Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1259/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 8283/2/2009
2078/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 1259
Ședința publică din data de 14 septembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Moroșanu Raluca
JUDECĂTOR 2: Stan Niculae
JUDECĂTOR 3: Bădescu Liliana
GREFIER - G -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.
Pe rol se află judecarea recursului declarat de recurentul-inculpat împotriva încheierii de ședință din data de 18.08.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat personal, în stare de arest și asistată de apărător desemnat din oficiu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri de formulat, probe de solicitat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs:
Apărătorul din oficiu al recurentului-inculpat solicită admiterea recursului formulat împotriva încheierii de ședință din data de 18.08.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, în dosarul nr-, revocarea măsurii arestării preventive, având în vedere că nu există pericolul concret pentru ordinea publică.
Reprezentanta Ministerului Public formulează concluzii de respingere a recursului ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a Încheierii Tribunalului București având în vedere că temeiurile care au stat la baza arestări preventive subzistă și impun în continuare menținerea stări de arest, fiind îndeplinite condițiile prev de art. 148 lit. f Cod de Procedură penală, față de natura și gravitatea faptei săvârșite.
Recurentul-inculpat arată că este de acord cu apărătorul din oficiu.
CURTEA
Prin încheierea din 18.08.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, în baza art.3002rap. la art.160 Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de apel a reținut că temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, iar lăsarea sa în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, avându-se în vedere natura și gravitatea infracțiunilor reținute în sarcina acestuia și modalitatea concretă de săvârșire, precum și circumstanțele personale ale inculpatului.
S-a reținut că subzistă temeiurile prev. de art. 143 și art. 148 lit.f C.P.P. Tribunalul având în vedere probatoriul administrat în cursul urmăririi penale.
Referitor la pericolul concret pentru ordinea publică pe care îl reprezintă punerea în libertate a inculpatului, Tribunalul a avut în vedere natura și gravitatea infracțiunilor săvârșite, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, circumstanțele personale ale inculpatului.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, solicitând judecarea sa în stare de libertate, întrucât nu există pericol concret pentru ordinea publică.
Curtea, verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art. 3856alin.3 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat.
Astfel, inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 211 alin. 1 și 2 lit.c și al 2 ind.1 lit.a, b Cod Penal, reținându-se în sarcina sa că la data de 21.11.2008, împreună cu un alt individ rămas neidentificat și folosind un briceag, a sustras de la numiții și două telefoane mobile și o sumă de bani, prin amenințare și violență.
Analizând temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive (art.143 rap. la art.148 lit. f Cod procedură penală), Curtea apreciază că acestea se mențin și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, existând suficiente indicii temeinice, în accepțiunea dată de art.143 alin. ultim Cod procedură penală acestei noțiuni, că inculpatul a comis fapta pentru care este cercetat.
În mod corect instanța de fond a reținut că în cauză există indicii temeinice în sensul art. 143 coroborat cu art. 68 ind.1 C.P.P. având în vedere probatoriul administrat până la acest moment, respectiv declarațiile de recunoaștere ale inculpatului, date în cursul cercetărilor, declarațiile martorilor, declarațiile părților vătămate, procesele verbale încheiate de organele de poliție, raportul de constatare tehnico - științifică.
De altfel, inculpatul nu a contestat existența indiciilor temeinice prev. de art. 143 rap. la art. 68 ind.1 C.P.P. ci îndeplinirea cumulativă a condițiilor prev. de art. 148 lit.f
C.P.P.În ceea ce privește temeiul prevăzut de art.148 lit. f Cod procedură penală, Curtea constată că și acesta subzistă, întrucât inculpatul este cercetat pentru o infracțiune cu grad ridicat de pericol, tâlhărie, comisă asupra a două părți vătămate, prin violență și utilizarea unui briceag, cu care inculpatul a și lovit una dintre părțile vătămate, provocându-i leziuni, cu scopul obținerii de la aceasta a unei sume de bani și a telefoanelor mobile.
Lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, deoarece există riscul ca inculpatul să reia activitatea infracțională, pentru a obține banii necesari consumului de droguri, în condițiile în care din declarațiile aflate la dosar reiese că acesta este dependent de heroină și nu s-a făcut dovada că desfășura o activitate licită, care să îi asigure venituri.
Curtea constată totodată că fapta dedusă judecății a fost comisă împreună cu o altă persoană, ce nu a putut fi identificată, inculpatul neoferind indicii organelor de urmărire penală cu privire la aceasta.
Curtea apreciază că menținerea arestării preventive se impune și pentru o mai bună desfășurare a procesului penal, precum și în raport de stadiul procesual al cauzei, aspect avut în vedere și de instanța de apel la pronunțarea soluției în temeiul art. 300 ind.2 C.P.P. întrucât în cauză a fost pronunțată o hotărâre judecătorească de condamnare la pedeapsa închisorii, dosarul aflându-se în faza procesuală a apelului.
Totodată, este îndeplinită și cerința prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care inculpatul este cercetat fiind închisoarea mai mare de 4 ani.
Ca urmare, având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat și în consecință urmează a-l respinge, în baza art.38515pct.1 lit. b Cod procedură penală.
În baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală va obliga recurentul-inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care 100 lei, onorariul apărătorului din oficiu, se va fi avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii din 18 august 2009 pronunțată de Tribunalul București, Secția I Penală, în dosarul nr-.
Obligă pe recurentul-inculpat la 200 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei, onorariul apărătorului din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 14.09.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
G
Red.//Ex.2 /24.09.2009
Tribunalul București Secția I Penală
Președinte:Moroșanu RalucaJudecători:Moroșanu Raluca, Stan Niculae, Bădescu Liliana
