Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 120/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(Număr în format vechi 156/2010)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 120
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 21 decembrie 2010
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Dumitrița Piciarcă
JUDECĂTOR 2: Ion Tudoran Bogdan Corneliu
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol, se află soluționarea RECURSULUI declarat de inculpata împotriva încheierii din data de 06 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta - inculpată, personal, aflată în stare de arest la Penitenciarul, asistată juridic de apărător din oficiu, avocat, cu delegație pentru asistență juridică obligatorie depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul din oficiu al recurentei - inculpate, prin recursul declarat, critică pentru netemeinicie și nelegalitate încheierea din data de 06.01.2009, prin care instanța de fond a Tribunalului București - secția I penală a menținut starea de arest preventiv a inculpatei.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și pe fond, rejudecând, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive luată față de inculpată având în vedere vârsta înaintată, precum și starea de sănătate a acesteia.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază soluția instanței de fond ca fiind legală și temeinică, în cauză nu se impune revocarea măsurii arestării preventive întrucât temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu au dispărut, și subzistă și în continuare.
Apreciază că lăsarea în libertate a inculpatei prezintă pericol pentru ordinea publică având în vedere gravitatea faptelor pentru care este cercetată, respectiv fals și înșelăciune, modul de operare folosit precum și frecvența acestui fenomen infracțional, care reprezintă, pentru tot mai multe persoane, o încercare de îmbogățire.
Este de reținut și faptul că inculpata nu este la primul conflict cu legea penală, ceea ce denotă perseverența infracțională a acesteia.
Față de toate aceste considerente apreciază că se impune menținerea, în continuare, în stare de arest preventiv, a inculpatei și pentru a se preîntâmpina comiterea de către aceasta de noi fapte prevăzute de legea penală.
În consecință, solicită respingerea recursului ca fiind nefondat.
Recurenta - inculpată, având cuvântul, solicită admiterea recursului și cercetarea sa în stare de libertate.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului declarat de inculpata împotriva încheierii din data de 06 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, în dosarul nr- constată:
Prin încheierea de ședință din 06.01.2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, în dosarul nr-, conform art.300/2 raportat la art.160 alin.3 Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive dispusă față de inculpații și. S-au respins ca nefondate cererile de înlocuire a măsuri arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea formulate de inculpați.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reținut că temeiurile de fapt și de drept care au justificat adoptarea măsurii arestării preventive față de inculpați se mențin și impun în continuare privarea de libertate, proba referitoare la pericolul concret pe care l-ar reprezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate rezultând din natura și gravitatea deosebită a infracțiunii reținute a fi fost săvârșite, ce determină o puternică rezonanță socială negativă, dar și din modalitatea concretă de comitere a acestora.
Prin rechizitoriul nr. 2205//P/2009 din 16.11.2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureștis -a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 293 al. 1 Cod penal, art. 291 Cod penal și de art. 26 Cod penal rap. la art. 215 al. 1, 2, 3 și 5 Cod penal, toate cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal și, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 293 al. 1 Cod penal, cu aplic. art. 41 al. 2 Cod Penal, art. 31 al. 2 Cod penal rap. la art. 289 al. 1 Cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal și de art. 215 al. 1, 2, 3 și 5 Cod penal, toate cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal.
În fapt, s-a reținut față de inculpatul că, în data de 23.10.2007, i-a încredințat inculpatei un act de identitate precum și acte de proprietate false și totodată a instigat-o pe aceasta să înstrăineze imobilul situat în B,-, sector 5, proprietatea părții vătămate.
Față de inculpata s-a reținut că, în data de 23.10.2007, folosind un act de identitate și acte de proprietate false, a încheiat în calitate de vânzător un contract de vânzare-cumpărare a unui imobil situat în B,-, sector 5, proprietatea părții vătămate, valoarea prejudiciului produs fiind de 240.000 de Euro.
Prin încheierea de ședință din data de 24.09.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților pe o durată de 29 de zile, de la 24.09.2009 până la 22.10.2009, emițându-se pentru inculpatul nr. 195/UP/24.09.2009, iar pentru inculpata nr. 196/UP/24.09.2009.
Prin încheierea de ședință din data de 20.10.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, s-a dispus prelungirea duratei arestării preventive a inculpaților cu 30 de zile, de la 23.10.2009 până la 21.11.2009, inclusiv.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin raportare la dispozițiile art.300 ind.2 Cod de procedură penală, s-a constatat că măsura arestării preventive a inculpaților este legală si temeinică și că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii subzistă și impun în continuare privarea acestora de libertate.
Astfel - arată Tribunalul - măsura arestării preventive a fost dispusă cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare, respectiv art. 143 rap. la art. 148 lit. f Cod procedură penală, art. 1491 Cod procedură penală și art. 148 lit. f Cod procedură penală.
S-a apreciat de către Tribunal că, și la acest moment procesual, din datele existente în dosarul de urmărire penală, rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată, relevante în acest sens fiind denunțul și declarațiile numitului, plângerea și declarațiile părții vătămate, declarații martori, procese verbale întocmite cu prilejul recunoașterii de pe planșa conținând fotografii judiciare, declarații inculpați, expertizele grafoscopice efectuate în cauză, procesele verbale de recunoaștere de pe planșe foto, precum și procesul verbal de ridicare a unor înscrisuri de la sediul Biroului notarului public.
De asemenea, s-a apreciat că se mențin și cerințele prev. de art. 148 al. 1 lit. f Cod procedură penală, întrucât inculpații a fost trimiși în judecată pentru infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În lipsa unei definiții legale a noțiunii de "pericol pentru ordinea publică", la aprecierea acesteia Tribunalul a avut în vedere natura infracțiunilor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, ce prezintă un grad de pericol social deosebit de ridicat, rezultat nu numai din limitele mari de pedeapsă stabilite de legiuitor, ci și din modalitățile și împrejurările concrete de săvârșire a faptelor, de urmarea produsă și de rezonanța socială negativă a infracțiunilor de acest gen, infracțiuni care generează o stare de neîncredere și insecuritate în rândul societății. Urmările socialmente periculoase ale acestor infracțiuni sunt de natură să afecteze valori sociale fundamentale, precum dreptul de proprietate, și să perturbe grav buna desfășurare a circuitului civil, respectiv a tranzacțiilor imobiliare, mai ales în condițiile în care înșelăciunile cu imobile au căpătat o amploare deosebită în ultima perioadă pe fondul dezvoltării tranzacționării imobiliare, astfel încât faptele de acest gen creează o puternică stare de temere în rândul destinatarilor legii penale care se supun în mod onest raporturilor de putere impuse de aceasta.
Totodată, Tribunalul a avut în vedere și circumstanțele personale, ținând cont că inculpata a fost condamnată la o pedeapsă de trei luni închisoare pentru săvârșirea unor infracțiuni de aceeași natură, dând dovadă de perseverență infracțională.
Pentru aceste motive, constatând că temeiurile ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpaților, astfel cum au fost mai sus expuse, nu numai că subzistă, ci și impun în continuare privarea acestora de libertate, pentru o mai bună desfășurare a procesului penal (în acord cu dispozițiile art. 136 alin. 1 Cod procedură penală), Tribunalul a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive și a menținut această măsură față de inculpați.
Împotriva încheierii de ședință a declarat recursinculpata,criticând soluția instanței de fond cu privire la menținerea arestării preventive pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând casarea încheierii și, rejudecând cauza, să se dispună punerea în libertate.
În susținerea recursurilor, se arată că nu subzistă temeiurile avute în vedere la luarea față de inculpați a măsurii arestării preventive, care este o măsură de excepție și nici nu au apărut temeiuri noi care să impună privarea de libertate a acestora. Se olicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și pe fond, rejudecând, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive luată față de inculpată având în vedere vârsta înaintată, precum și starea de sănătate a acesteia.
Analizând hotărârea recurată, conform art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea, în baza art.38515, pct.1, lit.b Cod procedură penală, va respinge recursul ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Din examinarea dosarului de fond rezultă că recurenta din prezenta cauză este trimisă în judecată pentru faptul că la 23.10.2007, folosind acte de identitate false, a încheiat în calitate de vânzător, un contract de vânzare cumpărarea unui imobil situat în B,-, sector 5, proprietate părții vătămate, valoarea prejudiciului fiind de - euro.
Potrivit dispozițiilor art.300/2 Cod proc.pen. în cauzele în care inculpații sunt trimiși în judecată în stare de arest, instanța este datoare să verifice din oficiu, dacă se mențin temeiurile arestării preventive, înainte de expirarea duratei arestării preventive, iar potrivit art.3001alin.3 Cod proc.pen. când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menținerea măsurii arestării preventive.
Arestarea inculpaților poate fi menținută, în cursul judecării cauzei penale, motivat, fie dacă temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate, fie dacă există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Din textul de lege (art.160/b Cod procedură penală), rezultă că, la menținerea arestării preventive, se impun a fi verificate - față de fiecare persoană pentru care se solicită prelungirea măsurii preventive - următoarele condiții:
a)-măsura preventivă a fost dispusă anterior în mod legal, există un mandat de arestare pus în executare, iar durata arestării nu a expirat;
b)-temeiurile inițiale impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi.
În mod corect tribunalul a analizat toate condițiile apreciind că se impune privarea de libertate
a)Măsura preventivă a fost dispusă anterior în mod legal, există un mandat de arestare pus în executare, iar durata arestării nu a expirat:
În speță, în raport de probatoriile existente la dosarul cauzei, s-a apreciat că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art.143 și 146 Cod penal și ale art.148 lit. f Cod procedură penală.
Probele și indiciile temeinice administrate în faza de urmărire penală au condus la trimiterea în judecată a inculpaților și.
Tribunalul a apreciat în mod corect că în cauză subzistă temeiurile care au dus la luarea acestei măsuri și nu au intervenit împrejurări noi care să schimbe starea de arest preventive a inculpaților, fiind întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 148 lit.f Cod procedură penală, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiune este mai mare de 4 ani, existând probe certe că lăsarea în libertate prezintă pericol social concret pentru ordinea publică, pericol care este dat de natura și gravitatea faptei, de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, precum și de antecedentele penale ale recurentei, condamnată anterior pentru infracțiuni de aceeași natură.
Totodată, menținerea măsurii arestării preventive a inculpatei corespunde scopului reglementat de dispozițiile art. 136 Cod procedură penală, privarea de libertate fiind necesară pentru buna desfășurare a procesului penal.
Constituția României garantează dreptul la libertate și siguranță fiecărei persoane, astfel încât, o prelungire a unei măsuri preventive nu poate fi dispusă dacă, anterior, măsura a fost luată sau prelungită în mod nelegal.
Această condiție decurge din art.139 alin.2 Cod procedură penală.
Luarea măsurii arestării preventive fata de recurentă s-a dispus anterior, la 24.09.2009 de către Tribunalul București, conform nr 196/2009, fiind prelungită ulterior;încheierile anterioare au fost cenzurate în recurs de către Curtea de Apel, recursurile inculpatei fiind respinse. S-a apreciat în mod just că măsura luării sau prelungirii arestării preventive, dispusă anterior, este legală și temeinică.
Din analiza mandatelor și a încheierilor existente la dosarul cauzei, rezultă că anterior a fost menținută arestarea preventivă pentru inculpata din prezenta cauză, astfel încât și cerința ca prelungirea anterioară să nu fi expirat este îndeplinită.
b)Temeiurile inițiale impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi.
În analiza temeiurilor inițiale, tribunalul a analizat în mod corect existența probelor faptului că lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică și a verificat limitele de pedeapsă pentru înșelăciune cu consecințe deosebit de grave(art.148 lit.f p Cod Penal)
De asemenea, tribunalul a verificat în mod just existența probelor sau indiciilor temeinice că inculpații au săvârșit o faptă prevăzută de legea penală (art.143 C.P.P.), respectiv scopul măsurii preventive, gradul de pericol social al infracțiunii, sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana în cauză (art.136 C.P.P.).
În ceea ce privește existența unor motive verosimile că s-a săvârșit sau că se va săvârși o infracțiune sau că autorul acesteia va fugi după comiterea faptei, Curtea constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive se mențin și impun în continuare privarea de libertate.
Materialul probator administrat, până în acest moment, conduce la concluzia că sunt îndeplinite condițiile art.143 raportat la art.681Cod procedură penală, inculpata fiind cercetată pentru comiterea unei infracțiuni de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave.
Tribunalul a apreciat în mod just asupra întrunirii, în persoana inculpatei a condițiilor prevăzute de art.143 raportat la art.681din Codul d e procedură penală și respectiv de art.148 lit.f din Codul d e procedură penală, dispunând astfel în mod legal și temeinic menținerea arestării preventive.
Cât privește condiția referitoare la existența în cauză a probelor din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpatei ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, s-a constatat că și aceasta este îndeplinită, fiind trimisă în judecată pentru o infracțiune ce prezintă un grad de pericol social deosebit de ridicat, ce rezultă nu numai din limitele mari de pedeapsă stabilite de legiuitor, ci și din modalitățile și împrejurările concrete de săvârșire a faptei, respectiv din antecedentele penale.
Avându-se în vedere natura și gravitatea infracțiunii reținute a fi fost săvârșită, modalitatea concretă de comitere a acesteia, rezultatul produs, gradul concret de pericol social precum și circumstanțele reale ale comiterii faptei, Tribunalul a apreciat că sunt incidente și în continuare dispozițiile art. 148 lit. f C.P.P. pericolul social concret fiind evident în contextul mai sus reținut și pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal în scopul administrării tuturor probelor pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele în vederea aflării adevărului.
A reținut Tribunalul în mod corect că toate aceste împrejurări justifică susținerea că lăsarea în libertate a inculpatei ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică și față de antecedentele penale ale acesteia.
Prin prisma celor mai sus arătate, s-a constatat că măsura menținerii arestării preventive se impune pentru o mai bună desfășurare a procesului penal, conform art.136 al.1
C.P.P.Ca urmare, având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază recursul declarat ca fiind nefondat și în baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, va obliga recurenta inculpată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Conform art.38515, pct.1, lit.b Cod procedură penală,
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata împotriva încheierii de ședință din 6 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, în dosarul nr-.
Obligă recurenta la 300 lei cheltuieli judiciare statului, din care 100 lei - onorariu avocat oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- -
GREFIER,
Red.
Dact.
Ex.2
Red.--
Președinte:Dumitrița PiciarcăJudecători:Dumitrița Piciarcă, Ion Tudoran Bogdan Corneliu
