Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1203/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
Dosar nr-
(Număr în format vechi 1996/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.1203
Ședința publică de la 21 AUGUST 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Nedelcu Antoaneta
JUDECĂTOR 2: Oprescu Mihai
JUDECĂTOR 3: Dumitrașcu Sofica
GREFIER: - -
**************************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă CURTEA DE APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea cauzei ce are ca obiect recursul declarat de către inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 21 IULIE 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat, personal, aflat în stare de arest preventiv și asistat de apărător din oficiu - avocat - cu delegație depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de recurs.
Apărătorul din oficiu al recurentului inculpat critică încheierea de ședință pentru greșita menținere a măsurii arestării preventive a inculpatului, arătând că, deși este recidivist, cercetarea sa în libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, infracțiunea nefiind săvârșită cu intenție, avându-se în vedere că inculpatul a recunoscut și regretat fapta, se va prezenta la solicitările instanței, astfel că solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacată și, pe fond, a se dispune cercetare în libertate a inculpatului.
Reprezentantul Ministerului Public arată că încheierea de ședință este legală și temeinică, în sensul că, în mod corect, instanța de fond a apreciat că se mențin temeiurile inițiale avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, sunt îndeplinite atât condițiile prev. de art.143 al.1 Cod pr. penală, existând probe cu privire la comiterea faptei penale de către inculpat, cât și condițiile prev. de art.148 lit.f Cod pr penală, și anume pedeapsa prevăzută de legea penală este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, care rezultă din gradul de pericol social al infracțiunii reținută în sarcina sa, îndreptată împotriva unei dintre cele mai importante valori sociale ocrotite de legea penală, respectiv viața persoanei, precum și din gravitatea leziunilor cauzate părții vătămate, și, nu în ultimul rând, perseverența infracțională a inculpatului, fiind cunoscut cu antecedente penale.
Recurentul inculpat, având cuvântul, solicită să fie cercetat în stare de libertate.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din 21 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală (dosar nr-), în temeiul art.3002raportat la art.160 alin.3 Cod procedură penală, a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reținut că măsura arestării preventive este pe deplin justificată, din datele existente la dosarul cauzei existând cel puțin indicii temeinice în sensul prevederilor art.143 Cod procedură penală, în cauză fiind îndeplinite și cerințele art.148 lit.f Cod procedură penală.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei mențineri a măsurii arestării preventive.
Examinând încheierea recurată, față de motivele invocate, cât și din oficiu, conform art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul este nefondat.
Împotriva inculpatului, a fost luată măsura arestării preventive prin încheierea din data de 8 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală (dosar nr-), reținându-se ca temeiuri ale luării acestei măsuri dispozițiile art.148 lit. f și art.143 Cod procedură penală.
Astfel, s-a reținut că, inculpatul este cercetat pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat prevăzută de art.20 Cod penal, raportat la art.174-art.175 lit.c Cod penal, precum și a celei de loviri sau alte violențe, prevăzută de art.180 alin.2 Cod penal, fiind acuzat că, la data de 21 decembrie 2008, împreună cu alte persoane i-a agresat pe, și, iar în prezent numitul se află internat în stare gravă la spital.
Probele administrate până în prezent nu au modificat temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive.
Curtea constată - cum bine a reținut și instanța de fond - că și la acest moment se mențin temeiurile avute în vedere la luarea inițială a măsurii, respectiv dispozițiile art.148 lit.f Cod procedură penală, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică; aceste temeiuri, subzistă și în prezent, neexistând elemente care să modifice aceste împrejurări.
Oricum, analiza temeiurilor de fapt ale arestării preventive presupune doar antamarea faptelor principale, a probatoriilor în vederea constatării existenței unei suspiciuni rezonabile cu privire la săvârșirea unei infracțiuni, în sensul dat de art.5 paragraf 1, lit.c și paragraf 3 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale ale Omului.
-se acestui deziderat - fără a proceda la o analiză probelor, a mijloacelor de probă sau a modalităților de administrare a acestora - Curtea apreciază că temeiurile avute în vedere la luarea față de inculpat a celei mai grave măsuri preventive subzistă în continuare.
În lipsa unei definiții legale a noțiunii de pericol pentru ordinea publică, în practică sunt avute în vedere mai multe aspecte (care constituie totodată criterii complementare de care se ține cont la alegerea măsurii preventive, conform art.136 alin. final C.P.P.), printre care natura și gravitatea faptelor săvârșite, urmările produse, circumstanțele personale ale inculpaților etc.
Nu poate fi primită susținerea apărătorului inculpatului, în sensul că acesta nu prezintă pericol pentru ordinea publică, în condițiile în care a recunoscut și regretat fapta comisă, întrucât această împrejurare nu s-a datorat bunăvoinței inculpatului, ci promptitudinii organelor de anchetă și, oricum există riscul ca, iar prin lăsarea în libertate a inculpatului, să fie pusă în pericol siguranța și chiar viața părților vătămate - în număr de cinci - al căror deces nu a survenit (încă), prin intervenirea unor factori independent de voința recurentului.
Modalitatea de operare, urmarea gravă produsă, limitele mari de pedeapsă stabilite de legiuitor, demonstrează cu suficiență pericolul social pentru ordinea publică, pe care-l prezintă inculpatul; rezonanța negativă produsă în rândul comunității este de natură a tulbura în mod real ordinea publică, generând o stare de neîncredere și insecuritate pentru membrii societății, astfel că lăsarea în libertate - cel puțin la acest moment procesual - nu este oportună.
De altfel, inculpatul nu a precizat care ar fi - în opinia sa - cauzele care ar conduce la concluzia negativă, în sensul că nu ar mai subzista temeiurile care au stat la baza arestului preventiv.
Totodată, menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului corespunde scopului reglementat de dispozițiile art.136 Cod procedură penală, privarea acestuia de libertate, fiind necesară pentru buna desfășurare a procesului penal.
Pentru aceste considerente, Curtea, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge - ca nefondat - recursul declarat de inculpat.
Față de soluția ce urmează a se pronunța, Curtea îl va obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul inculpatului declarat împotriva încheierii de ședință din data de 21 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
Obligă inculpatul la 200 lei cheltuieli judiciare statului, din care 100 lei, reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 august 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red.
Dact.
Ex.2
Red.---II.
Președinte:Nedelcu AntoanetaJudecători:Nedelcu Antoaneta, Oprescu Mihai, Dumitrașcu Sofica
