Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 124/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 124
Ședința publică de la 19 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dan Anton
JUDECĂTOR 2: Mihaela Chirilă
JUDECĂTOR 3: Elena Scriminți
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror -
S-a luat spre examinare recursurile declarate de inculpații, V., și G împotriva încheierii de ședință din data de 10 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul Vaslui.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpații, în stare de arest preventiv, și, asistați de av., apărător desemnat din oficiu, și G, asistați de av. -, apărător desemnat din oficiu.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele indicate mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare.
Inculpatul depune la dosar, prin intermediul apărătorului său o cerere de înlocuire sau revocare a măsurii de arest preventiv.
fiind, inculpații arată că mențin recursurile formulate, sunt de acord cu apărătorii desemnați din oficiu și nu mai au de formulat alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra recursurilor de față.
Av. pentru inculpații și solicită admiterea recursurilor formulate și judecarea acestora în stare de libertate. Inculpații sunt arestați preventiv de 1 an și șase luni, termenul rezonabil al măsurii preventive fiind de mult depășit, iar alți coinculpați, în sarcina cărora sunt reținute prejudicii mai mari, sunt judecați în stare de libertate. Procesul penal se află într o stare incipientă și va trece mult timp până la soluționarea cauzei, motiv pentru care se impune punerea în libertate a inculpaților pentru a beneficia de același tratament cu celelalte persoane cercetate în prezenta cauză.În mod greșit s-a reținut că inculpatul perioadă s-ar afla în situația prev. de art. 148 lit. b Cod procedură penală, deoarece acesta nu a săvârșit o nouă faptă.
Av. - pentru inculpatul, solicită admiterea recursului având în vedere că în prezent acesta se află în executarea altui mandat, iar prelungirea măsurii de arest nu -și mai are rostul. Pentru inculpatul solicită a se avea în vedere că măsura preventivă a fost luată în urmă cu un an și șase luni și că pericolul pentru ordinea publică nu mai subzistă. În ceea ce l privește pe inculpatul G solicită ca instanța să țină cont de vârsta acestuia și de faptul că este foarte bolnav. În consecință solicită admiterea recursului și înlocuirea măsurii de arest preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Av., solicitând cuvântul, formulează și pentru inculpații și, cereri de înlocuire a măsurii de arest preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Reprezentantul Ministerului Public arată că încheierea recurată este legală și temeinică și formulează concluzii de respingere a recursurilor ca nefondate. Aspectele invocate de apărare, referitoare la durata rezonabilă a măsurii de arest preventiv, nu sunt aplicabile în speța de față dat fiind complexitatea deosebită a cauzei. Temeiurile care au stat la baza luării măsurii de arest preventiv subzistă și la acest moment, nu s-au modificat astfel încât se impune menținerea măsurii de arest preventiv luată față de inculpați.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că este într adevăr o cauză complexă, dar asta se datorează organelor de urmărire penală care au amestecat două grupuri diferite, care nu au nici o legătură între ele, pentru a da o amploare mai mare dosarului. El a avut doar calitatea de șofer și nu săvârșit nici un fel de infracțiune, adevărații vinovați sunt liberi. Solicită judecarea sa în stare de libertate pentru a avea posibilitatea să și formuleze probe în apărare, arătând că nu este o persoană violentă și nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că din 23.01.2009 se află în executarea altui mandat șui solicită revocarea măsurii de arest preventiv din acest dosar, pentru a putea beneficia de un alt regim la penitenciar, în sensul de a fi scos la muncă. În cauza de față nu a fost audiat la parchet, martorii propuți de el nu au fost admiși iar încadrarea juridică dată faptei reținute în sarcina sa nu este corectă.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate, arătând că nu prezintă pericol pentru ordinea publică. Dorește să aibă parte de un proces echitabil și să beneficieze de aceleași drepturi ca și ceilalți coinculpați care sunt liberi. Solicită înlocuirea măsurii de arest preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, pentru a avea posibilitatea să și formuleze probe în apărare
Inculpatul G având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate, arătând că nu prezintă pericol pentru ordinea publică și că este forte bolnav. Inculpatul având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate, arătând că este taximetrist, nu se face vinovat de săvârșirea vreunei fapte penale, așa cum rezultă și din declarațiile martorilor audiați în cauză. Dorește să aibă parte de un proces echitabil și să beneficieze de aceleași drepturi ca și ceilalți coinculpați care sunt liberi.
Declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării.
INSTANȚA
Asupra recursurilor penale de față,
Prin încheierea de ședință din 10. 02. 2010, Tribunalului Vaslui s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive luată față de inculpații:, G si, conform art. 300 ind. 2 raportat la art. 160 ind. b, Cod procedură penală, aceștia fiind trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de "constituire a unui grup infracțional organizat"," înșelăciune", "spălare de bani".
Instanța a reținut că temeiurile care au stat la baza luării inițiale a arestării preventive nu s-au schimbat, subzistă și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a inculpaților.
Condițiile prev. de art. 143 si 188 lit. f, Cod procedură penală nu s-au schimbat.
Inculpații, prin modalitatea în care au acționat denotă că prezintă un real pericol pentru ordinea publică dacă ar fi lăsați în libertate.
În cauză există probe și indicii temeinice din care rezultă că inculpații au comis faptele pentru care au fost trimiși în judecată, legea prevede pentru aceste infracțiuni pedepse cu închisoarea mai mare de 4 ani și că există și probe că lăsarea lor în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
n termen legal această încheiere a fost atacată cu recurs de către inculpați și criticată ca fiind netemeinică și nelegală solicitând prin apărătorii lor, judecarea în stare de libertate cu motivarea că:
- în cauza de față nu există probe suficiente că el a săvârșit infracțiunile care au fost reținute în sarcina lor;
- nu prezintă pericol pentru ordinea publică și nu va fi afectată buna desfășurare a procesului penal și nici nu se vor sustrage de la judecată dacă ar fi lăsați în libertate;
- temeiurile inițiale care au stat la baza arestării nu mai subzistă și nici temeiuri noi nu justifică menținerea acestei măsuri restrictive;
- o parte dintre inculpații judecați în acest dosar au fost puși în libertate și ei nu încă;
- a trecut o perioadă mare de timp de la arestarea lor preventivă așa încât nu se mai justifică privarea de libertate în continuare.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursurile inculpaților sunt nefondate, din următoarele motive:
Inițial, arestarea preventivă a fost luată față de inculpați cu motivarea că sunt indicii și chiar probe din care rezultă bănuiala rezonabilă că a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală în sensul prevederilor art. 143 Cod procedură penală, faptă pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lui în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, așa cum prevăd dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Aceste temeiuri nu s-au schimbat, subzistă și în prezent, așa încât impun în continuare privarea de libertate a inculpaților, în scopul bunei desfășurări a procesului penal.
În raport cu art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni, fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
Deși inculpații amintesc de dovezi de nevinovăție, cu privire la faptele ce fac obiectul judecății, acest aspect nu poate fi avut în vedere de instanța de recurs în momentul procesual de față; fiind atributul instanței ce judecă fondul ca, pe baza probelor, să stabilească vinovăția sau nevinovăția și încadrarea juridică a faptelor inculpaților.
Pericolul concret pentru ordinea publică rezultă din modul și împrejurările prin care se presupune că s-au comis faptele, din natura relațiilor sociale presupus a fi lezate și își mai găsește expresia și prin starea de neliniște și sentimentul de insecuritate în rândul societății de faptul că persoane bănuite de săvârșirea unor fapte de o gravitate sporită, ar fi judecate în stare de libertate.
Probele administrate până in prezent nu înlătură indiciile privind comiterea presupuselor infracțiuni reținute, pentru a se dispune măsura preventivă, astfel încât in mod corect instanța a dispus menținerea acesteia.
Chiar dacă alți coinculpați se judecă în stare de libertate, aceasta nu poate fi un motiv de a se admite și solicitarea lor, deoarece și contribuția la presupusa activitate infracțională este diferită.
Și instanța de recurs reține că se impune în continuare menținerea stării de arest preventiv a inculpaților, pentru buna desfășurare a procesului penal în această fază de judecată.
Pentru aceste considerente, în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, recursurile inculpaților vor fi respinse ca nefondate.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile formulate de inculpații, V, -, G și, toți deținuți în Penitenciarul Iași, împotriva încheierii de ședință din 10.02.2010 Tribunalul Vaslui, hotărâre pe care menține.
Obligă inculpații să plătească statului câte 150 lei cheltuieli judiciare, din care, câte 100 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu pentru fiecare inculpat - sumă ce va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19 Februarie 2010
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier
- -
Red.
Tehnored.
Tribunalul Vaslui Jud
23.02.2010 - 2 ex.
Președinte:Dan AntonJudecători:Dan Anton, Mihaela Chirilă, Elena Scriminți
