Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 126/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ NR.126/R/2009
Ședința publică din 17 martie 2009
PREȘEDINTE: Pătrăuș Mihaela judecător
JUDECĂTOR 2: Rus Claudia
JUDECĂTOR 3: Munteanu Traian
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio potrivit dispozițiilor art.304 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul recurent, fiul lui și, născut la 14.11.1967, din Penitenciarul Oradea, împotriva încheierii penale din 9.03.2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive, conform art.160/b din Codul d e procedură penală.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest din Penitenciarul Oradea, asistat de apărător desemnat din oficiu avocat, în baza delegației nr.1449/2009 emisă din oficiu de Baroul Bihor la 16.03.2009.
MINISTERUL PUBLICa fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind alte cereri sau chestiuni prealabile, curtea acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul din oficiu al inculpatului recurent avocat susține recursul solicitând admiterea acestuia, casarea și modificarea încheierii recurate în sensul punerii în libertate a inculpatului deoarece nu subzistă temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri și nici temeiuri noi nu au apărut, astfel că apreciază că procesul penal poate continua și cu inculpatul în stare de libertate.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, apreciind că încheierea atacată este legală și temeinică, față de infracțiunile săvârșite de inculpat în stare de recidivă postcondamnatorie.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței soluția în cauză.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin încheierea penală de ședință din 9 martie 2009 Tribunalul Bihor, în baza art.300/2 raportat la art.160/b Cod procedură penală, menține măsura arestării preventive a inculpatului, fiul lui și, născut la data de 14 noiembrie 1967 în, județul C,CNP - în prezent deținut în Penitenciarul Oradea, măsură dispusă prin încheierea nr.23/2008 din 15.09.2008 a Judecătoriei Beiuș, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 6/15.09.2008.
Onorariul apărătorului din oficiu, conform împuternicirii avocațiale nr.1295 din 05.03.2009, în sumă de 200 lei, se va vira din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului
Pentru a pronunța această încheiere Tribunalul Bihor a reținut următoarele: Inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 16/2009 a Judecătoriei Beiuș, pronunțată în dosar nr- la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă față de partea vătămată.
În baza art.189 alin.1 și 2 Cod penal cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal.
În baza art.197 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de viol a părții vătămate.
În baza art.33 lit. și 34 lit.b Cod penal, s-au contopit pedepsele stabilite inculpatului prin prezenta hotărâre în pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare, pe care a sporit-o cu 1 an, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa aplicată de 9 ani închisoare.
În baza art.61 al.1 Cod penal s-a revocat beneficiul liberării condiționate a inculpatului în privința restului de pedeapsă de 782 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.221/01.04.2003 a Judecătoriei Caransebeș și decizia penală nr.218/19.06.2003 a Tribunalului C
În baza art.61 al.1 cod penal și art.34 lit.b Cod penal s-a contopit pedeapsa aplicată inculpatului prin prezenta hotărâre de 9 ani închisoare, cu restul de 782 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa anterioară, în pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute o pedeapsă de 9 ani închisoare.
În baza art. 71 al.1 și 2 Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a și b cod penal pe durata pedepsei principale.
În baza art.88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive, de la 14 septembrie 2008 până la zi.
În baza art.350 alin.1 Cod de procedură penală s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.
Împotriva sentinței mai sus menționate, a declarat apel inculpatul, având fixat termen pentru judecarea acestuia la data de 23.03.2009.
Văzând că prin sentința de condamnare s-a dispus în temeiul art. 350 Cod procedură penală menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, iar până în prezent, în cauza nu au intervenit elemente care să determine încetarea sau modificarea temeiurilor care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, tribunalul a reținut că acestea justifică în continuare privarea de libertate, motiv pentru care a dispus menținerea stării de arest.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate în sensul de a se dispune revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii sale în libertate.
Inculpatul recurent a susținut, în esență, că măsura menținerii arestului preventiv dispusă prin încheierea din 9 martie 2009 Tribunalului Bihor este netemeinică întrucât nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri.
Verificând încheierea recurată prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, conform prevederilor art.385/6 alin.2 Cod procedură penală și art.385/14 Cod procedură penală cu referire la art.160/b alin.3 Cod procedură penală, curtea constată că aceasta este legală și temeinică, iar recursul formulat de către inculpat este neîntemeiat și, în consecință, în baza dispozițiilor art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală cu referire la art.141 Cod procedură penală și art.160/b alin.3 Cod procedură penală va fi respins.
Prin încheierea recurată, în conformitate cu prevederile art.160/b Cod procedură penală, Tribunalul Bihora menținut măsura arestării preventive a inculpatului, motivându-se această hotărâre cu aceea că împrejurările care au determinat arestarea preventivă a inculpatului nu s-au modificat, subzistând pericolul pentru ordinea publică în cazul lăsării în libertate a inculpatului.
Critica formulată de către inculpat este nefondată.
Potrivit dispozițiilor art.148 lit.f Cod procedură penală, măsura arestării preventive poate fi luată și menținută dacă sunt întrunite condițiile cerute de art.143 Cod procedură penală și inculpatul a săvârșit infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață și pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Măsura preventivă dispusă și menținută de către instanța de fond respectă și exigențele prevederilor art.5 paragraf I lit.c din Convenția d l Strasbourg, în cauză dedusă judecății, existând motive verosimile de a bănui că inculpatul a comis infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată.
Potrivit dispozițiilor art.148 lit.f combinat cu art.160/b alin.3 din Codul d e procedură penală, în cursul judecății, măsura arestări preventive poate fi menținută dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate a inculpatului sau dacă există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
În cauză, condițiile prevăzute de art.148 lit.f Cod procedură penală sunt îndeplinite cumulativ întrucât, pe de o parte, inculpatul este acuzat de săvârșirea unor infracțiuni grave, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar, pe de altă parte, există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Cât privește cea de-a doua condiție, instanța apreciază că pericolul concret pentru ordinea publică trebuie interpretat în contextul actualelor reglementări juridice.
Instanța de control judiciar consideră că nu se poate acredita ideea că atunci când asupra unei persoane planează acuzații grave, în cazul lăsării în libertate a unei astfel de persoane, nu ar fi afectat încrederea opiniei publice în lege și slujitorii acesteia. Această afectare produce, după caz, la nivelul societății civile sentimente de insecuritate față de incapacitatea legii de a fi eficientă și de a garanta protecția socială față de fapte grave.
Cât privește cerința textului legal, de a exista dovezi că inculpatul a săvârșit infracțiuni grave, este de reliefat că probațiunea administrată până în acest moment nu este de natură a înlătura constatarea că există date certe, respectiv motive verosimile de a bănui că inculpatul a comis infracțiunile de care este acuzat.
Prin urmare, în mod corect, instanța de fond, constatând că temeiul care a determinat arestarea preventivă a inculpatului impune în continuare privarea de libertate a acestuia, a menținut starea de arest preventiv față de acesta. Măsura preventivă fiind legală și temeinică, nu există motive, la acest moment, pentru revocarea acesteia.
Conform prevederilor art.160/b alin.1 Cod procedură penală, în cursul judecății, instanța este obligată să verifice periodic, dar nu mai târziu de 60 zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive, ceea ce s-a și realizat în fapt, respectiv prin încheierea recurată, înainte de a expira perioada celor 60 de zile ( inserată și în prevederile art.23 din Constituția României ), instanța de fond a procedat la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive, constatând că, astfel cum a reliefat anterior, se menține temeiul care a stat la baza luării măsurii arestării preventive.
Astfel fiind, în baza prevederilor art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat, menținându-se ca temeinică și legală încheierea recurată.
În temeiul dispozițiilor art.192 alin.2 și art.189 Cod procedură penală, inculpatul recurent va fi obligat să plătească statului suma de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 50 lei reprezentând onorariu pentru avocat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul recurent inculpatul recurent, fiul lui și, născut la data de 14 noiembrie 1967, în prezent deținut în Penitenciarul Oradea, împotriva încheierii de ședință din 9 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de lei, cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 100 lei, onorariu pentru avocat din oficiu, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 17 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - - - -
decizie - jud.- -
În concept - 19.03.2009
Judecător apel -;
decizie - - -
3 ex./19.03.2009
Președinte:Pătrăuș MihaelaJudecători:Pătrăuș Mihaela, Rus Claudia, Munteanu Traian
