Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 112/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 112
Ședința publică din data de 4.02.2010
PREȘEDINTE: Vasile Mărăcineanu
JUDECĂTORI: Vasile Mărăcineanu, Daniel Dinu Ștefan Fieraru
- -
GREFIER - - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - - Serviciul Teritorial Ploiești, a fost reprezentat de procuror
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul -, fiul lui și, ns. la data de 17.12.1986, deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii din data de 2.02.2010, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul - inculpat, aflat în stare de arest, personal și asistat de avocat, apărător ales din Baroul Dâmbovița.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Avocat, având cuvântul pentru inculpatul arestat, după ce în prealabil a luat legătura cu acesta arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat apreciind cauza în stare de judecată.
Curtea ia act că nu mai sunt alte cereri de formulat sau excepții de invocat și față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Avocat, având cuvântul pentru inculpatul, arată că fapta reținută în sarcina acestuia este comisă în noiembrie - decembrie 2007, ulterior s-a formulat plângere iar recurentul a fost arestat în anul 2009 reținându-se totodată că acesta s-a sustras de la urmărirea penală.
Precizează că inculpatul nu s-a sustras de la urmărirea penală, el în anul 2009 a avut o altercație în urma căreia s-a prezentat la poliție de patru ori și deci, dacă ar fi fost urmărit penal nu s-ar mai fi prezentat la poliție ori s-ar fi luat împotriva sa măsura reținerii.
Mai arată că, tânăra care se reține că ar fi fost exploatată de inculpat provine dintr-un mediu deosebit, respectiv dintr-un centru de plasament, are o situație deosebită, nu i se cunoaște domiciliul și probabil este chiar plecată din țară.
Consideră că era utilă confruntarea inculpatului cu cei cinci martori din dosar întrucât se poate întâmpla ca în faza de cercetare judecătorească aceștia să-și schimbe declarațiile date la urmărirea penală, în tot sau în parte și astfel există și riscul de a ține un om arestat și de a exista posibilitatea ca instanța în final să ajungă la o altă concluzie.
Mai arată că de la arestarea inculpatului a trecut totuși o perioadă lungă de timp, într-adevăr în anul 2005 acesta a mai săvârșit o infracțiune de tâlhărie în sensul că a luat prin violență unei persoane aflate pe stradă un telefon mobil.
De asemenea arată că dacă inculpatul ar fi lăsat în libertate și ar comite noi fapte ori nu ar respecta condițiile impuse de instanță există instituția revocării măsurii arestării preventive.
Față de toate acestea solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și judecarea inculpatului în stare de libertate.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul pune concluzii de respingerea recursului declarat de inculpat ca fiind nefondat și menținerea încheierii atacate întrucât este legală și temeinică în mod corect fiind menținută măsura arestării preventive a acestuia.
Apreciază că în mod corect instanța de fond a reținut că nu s-au schimbat temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și acestea subzistă în continuare, pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere și gravitatea faptei comise, modalitatea săvârșirii ei, gradul ridicat de pericol social, vârsta persoanei vătămate, atitudinea nesinceră a inculpatului, perseverența infracțională a acestuia, împrejurarea că cercetarea se află într-o fază incipientă și nu au fost audiați partea vătămată și martorii.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că este arestat de 2 luni și solicită instanței judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 2.02.2010, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în dosarul nr-, în baza disp. art.300/2 rap. la art.160/b alin.3 Cod procedură penală s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului -, fiul lui și, născut la 17.12.1986 în comuna, jud. A, cu domiciliu în G, str. -, bloc 9,.A,.14, jud. D, CNP -, cu antecedente penale, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 13 alin.1 din Legea nr.678/2001, arestat preventiv prin încheierea din Camera de Consiliu din 03.12.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr-, emițându-se mandatul de arestare preventivă nr.55/U/03.12.2009, constatându-se că temeiurile care au determinat arestare impun în continuare privarea de libertate.
Verificând din oficiu legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive în conformitate cu disp. art.300/2 rap. la art.160/b alin.3 Cod procedură penală s-a apreciat că subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului -, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 13 alin.1 din Legea nr.678/2001.
Prin încheierea din Camera de Consiliu nr.38 din 03.12.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr-, s-a dispus în baza art. 148 alin.1 lit.a și f Cod pr.penală arestare preventivă pe o perioadă de 29 de zile a inculpatului, măsură rămasă definitivă prin respingerea ca nefondat a recursului declarat de inculpat.
De asemenea, prin Rechizitoriul nr.65/D/P/2007 înregistrat la Tribunalul Dâmbovița sub nr- Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Dâmbovița, a dispus trimiterea în judecată a inculpatului în stare de arest preventiv reținându-se că în perioada noiembrie și decembrie 2007, inculpatul a recrutat și găzduit pe partea vătămată despre care cunoștea că este minoră, în vârstă de 15 ani, exploatând-o prin determinarea acesteia la practicarea prostituției.
Poziția procesuală a inculpatului atât cu ocazia arestării preventive cât și la urmărirea penală, precum și în faza cercetării judecătorești fiind audiat în prezența apărătorilor aleși a fost aceea de nerecunoaștere a faptei, negând orice legătură cu persoana vătămată, apărare infirmată însă de mijloacele de probă administrate pe parcursul urmăririi penale.
Potrivit disp. art. 300/2 Cod pr.penală în cazul în care inculpatul este arestat preventiv, instanța legal sesizată este datoare să verifice în cursul judecății legalitatea și temeinicia arestării preventive procedând potrivit disp. art. 160/b Cod pr.penală, iar când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate dispune prin încheiere motivată menținerea arestării preventive.
În speța dedusă judecății, pericolul concret pentru ordinea publică rezultă din gravitatea deosebită a faptei, împrejurările în care a fost comisă, vârsta fragedă a persoanei vătămate, astfel încât pericolul concret prezentat inițial pentru opinia publică nu a dispărut și nici nu s-a diminuat în timp, iar fapta pentru care este cercetat inculpatul conduce la presupunerea rezonabilă că a fost săvârșită de acesta.
De asemenea, în aprecierea pericolului social concret, s-a avut în vedere și conduita inculpatului care a dovedit perseverență infracțională, precum și împrejurarea că inculpatul și-a racolat victima dintr-un mediu social vulnerabil, partea vătămată fiind crescută de la vârsta de 7 ani la Centrul de Plasament Sf. din B, abandonată de către părinți.
Câtă vreme până la acest moment procesual, inculpatul a avut o atitudine de negare a faptei și având în vedere că nu s-a pășit la administrarea probatoriilor, respectiv, audierea martorilor din acte, tribunalul a constatat că pentru o bună soluționare a cauzei, pentru ca inculpatul să nu zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea martorilor și de a exercita presiuni asupra persoanei vătămate, s-a apreciat în continuare că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive subzistă, nu au intervenit alte împrejurări noi care să conducă la diminuarea pericolului concret al faptei, situație în care, s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului.
Impotriva acestei încheieri a formulat recurs, fără a-l motiva în scris, inculpatul -, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
În concluziile dezvoltate oral în fața instanței de recurs, inculpatul, prin apărător ales, a arătat că fapta reținută în sarcina acestuia este comisă în noiembrie - decembrie 2007, ulterior s-a formulat plângere iar recurentul a fost arestat în anul 2009 reținându-se totodată că acesta s-a sustras de la urmărirea penală. Precizează că inculpatul nu s-a sustras de la urmărirea penală, el în anul 2009 avut o altercație în urma căreia s-a prezentat la poliție de patru ori și deci, dacă ar fi fost urmărit penal nu s-ar mai fi prezentat la poliție ori s-ar fi luat împotriva sa măsura reținerii. Mai arată că, tânăra care se reține că ar fi fost exploatată de inculpat provine dintr-un mediu deosebit, respectiv dintr-un centru de plasament, are o situație deosebită, nu i se cunoaște domiciliul și probabil este chiar plecată din țară. Se susține că de la arestarea inculpatului a trecut totuși o perioadă lungă de timp, într-adevăr în anul 2005 acesta a mai săvârșit o infracțiune de tâlhărie în sensul că a luat prin violență unei persoane aflate pe stradă un telefon mobil. De asemenea arată că dacă inculpatul ar fi lăsat în libertate și ar comite noi fapte ori nu ar respecta condițiile impuse de instanță există instituția revocării măsurii arestării preventive.
Curtea, examinand încheierea atacata, in raport de actele și lucrarile dosarului dar si din oficiu sub toate aspectele de fapt si de drept, conform disp.art. 385/6 al.3. C.P.P. constata ca recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmeaza a fi expuse.
În conformitate cu art. 3002cod pr. penală, in cauzele in care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice în cursul judecății legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând conform art. 160 din același cod.
Potrivit art. 160 alin. 1 cod pr. penală, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile legalitatea și temeinicia arestării preventive iar in alineatele 2 și 3 din același cod se arată că, atunci când constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat, sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, instanța dispune revocarea arestării preventive și punerea în libertate. În cazul în care constată că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii impun in continuare privarea de libertate, ori că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune menținerea arestării preventive.
Din economia acestor dispoziții legale rezultă că instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile legalitatea și temeinicia arestării preventive, și menține măsura arestării preventive atunci când constată că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii impun in continuare privarea de libertate, ori că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate.
Prin urmare, și în faza de judecată legea trimite tot la temeiurile avute în vedere la luarea măsurii, și incumbă instanței obligația de constata existența sau nu a acestor temeiuri și dacă acestea impun in continuare privarea de libertate pentru a se menține arestarea.
Probatoriul administrat la urmărirea penală și pe baza căruia s-a întocmit rechizitoriul, vine să susțină presupunerea rezonabilă că inculpatul recurent a săvârșit acte materiale ce pot întruni elementele constitutive ale infracțiunii pentru care a fost cercetat și trimis în judecată. Acest probatoriu nu-și pierde valoarea în raport de faza procesuală în care se află cauza la un moment dat, știut fiind că probele nu au o valoare dinainte stabilită și că aprecierea fiecărei probe se face în urma examinării tuturor probelor administrate, conform art. 63 cod procedură penală. Pe de altă parte, această activitate de evaluare a întregului materialului probator administrat se face cu ocazia deliberării și pronunțării hotărârii asupra fondului cauzei, potrivit art. 343 cod procedură penală, și nu în cursul desfășurării unei faze procesuale.
Constatând că cercetarea judecătorească nu s-a încheiat, curtea reține că se mențin temeiurile prevăzute de art. 143 cod pr. penală și avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, iar ulterior la prelungirea și menținerea acesteia, față de inculpatul recurent.
Fără a încălca prezumția de nevinovăție de care se bucură inculpatul până la rămânerea definitivă a hotărârii, curtea constată că în mod corect și temeinic argumentat s-a apreciat de instanța de fond că din probatoriul administrat rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul - a săvârșit faptele de care este acuzat, fapte ce pot întruni conținutul constitutiv al infracțiunii prev. de art. 13 alin.1 din Legea nr.678/2001, având în vedere situația de fapt reținută, în sensul că în perioada noiembrie și decembrie 2007, inculpatul a recrutat și găzduit pe partea vătămată despre care cunoștea că este minoră, în vârstă de 15 ani, exploatând-o prin determinarea acesteia la practicarea prostituției..
S-a confirmat astfel gravitatea acuzațiilor descrise în actul de trimitere în judecată, ce rezultă din împrejurările în care a fost comisă, vârsta fragedă a persoanei vătămate, astfel încât pericolul concret prezentat inițial pentru opinia publică nu a dispărut și nici nu s-a diminuat în timp.
De asemenea, în aprecierea pericolului social concret, se are în vedere și conduita inculpatului care a dovedit perseverență infracțională, precum și împrejurarea că inculpatul și-a racolat victima dintr-un mediu social vulnerabil, partea vătămată fiind crescută de la vârsta de 7 ani la Centrul de Plasament Sf. din B, abandonată de către părinți.
Câtă vreme până la acest moment procesual, inculpatul a avut o atitudine de negare a faptei și având în vedere că nu s-a pășit la administrarea probatoriilor, respectiv, audierea martorilor din acte, în mod corect tribunalul a constatat că pentru o bună soluționare a cauzei, pentru ca inculpatul să nu zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea martorilor și de a exercita presiuni asupra persoanei vătămate, se impune menținerea arestării preventive a inculpatului.
Este realizată și cerința înscrisă în art.148 alin.1 lit. f Cod procedură penală, privind existența cumulativă a celor două condiții, respectiv cea referitoare la pedeapsă, cât și cea referitoare la pericolul concret pentru ordinea publică, deoarece pentru infracțiunea în legătură cu care inculpatul este cercetat, dispozițiile din legea specială prevăd pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului în acest moment procesual, ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică. Acest pericol este evident determinat de gravitatea infracțiunii reținute în sarcina inculpatului, de natura acesteia, de modul de comitere, de importanța valorilor sociale lezate și intensitatea atingerii adusă acestora, privind starea de pericol pentru ordinea publică, de recrudescența acestui fenomen infracțional, care reprezintă una dintre cele mai grave forme ale criminalității organizate, de sentimentul de dezaprobare, de reală îngrijorare din partea societății civile care resimte necesitatea unei reacții împotriva celor suspectați de comiterea unor fapte penale, pe măsura gradului de pericol social al faptelor și autorilor acestora.
De asemenea, arestarea preventivă a inculpatului nu tinde să reprezinte o executare anticipată a pedepsei, durata nedepășind, la acest moment procesual, caracterul rezonabil, de la data arestării trecând 2 luni.
Examinând încheierea atacată și din perspectiva art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, referitor la cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate, Curtea apreciază că sunt respectate si aceste dispoziții întrucât inculpatul a fost reținut în vederea aducerii în fața instanței competente, existând motive verosimile de a bănui că a săvârșit fapte penale, fiind necesară apărarea ordinii publice a drepturilor și libertății cetățenilor, precum și desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
Concluzionând că instanța de fond a făcut o justă aplicare a prevederilor art. 143 și art. 148 lit. "f" cod procedură penală, măsura arestării preventive a recurentului, fiind conformă scopului instituit prin art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Curtea constată că încheierea recurată este legală și temeinică.
În lipsa unor cauze de nulitate a hotărârii, care să fie invocate din oficiu în favoarea inculpatului, și cum în intervalul scurs de la luarea măsurii arestării preventive nu au apărut date noi care să justifice revocarea sau înlocuirea cu o măsură mai puțin restrictivă de libertate, și față de împrejurarea că până la această dată nu s-a procedat la audierea marturilor și pentru a se elimina posibilitatea ca acesta să încerce influențarea acestora sau a părții vătămate, curtea, în baza art. 38515pct. 1 lit. "b" cod procedură penală va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul -, fiul lui și, ns. la data de 17.12.1986, deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii din data de 2.02.2010, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
În baza art. art.192 al.2 cod procedură penală, va oblig pe recurent la plata sumei de 100 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul -, fiul lui și, ns. la data de 17.12.1986, deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii din data de 2.02.2010, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Obligă recurentul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 4.02.2010.
Președinte, JUDECĂTORI: Vasile Mărăcineanu, Daniel Dinu Ștefan Fieraru
Grefier,
Red.
Tehnored.
4 ex./05.02.2010
nr- Tribunalul Dâmbovița
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
Președinte:Vasile MărăcineanuJudecători:Vasile Mărăcineanu, Daniel Dinu Ștefan Fieraru
