Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1149/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR.7378/2/2009
1866/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1149/
Ședința publică din data de 10 august 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Dumitrița Piciarcă
JUDECĂTOR 2: Carmen Veronica Găină
JUDECĂTOR 3: Ioana
GREFIER -
*****************
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiectrecursuriledeclarate de inculpații, și împotriva încheierii din data de 27 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală în Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică,au răspuns recurenții inculpați, și, personal, aflați în stare de arest preventiv și asistați juridic de apărător desemnat din oficiu, avocat, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra recursurilor.
Apărătorul din oficiu al recurenților inculpați solicită admiterea recursurilor, revocarea măsurii arestării preventive și judecarea acestora în stare de libertate, întrucât nu se mai mențin temeiurile care au stat la baza luării măsurii respective. Astfel, cu privire la toți cei trei inculpați, susține că nu este îndeplinită condiția prevăzută de art.148 lit.f teza a II-a din Codul d e procedură penală, neexistând probe că, lăsați în libertate, aceștia ar prezenta vreun pericol concret pentru ordinea publică, raportat și la conduita lor procesuală. În privința inculpaților și, arată că însăși legalitatea probatoriului pe care se întemeiază acuzațiile aduse acestora este pusă la îndoială, întrucât acțiunile investigatorilor sub acoperire au avut un rol determinat în comiterea faptelor, care au fost provocate de către aceștia. Cu privire la inculpatul, învederează și faptul că acesta a formulat un denunț, valorificat de către organele de urmărire penală, astfel că urmează a beneficia de dispozițiile art.16 din Legea nr.143/2000. În ceea ce îl privește pe inculpatul, arată că acesta nu a traficat niciodată droguri, el fiind doar consumator.
Reprezentantul Ministerului Public formulează concluzii de respingere, ca nefondate, a recursurilor declarate de către cei trei inculpați, susținând că, la dosarul cauzei, există suficiente probe și indicii temeinice care dovedesc participația fiecăruia în parte la săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc. Astfel, inculpatul a vândut 2,5 grame de heroină, inculpatul a vândut și el 1,1 grame de cocaină, iar asupra inculpatului au fost găsite 8,33 grame de heroină, ascunse în autoturismul său, precum și o doză de heroină, o J de comprimat ecstasy, semințe de cannabis și 18 seringi purtând urme de droguri, cele din urmă la momentul efectuării percheziției domiciliare. De asemenea, având în vedere cantitățile de droguri traficate, modalitatea de săvârșire a faptelor, gravitatea acestora, dar și faptul că inculpații sunt cunoscuți cu antecedente penale, apreciază că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, situație în care se impune în continuare menținerea stării de arest preventiv în ceea ce îi privește.
Recurentul inculpat, personal, în ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate.
Recurentul inculpat, personal, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate, arătând că nu este traficant de droguri, ci doar consumator.
Recurentul inculpat, personal, în ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate, arătând că, în urma percheziției domiciliare, nu s-a găsit nicio cantitate de droguri, astfel de substanțe fiind identificate doar în autoturismul cu care se deplasa.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prinîncheierea din data de 27 iulie 2009, pronunțată în Dosarul nr-, Tribunalul București - Secția I-a Penală a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților (fiul lui și, născut la data de 01 iulie 1976, deținut în baza nr.234/UP/18.11.2008 emis de aceeași instanță), (fiul lui și, născut la data de 13 mai 1979, deținut în baza nr.235/UP/18.11.2008 emis de aceeași instanță) și (fiul lui și, născut la data de 16 aprilie 1977, deținut în baza nr.19/UP/06.11.2008 emis de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a II-a Penală), a menținut starea de arest preventiv a acestora și a respins, ca neîntemeiate, cererile lor de revocare a măsurii arestării preventive.
Pentru a pronunța această încheiere, Tribunalul a constatat că inculpații au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni:
inculpatul - infracțiunile concurente de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.37 lit.a din Codul penal și respectiv deținere fără drept de droguri de mare risc în vederea consumului propriu, prevăzută de art.4 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.37 lit.a din Codul penal;
inculpatul - infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.37 lit.a din Codul penal;
inculpatul - infracțiunile concurente de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată, prevăzută de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.41 alin.2 și art.37 lit.b din Codul penal și respectiv deținere fără drept de droguri de mare risc în vederea consumului propriu, prevăzută de art.4 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.37 lit.b din Codul penal.
Tribunalul a constatat că sunt îndeplinite cerințele art.3002rap. la art.160 alin.1 din Codul d e procedură penală, întrucât, la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților, au fost respectate toate dispozițiile legale în materie. De asemenea, a constatat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților (prevăzute de art.143 și art.148 lit.f din Codul d e procedură penală) nu au încetat și nici nu s-au modificat, impunând dimpotrivă, în continuare, privarea de libertate a acestora, fiind astfel aplicabile prevederile art.3002rap. la art.160 alin.3 din Codul d e procedură penală.
În acest sens, analizând probatoriul administrat până în prezent (detaliat în cuprinsul încheierii), Tribunalul a reținut că se menține caracterul rezonabil al presupunerii că inculpații au săvârșit infracțiunile de care sunt acuzați, constatând totodată că acestea sunt pedepsite de lege cu închisoare mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpaților continuă să prezinte un pericol concret pentru ordinea publică, la aprecierea căruia a avut în vedere, în primul rând, împrejurarea că toți cei trei inculpați au mai fost condamnați anterior pentru infracțiuni privind traficul și/sau consumul de droguri, perseverența lor pe această cale dovedind o periculozitate sporită și fiind de natură să genereze sentimente de neîncredere și insecuritate în rândul comunității, dar și faptul că inculpații reprezintă un risc serios pentru potențialii consumatori de droguri, mai ales în contextul actual al înmulțirii îngrijorătoare a faptelor de acest gen, cu consecințe grave atât pentru sănătatea acelor persoane, cât și pentru patrimoniul cetățenilor, știut fiind că, pentru procurarea drogurilor, consumatorii dependenți nu ezită să comită fapte de furt și tâlhărie, în vederea obținerii banilor necesari cu care să le cumpere.
Tribunalul a mai apreciat că menținerea inculpaților în stare de arest preventiv este impusă și de necesitatea asigurării unei bune desfășurări a procesului penal, în acord cu dispozițiile art.136 alin.1 din Codul d e procedură penală și că numai această măsură este aptă să conserve ordinea de drept, scopul măsurilor preventive, astfel cum este reglementat de lege, neputând fi realizat prin luarea unei alte asemenea măsuri, mai puțin severă.
Împotriva acestei încheieri,au declarat recursîn termenul legal (la data de 28 iulie 2009)inculpații, și, fără a-l motiva în scris.
Recursurile inculpaților au fost înaintate de Tribunal și înregistrate pe rolul acestei Curți la data de 30 iulie 2009, la primul termen acordat în cauză, în data de 03 august 2009, judecarea lor fiind amânată pentru termenul de astăzi, 10 august 2009, la cererea expresă a ultimul doi inculpați, care au solicitat să li se acorde astfel posibilitatea de a fi asistați juridic de către un apărător ales.
În dezbaterile asupra recursurilor, inculpații, care au beneficiat de asistența juridică a unui apărător desemnat din oficiu, în lipsa prezentării unui apărător ales, au contestat îndeplinirea, în ceea ce îi privește, a condiției prevăzute de art.148 lit.f teza a II-a din Codul d e procedură penală, în raport și cu atitudinea procesuală manifestată până în prezent, au făcut referire la pretinsa nelegalitate a obținerii probatoriului, în ceea ce privește acțiunile investigatorilor sub acoperire (în cazul inculpaților și ) și la acordarea beneficiului art.16 din Legea nr.143/2000 (în cazul celui din urmă), iar inculpații și au negat însăși comiterea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc reținute în sarcina lor, susținând că ei sunt doar consumatori, pentru toate aceste motive inculpații recurenți solicitând revocarea măsurii arestării preventive și punerea lor în libertate.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele astfel invocate, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art.3856alin.3 din Codul d e procedură penală, sub toate aspectele cauzei, Curtea constată cărecursurilecu care a fost sesizatăsunt nefondate, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Tribunalul a apreciat în mod corect asupra menținerii temeiurilor de fapt și de drept ( art.143 și art.148 lit. din Codul d e procedură penală) care au determinat arestarea inițială a inculpaților, precum și asupra necesității privării în continuare de libertate a acestora, cu caracter preventiv.
Astfel, inculpatul este acuzat că, la data de 30 iulie 2008, vândut investigatorului sub acoperire " " cantitatea de 2,57 grame de heroină, în schimbul sumei de 750 lei, iar, la percheziția domiciliară, au fost găsite în posesia sa instrumente (seringi, o fiolă) purtând urme din același tip de drog, folosite de el pentru consumul propriu de heroină. Fiind audiat de către Tribunal la termenul din data de 16 martie 2009, inculpatul a recunoscut că a deținut droguri pentru consumul personal și, de asemenea, că a procurat heroină, contra cost, pentru investigatorul sub acoperire, în același sens declarând și acesta din urmă, cu ocazia ascultării lui nemijlocite de către instanța respectivă la termenul din data de 11 mai 2009 (filele 31-32 și 105-106, dosar de fond).
La rândul său, inculpatul este acuzat că, la data de 24 august 2008, vândut investigatorilor sub acoperire " " și " " cantitatea de 1,1 grame de cocaină, în schimbul sumei de 200 euro. Fiind audiat de către Tribunal la termenul din data de 16 martie 2009, inculpatul a recunoscut că a procurat cocaină, contra cost, pentru cei doi investigatori sub acoperire, în același sens declarând și aceștia din urmă, cu ocazia ascultării lor nemijlocite de către instanța respectivă la termenul din data de 11 mai 2009 (filele 30 și 104-106, dosar de fond).
După cum în mod corect a constatat și Tribunalul, aspectele privitoare la legalitatea obținerii probatoriului pe care se întemeiază acuzațiile aduse celor doi inculpați (necontestate, cel puțin în fapt, de către aceștia), cu referire la pretinsa lor provocare de către investigatorii sub acoperire, exced examinării pe care instanța o realizează la actualul moment procesual cu privire la măsura arestării preventive, ele urmând a fi analizate pe fondul cauzei, în raport cu întregul probatoriu ce va fi administrat până la finalizarea cercetării judecătorești.
Inculpatul este acuzat că, la data de 22/23 octombrie 2008, fost depistat în posesia cantității de 8,33 grame de heroină, disimulată în două punguțe de material plastic ascunse în filtrul de aer al autoturismului personal și că, la aceeași dată, a consumat cocaină, împreună cu martorul, în locuința concubinei celui din urmă ( I). Inculpatul, audiat de către Tribunal la termenul din data de 16 martie 2009, recunoscut aceste fapte, în materialitatea lor, ele fiind confirmate și de către martorul anterior menționat, cu ocazia audierii lui nemijlocite de către aceeași instanță la termenul din data 06 iulie 2009 (filele 33-34 și 163-164, dosar de fond).
În ceea ce privește încadrarea juridică a faptelor acestui inculpat, care susține că și drogurile ascunse în autoturism erau destinate consumului propriu, iar nu punerii în circulație, rămâne valabilă aceeași observație anterioară, acest aspect urmând a fi lămurit pe fondul cauzei, pe baza întregului probatoriu.
De asemenea, reținând că toate infracțiunile de care sunt acuzați cei trei inculpați (inclusiv deținerea de droguri de mare risc pentru consum propriu) sunt pedepsibile cu închisoare mai mare de 4 ani, Curtea constată ca fiind justă aprecierea Tribunalului cu privire la pericolul concret pe care îl reprezintă pentru ordinea publică lăsarea lor în libertate.
În acest sens, Curtea observă că toți inculpații sunt cunoscuți cu antecedente penale de același tip, astfel că inculpatul a fost condamnat anterior, pentru infracțiunea prevăzută de art.2 din Legea nr.143/2000, la pedeapsa de 4 ani închisoare (din care a fost liberat condiționat la data de 30 noiembrie 2007), inculpatul a fost condamnat și el, pentru infracțiunile prevăzute de art.2, art.4 și art.5 din Legea nr.143/2000, la pedeapsa rezultantă de 5 ani și 2 luni închisoare (din care a fost liberat condiționat la data de 13 decembrie 2006), iar inculpatul a fost condamnat, la rândul său, pentru infracțiunea prevăzută de art.4 din Legea nr.143/2000, la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, a cărei executare a fost suspendată condiționat.
Întrucât, în pofida beneficiilor ce le-au fost acordate în ceea ce privește executarea pedepselor anterioare, inculpații au înțeles să-și reia rapid acțiunile infracționale de aceeași natură, dovedindu-se astfel ușor predispuși la comiterea faptelor de acest gen și având în vedere că, potrivit propriilor recunoașteri, sunt ei înșiși, de mulți ani, consumatori cu dependență de droguri, fără a fi întreprins vreodată demersuri în vederea dezintoxicării, este rezonabil a considera că, aflați în libertate, inculpații prezintă un risc ridicat de a comite și alte asemenea fapte, situație în care nu numai sănătatea lor personală, ci și însăși comunitatea sunt expuse unui real pericol, în contextul numărului tot mai mare de persoane consumatoare de droguri puternice (heroină, cocaină), pe care toate statisticile oficiale îl relevă pe raza municipiului
În ceea ce privește incidența în speță a dispozițiilor art.16 din Legea nr.143/200, în cazul inculpatului, Curtea constată că acest aspect (care urmează a fi stabilit pe fondul cauzei), chiar dovedindu-se real, nu este de natură a înlătura pericolul social anterior menționat, el urmând a fi valorificat în mod corespunzător în procesul de individualizare a pedepsei, în măsura în care se va ajunge la pronunțarea unei hotărâri de condamnare.
Totodată, deoarece, în primă instanță, nu s-a finalizat încă administrarea probatoriului, urmând a mai fi audiați un investigator și un colaborator sub acoperire, în vederea lămuririi depline a tuturor circumstanțelor cauzei, Curtea, în acord cu Tribunalul, apreciază că, cel puțin până la audierea nemijlocită a acestor persoane, este necesară în continuare menținerea inculpaților în stare de arest preventiv, pentru a se asigura astfel buna desfășurare a procesului penal, conform art.136 alin.1 din Codul d e procedură penală.
Nu în cele din urmă, Curtea apreciază că durata arestării preventive a inculpaților (dispusă la data de 06 noiembrie 2008, în cazul inculpatului și respectiv la data de 18 noiembrie 2008, în cazul inculpaților și ) se încadrează încă în limitele unui termen rezonabil, în condițiile în care urmărirea penală s-a desfășurat cu maximă celeritate, iar judecata în primă instanță se află și ea într-un stadiu avansat.
Față de aceste considerente și având în vedere că, nici din oficiu, nu se constată motive de casare a încheierii atacate, Curtea, în temeiul art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații, și.
În temeiul art.192 alin.2 și 4 din Codul d e procedură penală, recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu, desemnat pentru a asigura asistența juridică obligatorie a acestora, fiind avansat din fondul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații, și împotriva încheierii din data de 27 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală în Dosarul nr-.
Obligă pe recurenții inculpați la plata sumei de câte 200 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei fiecare, onorariul apărătorului din oficiu, se avansează din fondul.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 august 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.jud.
Ex.2 / 13.08.2009
-
Președinte:Dumitrița PiciarcăJudecători:Dumitrița Piciarcă, Carmen Veronica Găină, Ioana
