Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1146/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
(1831/2009)
DECIZIA PENALĂ NR. 1146/
Ședința publică de la data de 29 iulie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Petre Popescu- - -
JUDECĂTOR 2: Florică Duță
JUDECĂTOR 3: Camelia Nicoleta
GREFIER -
.-.-.-.-.-.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat prin procuror.
Pe rol judecarea recursului declarat de inculpatul, împotriva încheierii de ședință din data de 23 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut in ședința publică răspunde: recurentul inculpat în stare de arest și asistat de avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. 1/29.07.2009 emisă de Baroul București - Cabinet individual.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Curtea constatând că nu sunt cereri prealabile, apreciază recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea motivelor.
Apărătorul recurentului inculpat, consideră încheierea recurată ca fiind netemenică, întrucât așa cum rezultă din motivarea sa și potrivit căreia se dispune menținerea arestării preventive față de clientul său, nu sunt examinate cu exigență toate temeiurile care au fost avute în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive și în aceiași măsură nu se face o analiză eficiență probelor care ar putea să demonstreze în continuare existența noilor temeiuri care să justifice menținerea stării de arest preventiv.
Pentru aceste două ipoteze raportat la textele de lege pe care le consideră incidente în cauză, respectiv 160/b alin. 2 și 3 Cod procedură penală cu aplic. art. 148 lit. f, art. 143, art. 136 alin. 8 Cod procedură penală, așa încât, sub aceste aspecte de drept procesual, ne aflăm în situația în care putem aprecia vă hotărârea pronunțată de către instanța de fond are un caracter netemeinic raportat la motivele care justifică menținerea arestării preventive.
Totodată, apreciază că in prezent, nu există probe că recurentul inculpat s-ar putea sustrage de la cercetarea judecătorească sau că ar exista probe și indicii temeinice că lăsat în libertate ar zădărnicii aflarea adevărului. După cum se poate observa, din toate elementele probatorii existente la dosarul cauzei poziția clientului său a fost constantă încă de la debutul cercetărilor penale efectuate în cauză, prin urmare, față de exigențele dispozițiilor art. 160/b alin. 2 teza a II a, Cod procedură penală, apreciază că nu există nici un fel de care să justifice menținerea stării de arest în continuare, iar lăsarea în libertate nu ar prezenta un pericol pentru ordinea publică.
Față de considerentele susținute, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând în fond, revocarea măsurii arestării preventive și continuarea judecării cauzei cu recurentul inculpat în stare de libertate.
Reprezentantul Parchetului, artă că în raport de împrejurările concrete ale săvârșirii infracțiunii, în raport de persoana inculpatului, de urmările produse prin această infracțiune, precum și de caracterul infracțiunii, aflându-ne în prezența unei fapte prevăzute de Legea 143/200, apreciază că, lăsarea în libertate a inculpatului, prezintă pericol pentru ordinea publică.
Față de cele arătate, solicită respingerea recursului inculpatului, ca fiind neîntemeiat și menținerea stării de arest preventiv a acestuia.
În ultimul cuvânt recurentul inculpat, solicită judecarea sa în sarea de libertate, raliindu-se la concluziile puse de apărătorul său.
CURTEA,
Asupra recursului de față.
Prin încheierea din 23.07.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - secția a II-a penală a dispus, între altele, respingerea ca nefondate a cererilor de revocare și înlocuire a arestării preventive formulată de inculpatul și a menținut arestarea preventivă a celor doi inculpați.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut ca fiind realizată condiționalitatea impusă de dispozițiile art.160 alin.3 Cod procedură penală.
Astfel, instanța de fond a reținut pe de o parte, că din datele existente rezultă indicii temeinice referitoare la presupunerea că inculpatul a comis activitatea infracțională pentru care este trimis în judecată, iar pe de altă parte, că punerea inculpatului în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică dedus din natura și gravitatea infracțiunilor.
De asemenea, instanța a apreciat că aceste temeiuri care au determinat arestarea preventivă subzistă în continuare.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul criticând-o pentru netemeinicie în sensul că instanța de fond nu a motivat temeinic soluția de menținere a măsurii preventive, neanalizând sub toate aspectele temeiurile care ar putea să o justifice.
Examinând încheierea atacată din perspectiva criticii formulate cât și din oficiu, potrivit art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul este nefondat și reține sub acest aspect următoarele:
1. Din economia dispozițiilor art.3002și art.160 Cod procedură penală rezultă că instanța investită cu judecarea cauzei are obligația să verifice, în cursul judecății legalitatea și temeinicia arestării preventive, raportându-se în primul rând la temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri și în măsura în care sunt invocate sau se ivesc noi temeiuri, la acestea.
Or, în cauză nefiind vorba despre noi temeiuri, instanța de fond a procedat la verificarea condiționalității impuse de art.143 și art.148 lit.f Cod procedură penală, care a constituit temeiul în baza căruia a fost luată măsura preventivă față de inculpat.
Din această perspectivă, Curtea apreciază că este nefondată critica recurentului întrucât hotărârea instanței de fond este temeinic motivată.
În această ordine de idei, Curtea constată că probatoriul care susține actul de inculpare pune în relevanță, mai mult decât indicii temeinice, de natură a justifica bănuiala referitoare la vinovăția inculpatului trimis în judecată pentru consum și trafic de droguri de mare risc.
De asemenea, având în vedere natura activității infracționale, conectarea constantă a inculpatului la mediul infracțional orientat pe trafic de droguri, dependența de stupefiante apare justificată temerea că în stare de libertate ar relua același gen de fapte, ceea ce constituie un risc pentru comunitate.
Cu alte cuvinte, Curtea apreciază că sunt realizate exigențele impuse de art.160 alin.3 Cod procedură penală, subzistând temeiurile care au determinat arestarea preventivă, ceea ce este suficient, din punct de vedere legal, pentru respingerea cererii de revocare și înlocuire a măsurii preventive și pentru menținerea arestării preventive.
2. Sub aspectul legalității se constată că menținerea măsurii preventive s-a făcut cu respectarea tuturor garanțiilor procesuale referitoare la libertatea persoanei.
Având în vedere considerentele mai sus expuse, Curtea apreciază că încheierea atacată este temeinică și legală și în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală va respinge recursul inculpatului ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 192 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 23.07.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția a II-a penală în dosarul nr-.
Obligă recurentul la 100 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29 iulie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. AL 2 ex./13.08.2009
Președinte:Petre PopescuJudecători:Petre Popescu, Florică Duță, Camelia Nicoleta
