Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1160/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 7710/2/2009
1949/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 1160
Ședința publică din data de 10 august 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Dumitrița Piciarcă
JUDECĂTOR 2: Carmen Veronica Găină
JUDECĂTOR 3: Ioana
GREFIER -
*****************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism este reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de către recurenta - inculpată împotriva Încheierii de ședință din data de 30.07.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta - inculpată personal, în stare de arest și asistată de apărător din oficiu, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Nefiind cereri de formulat, probe de solicitat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul din oficiu a recurentei - inculpate solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință atacate și revocarea măsurii arestării preventive, având în vedere că temeiurile care au stat la baza luării acesteia nu mai subzistă, nefiind dovedit pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatei, care a avut o atitudine sinceră pe parcursul cercetărilor și are doi copii minori în întreținere.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului ca nefondat, apreciind că temeiurile care au stat la baza arestării preventive subzistă și impun în continuare menținerea stării de arest preventiv a inculpatei, față de natura și gravitatea faptei săvârșite, respectiv trafic de droguri de mare risc, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 și 148 lit. f Cod procedură penală.
Recurenta - inculpată, personal, arată că regretă fapta, are doi copii în întreținere, motiv pentru care solicită judecarea în stare de libertate.
CURTEA
Deliberând asupra recursului penal de față, reține că prin încheierea de ședință din data de 30 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a penală în dosarul nr-, s-a constatat, în temeiul art. 3001alin. 1 Cod procedură penală, legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatei, iar, în baza art. 3001alin. 3 Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest a acesteia.
Pentru a pronunța această încheiere, Tribunalul a reținut, în esență, că măsura arestării preventive a inculpatei a fost dispusă cu respectarea dispozițiilor legale în materie, iar temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri nu au încetat și impun în continuare privarea de libertate a inculpatei. S-a arătat, astfel, că din materialul probator administrat în cauză, rezultă în continuare presupunerea rezonabilă că inculpata a săvârșit faptele pentru care a fost trimisă în judecată, pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani, iar natura și gravitatea faptelor, împrejurările și modalitatea în care se reține că au fost săvârșite, reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni, precum și temerea că alte persoane ar putea săvârși fapte similare în lipsa unei reacții corespunzătoare din partea autorităților față de cei bănuiți că au desfășurat activități ilicite legate de traficul de stupefiante, relevă pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar putea produce lăsarea în libertate a inculpatei.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, inculpata, criticând-o pe motive de netemeinicie, sub aspectul greșitei mențineri de către instanța de fond a măsurii arestării preventive.
S-a arătat în motivarea orală a recursului că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, în sensul că lăsarea în libertate a inculpatei nu ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică și nu ar influența buna desfășurare în continuare a procesului penal, raportat la datele ce caracterizează persoana recurentei, care nu este cunoscută cu antecedente penale, a recunoscut săvârșirea faptelor pentru care este cercetată și are doi copii minori în întreținere.
Curtea, verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art. 3856alin. 3 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază recursul declarat de inculpată ca fiind nefondat, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
Astfel, inculpata a fost arestată preventiv la data de 7.07.2009, în temeiul dispozițiilor art. 143 și art. 148 lit. f) Cod procedură penală, în baza încheierii pronunțate de Tribunalul București - Secția a II-a penală în dosarul nr- și, ulterior, trimisă în judecată prin rechizitoriul nr. 1840/D/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București, sub acuzația săvârșirii infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc și de deținere de droguri de mare risc, fără drept, în vederea consumului propriu, prevăzute de art. 2 alin. 2 și art. 4 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) Cod penal, constând în aceea că, în data de 6.07.2009, a vândut cantitatea de 0,32 gr. heroină cu suma de 200 și a fost depistată deținând obiecte pe care s-au pus în evidență urme de heroină.
Analizând temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, Curtea constată, contrar susținerilor recurentei, că acestea se mențin și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a inculpatei, așa cum în mod întemeiat a apreciat și instanța de fond.
Astfel, materialul probator administrat în cauză justifică și în prezent presupunerea rezonabilă că inculpata a comis infracțiunile pentru care este cercetată, fiind îndeplinită condiția prevăzută de art. 148 alin. 1 raportat la art. 143 și art. 681Cod procedură penală. În acest sens, Curtea apreciază că prezintă relevanță procesul - verbal de consemnare a denunțului, declarațiile martorului cu identitate protejată " ", procesul - verbal de percheziție domiciliară, procesul - verbal de prindere în flagrant, precum și declarațiile inculpatei care a recunoscut pe parcursul cercetărilor comiterea faptelor de care este acuzată.
Totodată, Curtea constată că în cauză subzistă și cerințele prevăzute de art. 148 lit. f) Cod procedură penală, pedeapsa stabilită de lege pentru infracțiunile ce formează obiectul cercetării penale fiind închisoarea mai mare de 4 ani și existând probe certe că lăsarea în libertate a inculpatei prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Natura și gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpatei, frecvența pe care o înregistrează în prezent aceste tipuri particulare de infracțiune și urmările nefaste pe care le produc asupra sănătății publice și siguranței persoanei, având în vedere predispoziția consumatorilor și traficanților de droguri de a comite infracțiuni, de cele mai multe ori în scopul obținerii sumelor de bani necesare procurării de droguri, puternica rezonanță socială negativă pe care activitățile ilicite legate de traficul de stupefiante o generează în rândul membrilor societății civile și împrejurarea că asemenea fapte se constituie tot mai frecvent în importante surse de venituri ilicite pentru autorii lor, precum și datele ce caracterizează persoana inculpatei - care are un nivel redus de școlarizare, nu are ocupație și loc de muncă, este consumatoare de droguri, iar din probatoriul administrat pe parcursul urmăririi penale rezultă că a recurs de mai multe ori la acest gen de activitate în vederea obținerii de resurse financiare, având o clientelă care apela constant la serviciile sale - demonstrează pericolul pentru ordinea publică prevăzut de art. 148 lit. f) Cod procedură penală, avut în vedere la luarea măsurii preventive, pericol care subzistă și în prezent și determină menținerea stării de arest preventiv a inculpatei, existând suficiente date care justifică temerea rezonabilă că, pusă în libertate, aceasta ar relua activitatea infracțională în vederea obținerii mijloacelor materiale necesare întreținerii și procurării drogurilor pentru consum propriu.
Toate aceste împrejurări formează convingerea Curții că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpată nu au încetat și nici s-au schimbat, în mod justificat instanța de fond făcând cu privire la aceasta aplicarea art. 3001alin. 3 Cod procedură penală.
Ca urmare, având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază recursul declarat de inculpată ca fiind nefondat, motiv pentru care, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, îl va respinge ca atare.
Față de faptul că recurenta - inculpată este cea care se află în culpă procesuală, Curtea, în temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, o va obliga pe aceasta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata împotriva încheierii de ședință din Camera de Consiliu din data 30 iulie 2009 Tribunalului București - Secția a II-a penală, din Dosarul nr-.
Obligă recurenta - inculpată la 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei - onorariul apărătorului din oficiu - se avansează din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.08.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-
GREFIER,
Red.și dact.: jud.
- Secția a II-a penală:
2 ex./26.08.2009
Președinte:Dumitrița PiciarcăJudecători:Dumitrița Piciarcă, Carmen Veronica Găină, Ioana
