desemnat din oficiu, substituit de avocatul, cu delegațiile depuse în dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Pentru recurentul-inculpat, apărătorul desemnat din oficiu critică încheierea recurată ca nelegală și netemeinică, în ceea ce privește dispoziția de menținere a stării de arest preventiv dispusă față de inculpat, câtă vreme nu sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art.143, art.148 Cod procedură penală. Arată că pe tot parcursul procesului penal inculpatul a fost sincer și a colaborat cu organele penale, astfel că nu a împiedicat cu nimic buna desfășurare a procesului penal. Subliniază că starea de libertate este regula, cea de arest fiind excepția, solicită a se dispune admiterea recursului, casarea încheierii și, pe fond, continuarea procesului penal cu inculpatul în stare de libertate. Solicită să se constate că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, acestea modificându-se chiar prin actul de investire a instanței cu soluționarea fondului. În speță nu sunt nici probe din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpatului reprezintă un pericol concret pentru ordinea publică astfel că nu sunt îndeplinite cumulativ cerințele art. 148 lit. f Cod procedură penală. . pledoaria solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate și pe fond, continuarea procesului penal cu inculpatul în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și de menținere a încheierii atacate ca fiind legală și temeinică, în mod corect, instanța de fond, apreciind că se impune menținerea măsurii arestări preventive a inculpatului, pentru buna desfășurare a cercetării judecătorești, și față de împrejurarea că fapta săvârșită de inculpat, trafic de droguri de mare risc, reprezintă un grad ridicat de pericol social, generat atât de natura cât și de modalitatea de săvârșire a acesteia.
În ultimul cuvânt, recurentul inculpat arată că lasă la aprecierea instanței soluția ce urmează a se pronunța.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 16 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, în dosarul nr.22260/-, în baza art.3002raportat la art.160 alin.3 Cod procedură penală, a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului, cu motivarea că aceasta a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale în materie, pe baza probelor aflate la dosarul cauzei, constatându-se că, în cauză, există probe și indicii temeinice, în sensul precizat de art.681Cod procedură penală, care conduc la presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapta pentru care a fost trimis în judecată.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, sub aspectul greșitei mențineri a stării de arest preventiv, nefiind îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art.148 Cod procedură penală.
Se arată că dacă ar fi lăsat în libertate nu ar impieta buna desfășurare a procesului penal.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport cu motivele astfel invocate, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art.3856alin.3 din Codul d e procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Curtea constată că recursul inculpatului este nefondat, pentru considerentele ce urmează:
Prin rechizitoriul nr.15/D/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv, inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată, prevăzută de art.2 alin.1și 2 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.37 lit.a Cod penal.
-a reținut că, în datele de 2 martie 2009 și 3 martie 2009, inculpatul vândut colaboratorului " " patru doze de heroină.
Prin încheierea de ședință, din Camera de Consiliu a Tribunalului București - Secția a II-a Penală, din data de 29.04.2009 (dosar nr-), s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, emițându-se nr. 89/UP/29.04.2009, avându-se în vedere temeiurile prev. de art. 1491Cod procedură penală, raportat la art. 143, art. 148 lit. f și art. 151 Cod procedură penală.
Asemenea instanței de fond, Curtea constată că - în cauză - există suficiente probe și indicii temeinice, în accepțiunea dată acestor noțiuni prin dispozițiilor art.143 alin.1 raportat la art.681din Codul d e procedură penală, care îndreptățesc, și la acest moment procesual, presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele pentru care împotriva lui s-au formulat acuzații de natură penală, relevante în acest sens fiind probele administrate până la această dată.
Din această perspectivă, Curtea apreciază că susținerile recurentului inculpat, în sensul că a fost sincer și a colaborat cu organele penale, astfel că lăsarea în libertate nu ar împiedica buna desfășurare a procesului, sunt nefondate, întrucât în cauză elementele probatorii strânse până în acest moment procesual relevă potențiala sa implicare, în mod conștient, în activitatea de trafic ilicit de droguri de mare risc - heroină.
Totodată, Curtea găsește întemeiată aprecierea instanței de fond privind persistența pericolului concret pe care l-ar reprezenta pentru ordinea publică punerea în liberate a inculpatului, având în vedere în special natura și gravitatea deosebită a infracțiunilor pe care se presupune că inculpatul le-a săvârșit, pusă în evidență - pe de o parte - de regimul juridic sancționator extrem de sever pe care legiuitorul l-a stabilit pentru traficul ilicit de droguri de mare risc (de la 10, la 20 de ani), iar - pe de altă parte - de cantitatea de heroină ce a făcut obiectul traficului de droguri, dar și modalitatea de acțiune folosită (în formă continuată), care denotă caracterul premeditat și elaborat al acțiunilor ilicite.
Curtea are în vedere și faptul că, anterior, recurentul din cauză a fost condamnat la o pedeapsă cu închisoarea, iar prezenta faptă presupus a fi fost comisă a fost săvârșită în condițiile recidivei prevăzute de art.37 lit.a Cod penal, împrejurare ce demonstrează perseverența infracțională a acestuia.
În evaluarea condiției prevăzute de art. 148 lit. Cod procedură penală - necesară a fi îndeplinită pentru menținerea măsurii preventive privative de libertate - Curtea apreciază că nu pot fi ignorate nici amploarea pe care acest gen de infracțiuni a cunoscut-o în ultima perioadă, având consecințe dramatice pentru sănătatea publică, puternica rezonanță socială negativă pe care activitățile ilicite legale de traficul de droguri o imprimă în rândul membrilor societății civile și nici împrejurarea că asemenea fapte se constituie tot mai frecvent în importante surse de venituri ilicite pentru autorii lor.
Având în vedere și scopul arestării preventive, astfel cum este definit în art.136 alin.1 din Codul d e procedură penală, Curtea apreciază că menținerea acestei măsuri este necesară și pentru a asigura buna desfășurare a judecății, în condițiile în care cercetarea judecătorească nu a fost finalizată, circumstanțele personale invocate putând fi valorificate într-un eventual proces de individualizare judiciară a pedepsei.
Față de aceste considerente, constatând ca fiind legală și temeinică încheierea instanței de fond, Curtea, în temeiul art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul.
Față de soluția ce urmează a se pronunța, potrivit art.192 alin.2 Cod procedură penală, recurentul urmează a fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 16 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, în dosarul nr.22260/-.
Obligă recurentul inculpat la 200 lei cheltuieli judiciare statului, din care suma de 100 lei onorariul avocat din oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă
Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 iulie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red.
Dact.
Ex.2
Red.-
Președinte:Stan MustațăJudecători:Stan Mustață, Ioana Alina Ilie, Dumitrița
